Găurile din barcă şi pumnalul înfipt pe la spate

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

“Gaura din barcă” a domnului Ponta aminteşte de legenda “înjunghierii pe la spate” vehiculată în Germania interbelică. O legendă periculoasă care a dus, în cele din urmă, doar la eşec.

Dacă s-ar ajunge la votul statelor UE privind primirea României în Spaţiul Schengen, guvernul ar fi confruntat cu un nou eşec politic şi diplomatic pe plan intern şi european. Dacă privim în spatele discutabilei decizii a guvernului de “a schimba strategia”, aderarea la Schengen devenind astfel o prioritate în stand by a României la şedinţa JAI de pe 7-8 martie, ştim cu toţii că eşecul s-a produs oricum. 

României şi românilor le-ar folosi apartenenţa la spaţiul Schengen, iar rămânerea ţării în izolare, deşi în mijlocul Uniunii Europene, nu face altceva decât să semene unei capitulări în faţa propriei slăbiciuni. În cele din urmă, România îşi acceptă rolul de stat de categoria a doua în UE.

Din acest punct de vedere sunt necesare justificări peste justificări... Din păcate, acestea seamănă la rândul lor tot mai tare cu o propagandă periculoasă, care şi-a mai dovedit de-a lungul istoriei ineficacitatea, ba chiar fatalitatea.

Responsabilii pentru eşecul european ar trebui căutaţi peste tot, în primul rând în liga întâi a politicii româneşti şi în ultimul rând în intenţiile statelor Comunităţii Europene care se opun aderării României la Spaţiul Schengen.

Dar în niciun caz printre criticii “civili” sau legitimi ai politicii româneşti, fie ei din România sau din afara ei! Nu este pentru prima dată când reprezentanţi ai gurvernului îşi acuză criticii, jurnaliştii, analiştii sau activiştii pentru democraţie şi transparenţă, de “trădare” sau chiar “colaborare cu securitatea”.

După ce jurnaliştii germani au criticat demersurile din vara trecută de la Bucureşti, legate de demiterea preşedintelui sau atitudinea premierului Ponta în cazul presupusului plagiat la propria lucrare de doctorat, aceştia au fost acuzaţi drept “oameni ai securităţii”.

Acum guvernul repetă această greşeală de a căuta vina unde nu trebuie şi nici nu este de găsit. În loc să îşi recunoască propriile eşecuri, caută un ţap ispăşitor, încercând astfel să salveze o aparenţă. Din păcate, această acţiune, materializată definitiv în afirmaţia domnului Ponta, făcută zilele trecute, prin care îi acuza pentru eşecul propriului guvern în politica euorpeană pe cei din România, “care vorbesc de rău ţara la Berlin şi Bruxelles” şi care ar arata “găurile din barca”, cu care ţara se scufundă.

Această declaraţie nefericită a premierului, drept replică la anunţul Germaniei  de a împiedica aderarea României la Spaţiul Schengen, poate dăuna României mai mult decât oricare alt “trădător” sau “pârâcios”.

Pentru a înţelege dimensiunea acestei gafe trebuie să ne întoarcem în anii proclamării Republicii de la Weimar în Germania şi perioada în care naţional-socialismul îşi croia drumul înspre putere, la aşa-numita “legendă a înjunghierii pe la spate”, îmbrăţişată şi instrumentalizată mai târziu şi de Hitler însuşi. 

După înfrângerea armatei germane, în Primul Război Mondial, deţinătorii puterii politice au inventat o legendă, falsificând astfel realitatea istorică şi potrivit căreia înfrângerea nu s-a datorat eşecurilor armatei germane şi nici superiorităţii armatelor “inamice”, ci unor comploturi provenite din interiorul ţării.

Aceştia erau socialiştii, oamenii politici, care au decis capitularea armatei germane şi, bineînţeles, a evreilor. Această legendă, “Dolchstoßlegende”, are ca punct de pornire afirmaţia generalului şi omului politic german, Erich Ludendorff: ”Noi am fost învinşi în ţări duşmane doar din cauza relaţiilor de acasă„.  El îşi sprijinea afirmaţia pe constatarea făcută, chipurile, de un general britanic, care ar fi spus că “lovitura de pumnal pe la spate i-a fost dată armatei germane de către populaţia civilă de acasă”. Această afirmaţia s-a dovedit a fi falsă şi a fost negată ulterior şi de generalul britanic.    

Maşinăria de propagandă a conservatorilor fideli celui de-al doilea Reich a cultivat această legendă, folosind-o împotriva Revoluţiei din Noiembrie. Fasciştii au folosit-o şi ei, motivând prin aceasta persecutarea socialiştilor şi a altor grupări democratice din acea perioadă, convingând în cele din urmă şi mari părţi ale populaţiei de necesitatea izolării acestor “trădători” pentru a se evita o nouă lovitură pe la spate asupra apărătorilor “intereselor naţionale” (naţional-socialiştii lui Hitler). 

O “anexă” a legendei a fost şi crearea impresiei că armata germană nu se retrage de pe front ca una învinsă, ci ca una cu de neînvins, căreia i s-au curmat planurile prin trădările de acasă. Soldaţii germani au fost instruiţi să se întoarcă cu fruntea sus şi aparent bine organizaţi la Berlin, unde au fost primiţi cu toate onorurile, deşi capitularea era deja semnată. 

Şi în România de astăzi se pare că vinovaţia pentru eşecul aderararii la Spaţiul Schengen nu este identficată printre carenţele sistemului de justiţie, ci printre “trădătorii” interni, care prezintă Europei o imagine falsă a României, care “pârăsc” guvernul la Bruxelles şi Berlin.

Iar dacă oricum pierdem lupta aceasta, cel puţin să nu se vadă... Iar românul să nu “plece capul”! Aşa că, lui şi lumii, i se sugerează că România nu vrea o intrare “nedemnă” în spaţiul Schengen şi nicidecum că acolo, în condiţiile politicii interne de astăzi din România, nu ne vrea mai nimeni...

Legenda “înjunghierii pe la spate” s-a dovedit în cele în urmă a fi fatală pentru războiul lui Hitler şi a invincibilei armate germane. Deoarece în felul acesta a ajuns şi Hitler însuşi, concentrându-se prea tare asupra pericolului din interior şi sugerând populaţiei că armata sa este de neînvins, să creadă în propria legendă şi să subestimeze armatele aliate (mai ales pe cea americană) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite