La vânătoare de imigranţi în Sofia - valul de sirieni din Europa de Est trezeşte sentimente naţionaliste

Exodul din Orientul Mijlociu a ajuns în Bulgaria, la graniţa României. Frica de străini naşte monştri, odată cu retrezirea naţionalismului. Am fost în Bulgaria şi am aflat ce înseamnă frica de sirieni, am căutat imigranţi pe străzile Sofiei cu gărzi naţionaliste formate de partidele extremiste şi am întâlnit comunitatea locală de sirieni.

Războiul civil din Siria, început în anul 2011, a pus pe fugă oamenii şi i-a trimis în exil. Cei mai mulţi s-au dus spre ţările vecine, Irak sau Iordania, dar un flux din ce în ce mai mare ia calea Turciei, iar apoi a Bulgariei. E poteca spre Uniunea Europeană. Reporterii „Weekend Adevărul“ au fost în Sofia şi au dat nas în nas cu protestele din oraş, comunitatea siriană, dar şi cu gărzile naţionaliste care vor curăţenie şi plecarea refugiaţilor. Ni s-a vorbit de rasa pură bulgară, de dramele imigranţilor, dar şi de condiţiile extreme din tabere, iar în final, am încercat să ajungem la o concluzie. Europa nu e pregătită pentru refugiaţi, dar vorba unui lider sirian din Bulgaria, „noi suntem surprinşi în fiecare iarnă de zăpadă, de ce ne miră că ne surprind imigranţii?“. Estul se transformă.

E o seară geroasă la Sofia. Vine iarna, iar odată cu ea au ieşit oamenii în stradă. De data aceasta nu pentru a protesta, ci pentru a păzi centrul capitalei bulgare de imigranţi clandestini care ar putea comite infracţiuni. În Sofia acţionează patrule de „cetăţeni“ naţionalişti, care îi protejează pe ceilalţi. S-au organizat într-un partid neoficial – Uniunea Naţionaliştilor Bulgari – şi în fiecare seară se plimbă prin centrul oraşului: dacă văd o infracţiune, intervin şi cheamă Poliţia. Oficial, nu au voie să legitimeze pe nimeni. Sursele „Weekend Adevărul“ spun însă că acest lucru se întâmplă uneori.

Ora 21. Suntem în spatele clădirii Preşedinţiei Bulgariei, lângă moscheea Bania Başi. Aici urmează să ne vedem cu patrulele. Sunt aproximativ 10 bărbaţi, îmbrăcaţi gros şi cu banderole cu steagul Bulgariei, pe care au imprimate un ciocan şi o sabie. În jurul lor stau tot atâtea televiziuni şi un alt roi de jurnalişti bulgari.

Ne oprim lângă un sofiot de aproximativ 40 de ani, primul care reacţionează la limba engleză. Ne spune că patrulele s-au născut pe 3 noiembrie, când un algerian a înjunghiat-o pe Victoria Hristova, o studentă care vindea la un magazin din centru.

„Noi doar ne uităm. Nu avem dreptul de a-i legitima. În Bulgaria ai dreptul ca atunci când vezi ceva ilegal să acţionezi şi să previi. Este legitimă apărare, dar nu toată lumea face asta. Aceasta este mentalitatea din socialism, oamenii sunt speriaţi“, ne explică bărbatul.

Iavor Nikiforov, unul dintre naţionaliştii bulgari

În alertă după noul val de refugiaţi

Bulgarii, cel puţin cei cu care „patrulăm“ şi noi pe străzile din centrul Sofiei, sunt în alertă de când există noul val de imigranţi dinspre Siria şi Africa. Potrivit statisticilor comunităţii siriene şi celor oficiale, în Bulgaria sunt 10.000 de refugiaţi, dintre care 5.000 sunt sirieni. Naţionalistul sofiot menţionează că 3.000 de refugiaţi sunt numai în capitală, conform datelor publicate de „Sofia Globe“. Cifrele sunt din august. 83% din bulgarii intervievaţi de un sondaj Alpha Research consideră invazia imigranţilor un pericol pentru siguranţa naţională.

„Problema Bulgariei este lipsa banilor. Guvernul a spus că nu are mari posibilităţi. Există tabere gratuite în provincie pentru imigranţii legali, cu paşaport şi documente, dar, odată ieşiţi, vin spre Sofia, unde te poţi pierde mai uşor în oraş. Nimeni nu ştie cine vine şi cine iese. Poate fi un fundamentalist islamic sau un traficant de droguri. Şi vom extinde acest lucru şi în oraşele mici din Bulgaria. Acolo infracţionalitatea în rândul ţiganilor este foarte mare. Acolo există ţigani şi bătrâni. În România e la fel. Ţiganii îşi fac republica ţigănească. Fac ceea ce vor. Vrem să le arătăm că nu se mai poate continua aşa pentru mult timp“, ne explică bărbatul. 

„Şi noi avem protestul nostru: împotriva imigranţilor“

Patrulăm cu bărbatul cu şapcă şi banderolă timp de 20 de minute. Menţionează că au informat Poliţia de acţiunea pe care o vor face şi că îi vor anunţa dacă vor vedea ilegalităţi. Este nemulţumit de faptul că majoritatea forţelor de ordine sunt în jurul clădirilor Parlamentului sau Guvernului, acolo unde se organizează proteste de aproape 200 de zile. „Străzile sunt goale. Oricine poate face ce vrea. Credem că aceste patrule pot îmbunătăţi securitatea oraşului“, ne spune bărbatul. 

Deşi e greu să pătrunzi în mintea naţionaliştilor, argumentele discursului lor sunt logice. Asta până când, în frigul surd al acelei seri, auzim că se invocă motivul „rasei pure“.

Problema refugiaţilor sirieni la nivel european e total nerezolvată, din cauză că statele mari nu au interesul să facă asta. E extrem de greu pentru un stat mic, ca Bulgaria, să facă faţă unui val de imigranţi.  La noi, refugiaţii beneficiază de un tratament foarte bun la centrul din Timişoara. Dar dacă ne-am trezi mâine că s-au făcut câteva mii, nu am avea capacitatea de a primi afluxul acesta. 

Oana Popescu
Senior Editor "Foreign Policy"

Primul scenariu este tipic unor tabloide occidentale, evident cointeresate să alimenteze necesitatea unor măsuri de carantină, precum oprirea necăjiţilor veniţi din Siria taman în Bulgaria, eventual, dacă fenomenul continuă, şi în România. A doua perspectivă este cea matură: calea europeană, care recunoaşte fenomenul, dinamica acestuia şi urgenţa unor măsuri concrete, nu doar declarative.

Ion Petrescu
Analist Militar

Toleranţa românească este un model, iar problema apare cu atât mai puţin cu cât sirienii nu sunt popor needucat, incapabil să înţeleagă normele altor ţări. Pe termen mediu şi lung, migraţia din state în care Islamul este religia principală va fi un pericol şi pentru România, dar mai puţin direct, deoarece o parte a rutelor de migraţie dinspre Asia şi Africa spre Europa de Vest nu trec pe teritoriul ţării noastre.

Marius Văcărelu
profesor SNSPA

Iavor Nikiforov, 24 de ani, e din Sofia şi studiază economia la Varna. E un tânăr înalt, îmbrăcat elegant, care se mişcă atent şi vorbeşte calculat. Are o privire pătrunzătoare atunci când îţi explică de ce protestele studenţilor sunt plătite de George Soros. „Şi noi avem protestul nostru: împotriva imigranţilor“, ne spune mândru de mişcarea din care face parte.

„Mulţi sirieni sunt din Armata Revoluţionară“

Iavor spune că „nu suntem foarte fericiţi să facem acest lucru, deoarece e foarte frig. Credem că e responsabilitatea noastră pentru ţară şi rasa noastră pură. Nu sunt rasist, sunt realist. Suntem ortodocşi şi vedem problemele aduse de globalizare. Ne-am dori ca imigranţii să nu mai vină“. Rasă pură sună a extremism. Studentul susţine că se referă la bulgarii puri, adică acei cetăţeni care sunt albi, creştin-ortodocşi şi educaţi.

Într-o ţară ca Bulgaria, prinsă mereu între imperii şi cu influenţe masive şi din zona turcă, dar şi din zona minorităţii rome, naţionalismul e un fenomen natural. „Vorbesc despre rasa pură bulgară, europeni puri. Noi nu am avut probleme cu turcii. Dar nu mai vrem imigranţi noi din Africa şi Siria. Mulţi imigranţi sirieni pot fi din Armata Revoluţionară, aşa că sunt potenţiali terorişti şi nu suntem siguri că, în viitor, ei sau copiii lor nu ne vor face probleme.“

Generalizarea lui Iavor este întărită şi de ambasadorul sirian la Sofia, care i-a numit pe mulţi imigranţi terorişti. Ambasadorul nu susţine comunitatea locală de sirieni, deoarece aceştia ţin cu opoziţia. În orbirea politică, vorbele lui au fost preluate de naţionalişti şi considerate opinia oficială.

Până acum, niciun raport public nu a menţionat existenţa unor soldaţi ai opoziţiei în rândul sirienilor refugiaţi în Bulgaria şi nici posibilitatea de existenţă a teroriştilor. Dar incidentul de la Burgas, de anul trecut, când un autocar a fost detonat, lasă urme adânci şi radicale în rândurile unor bulgari. „Problema este că sunt foarte mulţi. Nu pot fi integraţi. Mulţi stau închişi în tabere şi acest grup problematic se poate transforma foarte uşor într-un contingent infracţional. Acesta este motivul din spatele acţiunii şi opiniei noastre. Vin aici, nu vor găsi de muncă şi se vor transforma în infractori“, consideră Iavor.

Extremismul pare că se mută de la Vest spre Est. Ceea ce fac Iavor şi ceilalţi naţionalişti seamănă cu prejudecăţile pe care le promovează în Marea Britanie ziare ca „The Daily Mail“ sau „The Daily Express“ despre români şi bulgari.

„Uite, suntem aici şi ne ducem la muncă (n.r. – în Marea Britanie) şi plătim taxe. Suntem creştini, suntem albi. Nu am schimbat balanţa Europei. Văd cum vă uitaţi la mine. Ei (n.r. – imigranţii) au venit aici, sunt musulmani, nu înţeleg situaţia“, crede Iavor. 

Fuga de moarte spre Europa de Est: refugiaţii îşi caută o viaţă

Sofia, bulevardul Vasil Levski. Suntem şase oameni într-o cameră mică: un birou, două canapele, un steag sirian, un fular care cere libertate Libiei, un fişet şi, într-un colţ, un Coran. Ne aflăm la sediul Comunităţii siriene din Bulgaria, deasupra unor magazine patronate de Fahed Alhomsi, şeful neoficial al sirienilor bulgari. Toţi îi spun Abu Kemal. Sirienii de aici îl iubesc şi îl respectă. Vizavi de noi stă Shadi Martini, un bărbat cu o engleză impecabilă şi un statut foarte bun. În Bulgaria e antreprenor, iar în Siria familia lui deţinea un spital. A ajuns în ţara vecină României în 1994, dar a plecat în 2008 înapoi, în Siria. Războiul l-a forţat ca în 2011 să revină în Bulgaria.

Taberele depresiei şi mizeriei

Primăvara arabă a pus pe fugă peste 2,5 milioane de sirieni. Majoritatea a ales Egipt, Irak, Iordania, Liban şi Turcia. Bulgaria este poarta lor către Europa. Cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană nu ştie cum să se descurce, taberele de refugiaţi sunt insalubre, iar procesul de integrare este îndelungat.

„În Bulgaria suntem surprinşi de zăpadă în fiecare an. Ştim că vom avea o iarnă grea, dar nu suntem pregătiţi. Cum să ai pretenţia să fim pregătiţi pentru refugiaţi?

În tabere, familiile de refugiaţi trăiesc opt în cameră. Dar nici afară nu e bine. Când primesc statutul de refugiat oficial, cei mai mulţi ajung pe străzi, în clădiri abandonate din faţa taberelor. Shadi Martini ştie de condiţiile din tabere, pe care le vizitează des. „O familie de opt oameni, cu copii cu tot, stă într-o cameră din tabăra de lângă Sofia. Primesc 65 de leva (aproximativ 148 de lei) pe lună, dar nu au mâncare. Chiar dacă ar avea bani, magazinele sunt departe şi trebuie să meargă doi kilometri pentru a găsi orice aliment. E dificil. Noi le aducem pâine şi mâncare. Un membru al comunităţii noastre distribuie două tone de pâine pe săptămână în tabere“, explică Shadi implicarea comunităţii.

De anul trecut, Shadi a transmis autorităţilor mesaje privind valul de imigranţi care urmează să vină din Siria. Dar autorităţile nu au vrut să asculte, preferând să nu rezolve nimic, dacă nu e stricat. Abia acum, bulgarii s-au trezit nepregătiţi în faţa sirienilor. „În Bulgaria suntem surprinşi de zăpadă în fiecare an. Ştim că vom avea o iarnă grea, dar nu suntem pregătiţi. Cum să ai pretenţia să fim pregătiţi pentru refugiaţi?“, spune Shadi.

Două tipuri de tabere

În Bulgaria, refugiaţii sunt împărţiţi în două tipuri de tabere. Cele închise, din care refugiaţii nu ies, aparţin Ministerului de Interne. Aici ajung cei cu un statut nedeterminat. Ei sunt debusolaţi, iar statul, indecis. Al doilea tip de tabără, cel mai des întâlnit, este cel al Autorităţii pentru Refugiaţi din Bulgaria. Aici stau cei care sunt în curs de primire a statutului de refugiat oficial. Au voie să iasă din tabără. Simulează viaţa mai bine decât cei din taberele Ministerului. Cei mai mulţi sirieni apelează la taximetrişti din Turcia care-i trec ilegal graniţa. Shadi ne spune că preţul minim este de 200 de dolari.

Bulgarii au nevoie de o confirmare că sirienii nu vor să treacă mai departe în Europa. Dacă la graniţă spui că vrei în Germania, eşti automat pe lista neagră. „În mod normal, cine spune că vrea să stea în Bulgaria primeşte loc în taberele Autorităţii pentru Refugiaţi. Unii refugiaţi nu ştiu limba. Poliţia nu ştie engleza sau araba. Aşa că refugiaţii nu ştiu ce vor, iar de multe ori călăuzele îi mint sau îi dezinformează“, ne spune Shadi Martini. Plecaţi dintr-o zonă de război, de multe ori cu câteva haine pe ei sau cu praful acoperişului dărâmat încă pe sacou, sirienii se trezesc în Bulgaria. Ajung în tabere. Au scăpat de gloanţe, dar au dat de foame şi aşteptare. Procesul de obţinere a statutului de refugiat durează şase luni, după cum explică Shadi Martini. E unul care implică depresie şi lipsă de speranţă.

Din tabără, pe stradă

Trec şase luni de la intrarea în ţară pentru un refugiat. Sirienii obţin statutul şi un permis de muncă, dar drumul lor se opreşte vizavi de tabără. Shadi a fost martorul unor asemenea momente. În timp ce-şi aprinde o ţigară, ne povesteşte de o familie care a plecat din tabăra de lângă Sofia şi s-a instalat în clădirea abandonată de peste drum. O numeşte ironic The Ritz, din cauza „luxului“ de acolo. E drama sirienilor. Sunt refugiaţi care se tem să primească statut, pentru că atunci sunt obligaţi să părăsească taberele.

„Mulţi oameni nu vor să-şi închirieze locuinţele către refugiaţi, deoarece nu vor probleme, nu vor să rişte să nu fie plătiţi. În plus, un proprietar trebuie să declare la municipalitate că are în chirie un refugiat şi e un proces prea lung“, spune Shadi. Martini vede în sirieni un avantaj pentru statul bulgar. „Vrem să-i lăsăm pe toţi aceşti oameni care au venit din Siria să muncească. Cei care nu ştiu limba nu vor fura slujba unui bulgar. Ei vor fi ajutaţi de sirieni, de oameni care au nevoie de angajaţi care să ştie araba“, spune sirianul.

Dar Bulgaria nu are învăţământ superior gratuit, iar mulţi sirieni şi-ar dori asta pentru copiii lor. 5.000 de fugari care nu-şi găsesc de muncă sau care nu contribuie la viitorul Bulgariei sunt o povară pentru un stat mic şi sărac, afectat de corupţie şi proteste generale. Din acest motiv, există o îngrijorare că foarte mulţi refugiaţi cu statut oficial vor pleca spre Germania sau Danemarca.

Până atunci, Shadi şi comunitatea încearcă să-i ajute să se dezvolte în Bulgaria cu ajutorul unor donaţii venite din Statele Unite şi prin folosirea platformei online Kiva, care pune în legătură donatori cu sinistraţi. Cu un gest scurt, bărbatul indică spre colţul camerei, unde sunt pungi cu ajutoare aduse de bulgari. Haine, scutece pentru copii. Câţiva ştiu să ajute. Cu toate acestea, sirienii sunt priviţi ca nişte invadatori.

O viaţă nouă

Le-a căzut acoperişul pe cap din cauza unui obuz. Au supravieţuit. Au luat o traistă şi au plecat la drum. La graniţă, un vameş bulgar i-a luat în primire. Au lăsat o casă fără acoperiş şi o viaţă în Siria şi au ajuns cu alţi compatrioţi într-o tabără de refugiaţi. E iarnă. Frigul pune stăpânire pe corturile fără geamuri şi fără încălzire. Ajung pe stradă, îşi caută de muncă, supravieţuiesc. Dar acum, naţionaliştii sunt cu ochii pe ei.

 Acoperişul a căzut peste noi în casa din Homs. Eram bombardaţi. Aveam doar o oră să plecăm şi am lăsat totul în urmă

Într-un colţ al camerei sirienilor stă o tânără creaţă. Linda Ibrahim are 19 ani, dar majoră a devenit în Bulgaria. Ea este o norocoasă – are paşaport bulgăresc, de la bunica ei, şi a participat la o emisiune de talente la o televiziune bulgară. „Acoperişul a căzut peste noi în casa din Homs. Eram bombardaţi. Aveam doar o oră să plecăm şi am lăsat totul în urmă. Am stat şase luni într-un sat vecin. Ne gândeam că vom reveni. Eram doar eu şi mama mea. Ne temeam de ce ni se putea întâmpla. Aşa am decis să plecăm spre Turcia, iar apoi să venim aici.“

Aşa arată norocul sirian.

Linda Ibrahim, pe canapeaua de la sediul comunităţii siriene din Sofia

Noul inamic made in Bulgaria 

Potrivit unui sondaj Alpha Research, suportul pentru partidul ultranaţionalist Ataka s-a dublat în ultimele două luni. 48% din bulgari vor demisia cabinetului Plamen Oreşarski, iar criza naşte posibilitatea unor alegeri anticipate.

Lora Fileva, jurnalistă la cotidianul online „Devnik“, ne povesteşte despre rolul pe care media l-a jucat în a crea o imagine falsă a sirienilor, ca soluţie de moment pentru distragerea atenţiei populaţiei. „Bulgarii sunt intoleranţi când vine vorba de imigranţi. Media a jucat un rol foarte important în relatarea acestor fapte. Se scrie că sirienii sunt oameni răi, că sunt infractori. Oamenii lui Delian Peevski (n.r. – mogul bulgar, cauza protestelor de la Sofia) au creat această abordare“, spune jurnalista. Lora crede că în Bulgaria a fost fabricat un nou tip de inamic: imigrantul sirian, deşi nu există provocări. Romii au fost înlocuiţi de imigranţi.

Material publicat îniţial în "Weekend Adevărul"