Donbas, o zonă uitată de lume ce abia rezistă de la o zi la alta
0O criză alimentară fără precedent afectează regiunea Donbas, din estul Ucrainei, unde un armistiţiu fragil îi permite populaţiei să se descurce cât pentru a supravieţui.
Sub o ploaie torenţială de septembrie şi privirile unor militari iritaţi şi dezamăgiţi, o femeie aşteaptă alături de alte sute de persoane să traverseze punctul de trecere de la Staniţa Luhanska, stabilit în toamna lui 2014 de-a lungul liniei de demarcaţie între zona separatistă şi cea guvernamentală din Donbas.
„Fac naveta de mai multe ori pe săptămână pentru că am doi fii: unul de partea ucraineană şi altul de partea separatistă“, spune femeia, cărând după ea o valiză improvizată.
Valiza este plină cu bunuri de consum curent, extrem de necesare într-o zonă afectată de război.
Oamenii „trec neîncetat, pentru că cei care locuiesc în teritoriile aflate sub ocupaţie vin la noi să cumpere produse alimentare, care sunt mai scumpe acolo“, explică un ofiţer ucrainean din cadrul SIMIC, un organ militar de cooperare cu civilii.
„Între 4.000 şi 6.000 de persoane reuşesc să traverseze zilnic (punctul de trecere Staniţa Luhanska, n. red.), după ce aşteaptă între trei şi cinci ore“, precizează el.
Unii transportă bunuri din zona guvernamentală în cea separatistă pentru consum personal, alţii pentru a face comerţ, scrie corespondentul publicaţiei „La Tribune de Geneve“.
Deşi contrabanda cu bunuri de consum curent a ajuns la un nivel record de la izbucnirea confictului armat în Donbas, părerile asupra nivelului de trai din zona separatistă sunt împărţite.
Dacă un bărbat de vârsta mijlocie se declară mulţumit de viaţa sa în Luhansk, descriind-o ca fiind „normală“, o femeie de aproximativ 60 de ani spune răspicat că a „terminat-o“ cu acest oraş din estul Ucrainei. „Am aşteptat doi ani, dar nu mai există nicio speranţă acolo. Vreau să locuiesc cu familia mea la Harkiv, în Ucraina“, adaugă ea.
În mai 2016, peste 1,7 milioane de persoane erau înregistrate ca fiind strămutate în Donbas (regiunile Doneţk şi Lugansk, n. red.) sau refugiate în alte regiuni ale Ucrainei.
Însă „situaţia (majorităţii persoanelor strămutate, n. red.) devine tot mai precară“, deplânge Anna Rudenko, coordonatoarea unui colectiv de persoane strămutate la Severodoneţk, la nord de Staniţa Luhanska.
Potrivit ei, majoritatea acestor persoane depind de ajutoarele umanitare.
De exemplu, la Slaviansk, un oraş din regiunea Doneţk aflat sub controlul Kievului, sute de persoane îşi caută zilnic numele pe listele cu ajutoare umanitare furnizate prin intermediul Programului Alimentar Mondial al Naţiunilor Unite.
„Primim raţii suficiente cât pentru o lună. Fără ele, ne-ar fi extrem de greu“, mărturiseşte Irina Sebahatova, mamă a trei copii.
Iar situaţia riscă să se înrăutăţească, potrivit unui oficial ONU.
„Din cauza înmulţirii conflictelor în lume, Ucraina a trecut sub radar“, afirmă Déborah Nuyen, o purtătoare de cuvânt a ONU pentru PAM.
Conform ultimului bilanţ al ONU, peste 9.500 de persoane au fost ucise în conflictul separatist din Ucraina, care a izbucnit în aprilie 2014, după protestele proeuropene de la Kiev, înlăturarea de la putere a preşedintelui prorus Viktor Ianukovici şi anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia.