Lecţia britanică: nici că că, nici că că

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Theresa May în Parlamentul britanic FOTO EPA-EFE
Theresa May în Parlamentul britanic FOTO EPA-EFE

V-aţi săturat cumva să auziţi despre BREXIT şi de non-deciziile ce marchează stilul politicii britanice? Sigur că da, e normal, s-a săturat toată lumea.

Numai că nu e bine deoarece, până la urmă şi la urmă, chiar dacă politicienii din UK ar vrea s-o scalde aşa încă mult timp, eventual până la noile alegeri în care să discute tot despre BREXIT şi să se acuze reciproc de toate relele pământului, se petrece, pe fundal, drama reală a unui întreg sistem, o problemă care are o relevanţă globală.

Aţi urmărit (sau măcar în trecere, la capitolul „şi altele“) aţi auzit de ultima găselniţă ce se joacă la Wstminster, în Camera Comunelor: săptămână după săptămână se propun, se resping, se propun din nou şi iarăşi se resping diverse texte care să indice propensiunea legislativului în favoarea unei eventuale soluţii. Astfel, avem celebrul Acord de ieşire a Marii Britanii din UE, semnat de premierul Theresa May în numele guvernului, dar refuzat de trei ori la rând de Camera Comunelor. Se pare că va fi supus din nou la vot, a patra oară, vineri seară. În acelaşi timp, au fost formulate moţiuni indicând soluţii alternative, acoperind, practiv, tot spectrul de joc imaginabil, refuzate şi acestea de două ori. Poate se mai reia votul a treia oară, sperau unii parlamentari, bazându-se pe diferenţa foarte mică între susţinători şi opozanţii variantelor respective.

OK, se poate, dar de aici începe problema de care vorbeam. Chiar dacă una dintre variante va trece, tehnic vorbind, guvernul nu are obligaţia de a urma această soluţie. Aşa scrie în lege. Se putea face altfel? Da, şi-au zis deputaţii britanici care, curajoşi în discursuri ca orice politician care se respectă, au zis să supună la vot un amendament care să le permită să preia integral de la guvern atribuţiile privind controlul procesului BREXIT. Acţiune prezentată imediat la prostime drept modul exemplar în care cea mai veche democraţie a lumii ştie să-şi asume responsabilităţile necesare într-un moment decisiv al istoriei naţionale.

Atitudine eroică ce i-a ţinut fix până în momentul în care chiar au trebuit să voteze preluarea acestei răspunderi. Evident că au dat un pas înapoi, aşa că totul a rămas cum am vorbit aseară în gara unde nu vine niciun tren.

În acest caz, singura variantă realistă ar fi, tehnic vorbind, conform Tratatului de funcţionare al UE şi termenilor art. 50 invocat de Marea Britanie, asumarea intrării în formula rupturii dure, fără reguli şi cu consecinţele dramatice de care am vorbit de atâtea ori. Aşa ar fi normal să se întâmple din moment ce reportul de forţe din Camera Comunelor demonstrează că falia socială generată de nefericitul referendum este departe a se fi topit în entuziasmul unei bucurii naţionale de a fi din ce în ce mai aproape de eliberarea de politicile celor de la Bruxelles şi de redobândirea controlului integral asupra viitorului ţării. Dimpotrivă, falia politică pare să fi rămas la fel de profundă, dezvoltând doar argumente noi în favoarea independentiştilor scoţieni sau din Irlanda de Nord.

Dar, până la urmă, cum începe să zică cu exasperare din ce în ce mai multă lume, e treaba lor, e haosul lor şi va fi viitorul lor, care mai e problema noastră?

Este, pentru că, iată, de ani de zile, tema a reuşit să se impună pe primul loc în agenda europeană, blocând timpul şi resursele discutării unor chestiuni realmente vitale pentru proiectul european. Asta nu înseamnă că tema britanică nu este deosebit de importantă. Este, evident, în sine şi prin consecinţele sale. Dar blocajul decizional pe care l-a creat la nivelul instanţelor europene ţine de noul tip de ansurd al politicilor instituţionale, osificate şi evident depăşite. Că britanicii nu sunt în stare să se ţină nici măcar o săptămână de propriile decizii, în priveşte pentru că vor trăi cu ele.

Uniunea Europeană se dovedeşte însă profund vulnerabilă exact în punctul cel mai important, acela al modului în care se iau şi se menţin deciziile strategice în caz de criză. Liderii europeni sunt nesiguri, din ce în ce mai nesiguri pe propria lor forţă de reprezentare, pe viitorul lor politic ameninţat de schimbările care apar ca inevitabile şi marcate de o evidentă revoltă a electoratului din diverse State Membre faţă de sistemele tradiţionale şi actorii vechi sau străvechi care le populează, într-o permutare savant organizată de funcţii, responsabilităţi pe ţintarul familiilor politice europene. De asta iau decizii pe care le prezintă ritos drept definitive, dau teremene descrise drept tot atâtea date-limită pentru ca apoi, sub pretextul că cedează la rugăminţile disperate ale celor de la Londra, mai dau o lună în plus, două săptămâni în plus, aşteptând, de fapt, orice pretext credibil pentru a amâna sine die întreg procesul, întorcându-ne cu toţii la ce-a fost, uitând totul ca pe un vis urât. Donald Tusk a evocat şi acest tip de final cu floricele la butonieră, numai că britanicii nici că că, nici că că.

Şi atunci? La întrebarea asta va trebui să răspundă, dacă pot, şefii de state şi guverne reuniţi pe 10 aprilie în Consiliul extraordinar convocat (iarăşi) pe tema BREXIT. Ceva tot vor trebui să spună pentru că, altfel, îşi vor crea (lor personal şi clasei politice tradiţionale europene) un handicap important cu care vor intra în alegerile pentru viitorul Parlament European, ceea ce ar putea produce ceva rezultate neaşteptate.

Să vedem ce se va întâmpla însă în această săptămână notând cu interes informaţia că, azi, ca reacţie la deciziile luate aseară de propriul parlament. doamna Theresa May va solicita un „government shutdown“ de cinci ore. Poate, cu altă ocazie, cere şi mai mult, cine ştie?

Între timp, daţi-mi voie să-l felicit pe Philippe Bernard, corespondentul Le Monde la Londra, care a surprins ieri la Westminster, exact în timpul dezbaterilor pe BREXIT, această scenă care ilustrează perfect atmosfera existentă, cu protestul acestor manifestanţi „împotriva încălzirii climatului, vizibil supra-încălziţi“.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite