Dansul ploii la anticipatele din Bulgaria

Una din două: ori 65-70% dintre bulgari foloseau deja lumânări în loc de curent electric, ori, după exorcizarea protestelor prin demisia lui Boiko Borisov, bulgarii şi-au dat seama că nu prea au mari alternative. Şi îi cam schimbă degeaba pe ăia.

Dacă vă aduceţi aminte, bulgarii aveau desene animate seara pe vremea când noi nici nu visam la aşa ceva. Doar de aia tot Bucureştiul îşi orientase antenele spre bulgari înainte de 89. După ce am văzut ce s-a întâmplat la alegerile anticipate de la sfârşitul săptămânii trecute, mi-am dat seama că desenele astea ale lor erau ridicole.

Să vă explic. Acum vreo doi ani, în timp ce România se adâncea în criză, presa noastră ridica o ipoteză interesantă: printr-o politică relaxată de taxe şi impozite, vecinii or să ne fure investiţiile străine,  iar noi o să plătim consecinţele migraţiei capitalului. Cam după modelul după care ne-au furat înmatriculările de rable, rable care au circulat după aceea în voie tot pe la noi. Bulgaria refuza să intre în criză, la fel cum „refuzase” şi ţara noastră cu încă vreun an-doi înainte.

Iarna abia trecută însă, demonul crizei s-a răzbunat şi pe bulgari. S-a vorbit mult despre facturile la electricitate care au scos în stradă o populaţie sărăcită – dacă ne bazăm, în termeni de informaţie obiectivă, pe cifrele şi mediile date de presa internaţională, nu mulţi români ar fi cerut demisia guvernului în stradă pentru facturile respective. Desigur că nu singură nota de plată la curentul consumat în timpul iernii i-a scos pe vecinii şi prietenii de la sud în stradă. Dar ea a fost factorul declanşator şi costul simbolic al întregii crize. Şi costul jocului unui stat slab cu privatizarea sectorului energetic, joc care s-a regăsit în final în găurile din buzunarele bulgarilor.

Guvernul de dreapta se astepta la o iarna grea dar, vedeţi, iarna se iese mai greu in stradă, în număr mai mic, inconsecvent şi cu mai puţin succes. Greşeală de calcul – s-a ieşit în stradă masiv şi, pe alocuri, tragic, la sfârşitul iernii. Nu iarna a scos lumea în stradă, ci vestitorii primăverii: facturile la electricitatea consumată în lunile geroase, facturi care începeau să zburde în voie pe drumurile deszăpezite. Guvernul şi-a recunoscut sportiv şi neaşteptat de european eşecul. S-au provocat alegerile anticipate. Se mira toată lumea de atâta spirit civic la toate părţile implicate.

De vreo două zile, de când se cam ştiu rezultatele, nimeni nu mai înţelege nimic din „revoluţia facturilor”. Anticipatele nu au rezolvat nimic. Au lăsat Bulgaria cam aşa cum o găsiseră protestele: cu partidul de centru dreapta pe primul loc, dar departe de posibilitatea de a face guvern fără măcar suportul parlamentar al turcilor (pe la 10%) sau al extremiştilor (pe la 7-8%). Dacă nu, paradoxal, al amândurora. Socialiştii, pe locul doi, nu la mare distanţă de partidul foştilor guvernanţi şi-au asumat „mandatul” istoric de a-i împiedica pe GERB-i să formeze guvernul. Intuitiv, dacă ne gândim că nici o forţă din pestriţul parlament de la Sofia nu mai vrea să se asocieze cu partidul de centru-dreapta dat afară de la guvernare de protestatari în februarie. Din cifre reiese totuşi că protestatarii nu erau chiar un eşantion reprezentativ naţional dacă socialiştii, opoziţia naturală a primilor, au scos un scor mai mic la anticipate. Şi iată cum, în numele dreptăţii sociale, centru-stânga bate simultan la uşile turcilor şi ale extremiştilor pentru un guvern de uniune... naţională (minus GERB). GERB, pe care oricum nu îi vrea nimeni, de la bieţii protestatari până la colegii de parlament. Dar care oricum au ieşit pe locul întâi, dar fără majoritate şi deci fără loc sigur la guvernare. Una din două: ori 65-70% dintre bulgari foloseau deja lumânări în loc de curent electric, ori, după exorcizarea protestelor prin demisia lui Boiko Borisov, bulgarii şi-au dat seama că nu prea au mari alternative. Şi îi cam schimbă degeaba pe ăia. Lucru reflectat şi de rata participării la vot, anunţată de unele agenţii ca fiind cea mai mică din 1990 încoace pentru Bulgaria. Deci, treabă serioasă...

Ce învăţăm din lecţia Bulgariei? Că politica, de cele mai multe ori, nu e între cei buni şi cei răi. Că în orice criză există majorităţi tăcute care ori răstoarnă votul, ori nu votează. Şi că mulţi alegători din ţara vecină şi-au defulat trăirile politice tratând votul de la anticipate nu atât ca o alegere social-raţională: i-am dat jos pe unii deci îi punem pe ceilalţi. L-au tratat ca pe un ritual: un fel de dans al ploii despre care nu eşti sigur că aduce ploaia, de fapt. Dar se adună toată lumea acolo. Şi vedem pe urmă ce iese.