Cu Rusia în poziţie de atac pe scară largă, prezidenţialele din Ucraina între tragedie şi farsă

Alegerile prezidenţiale din Ucraina intră în linie dreaptă, pentru primul tur din 31 martie. Dacă nici un candidat nu va obţine majoritatea voturilor, se intră în turul doi, care va avea loc la 21 aprilie. Suntem, deci, în preajma aşezărilor pentru runda finală, dar sondajele de opinie şi tendinţele sunt departe de a fi clarificate.

Iar situaţia intervine în paralel cu repoziţionări ale marilor actori politici, inclusiv oamenii forte din Guvern, dar şi sub ameninţarea constantă a Rusiei, pregătită de un atac pe scară largă.

32.000 oameni în Crimeea, 90.000 la frontierele Ucrainene, peste 56 de batalioane tactice gata de atac

Alegerile prezidenţiale ucrainene se desfăşoară într-o situaţie critică. Avertismentele în perspectiva unui atac iminent vin constant. Scepticii ridică semne de întrebare relative la credibilitatea acestor avertismente, şi avertizează că la Kiev se strigă prea des Lupul! fără ca acesta chiar să vină.

De altfel, asemenea avertismente vin constant de la nivelul autorităţilor, bazate pe amplasarea a peste 26 de batalioane tactice ruse de luptă în Districtul Militar Vestic şi a peste 30 în Districtul Militar sudic (incluzând Crimeea, Estul Ucrainei dar şi trupele din regiunea separatistă nistreană din Republica Moldova). Toate sunt gata de luptă, iar avertismente faţă de o iminentă invazie rusă din trei părţi asupra Ucrainei au apărut deja în spaţiul public.

Volodimir Zelenski FOTO AFP

Joc în 3 cu comediant şi vot anti-sistem al tinerilor, în prim plan

În ceea ce priveşte marile tendinţe la votul pentru prezidenţiale, câteva elemente apar la această oră. Practic, jocul se joacă între 3 dintre cei 44 de candidaţi, care reunesc împreună circa 60 de procente. În funcţie de sondaje, evoluţiile au arătat apropieri şi situaţii neclare, ultimele tendinţe şi sondaje independente detaşându-l în prim plan pe un actor de comedie, Volodymyr Zelenski, în vârstă de 41 de ani, care a jucat rolul de preşedinte într-un serial, pe actualul Preşedinte Petro Poroshenko şi pe Iulia Timoshenko, de două ori prim-ministru şi de două ori pe locul doi în alegeri prezidenţiale.

Zelenski – fără nici o experienţă politică, populist şi exponent al unui curent anti-sistem, susţinut de oligarhul Igor Kolomoiski şi partidul său naţionalist – pare în creştere, susţinut cu precădere de tineri în vot de protest şi afectat doar de afacerile sale în Rusia şi scheme de evitare a impozitelor prin utilizarea de firme off shore. El a beneficiat de neintrarea în cursă a unui cântăreţ rock, Svyatoslav Vakarchiuk – lider al tinerilor şi un fel de Mesia în susţinerile sale publice.

Volodymyr Zelenski mai pierde ceva prin susţinerea sa de către Kolomoiski, proprietar de bancă urmărit pentru numeroase probleme şi care nu a mai călcat în Ucraina de o bucată de vreme. Totuşi, în privinţa relaţiei cu Rusia, chiar dacă e fragil şi lesne de controlat, acest candidat angajat de oligarhul Kolomoiski, într-un serial la postul său 1+1, unde a jucat un oarecare ajuns preşedinte, este departe de a fi lăsat în voia sorţii, în timp ce patronul său este cunoscut ca luptător anti-rus în perioada Maidanului şi a agresiunii militare ruse din Estul Ucrainei, atunci când forţele sale din firmele de pază au luptat în Donbas alături de voluntari.

Bătălia candidaţilor partidelor tradiţionale: Poroshenko versus Iulia Timoshenko

Campania electorală e animată de bătălia între doi veterani ai politicilor din Ucraina, Iulia Timoshenko şi actualul preşedinte Petro Poroshenko, ambii fiind cunoscuţi şi vechi rivali. Iar confruntarea lor e singura vizibilă, Zelenski alegând să fie cvasi-absent în dezbateri publice sau confruntări, prezervându-se şi evitând să piardă din expunerea exagerată a propriilor lipsuri. Nu mai spunem despre declaraţiile sale discutabile şi interpretabile ca pro-ruse şi anti-ucrainene, în unele cazuri repetând chiar propaganda rusă.

Pe locul doi s-a instalat confortabil, într-o creştere înceată, dar constantă, actualul preşedinte Petro Poroshenko. Acţiunile sale de întărire a naţiunii ucrainene şi postura sa de candidat de compromis după fuga lui Viktor Yanukovici au determinat susţinerea tot mai largă şi a tuturor zonelor de vârstă. I se reproşează reformele lente, totuşi continue, întârzierile în lupta anticorupţie şi i se atribuie victoria recunoaşterii Bisericii Ucrainene Unite autocefale şi înscrierea în Constituţiei a integrării în UE şi NATO a Ucrainei. Pierde prin postura sa de politician vechi şi mai ales prin faptul că nu există precedent ca un preşedinte să fi luat două mandate consecutive.

În fine, Iulia Timoshenko, plecată favorită, a avut o creştere constantă, dar din luna ianuarie, cu precădere după apariţia lui Zelenski, a scăzut foarte mult în sondaje, fiind pe locul trei. Aici şi tendinţa e de scădere constantă în sondaje. Ceea ce nu e, însă, o garanţie a finalului: lovituri sub centură continuă, se încearcă mişcări de forţă, acuzaţii reciproce şi mai ales posibile retrageri de candidaţi sau reuniri de forţe în susţinerea unui terţ.

Petro Poroshenko şi turul doi arbitrat de Ministrul de Interne Arsen Avakov

Lucrurile pot evolua aleator în final de campanie. În plus, o oarecare senzaţie de susţinere de către Ministrul de Interne Arsen Avakov a Iuliei Timoshenko în detrimentul lui Petro Poroshenko – după numeroase ciocniri şi certuri între cei doi – ar putea juca un rol important în ziua alegerilor.

Cei hâtri spun că dacă Poroshenko bătea palma cu Avakov la timp, acum era preşedinte. Aşa, are un obstacol în plus. Chiar dacă e membru al Partidului Popular al lui Arsenii Yatseniuk, partenerul de guvernare al partidului lui Poroshenko, Avakov s-a detaşat – nedeclarat – de partid şi de poziţia acestuia. Şi asta poate avea un impact relevant asupra alegerilor, chiar în ziua votului.

Iar asta chiar dacă şi preşedintele Parlamentului, Andrei Parubâi, şi şeful Consiliului pentru securitate naţională, Oleksandr Turcinov, şi Arsenii Yatseniuk, fostul premier, îl susţin real şi constant. Avakov neagă, dar a avut acţiuni directe asupra campaniei lui Poroshenko, mergând până la descinderi la sediul partidului pentru finanţări ilegale, anchetate azi pentru abuz de putere.

Ucraina, importantă în apărarea influenţelor majore ruse şi libertăţii de acţiune a lui Dodon în Republicii Moldova

În perspectiva votului intră şi prezenţa la vot, şi categoriile de votanţi, şi capacitatea administrativă. Aici Zelenski pierde, aşa cum pierde şi într-un eventual tur doi. Într-adevăr, în lipsa susţinerii politice şi a unei infrastructuri de partid largi în teritoriu, Zelenski e candidatul mai fragil în mobilizarea şi atragerea votanţilor. Tot el păgubeşte prin categoriile de votanţi, cei tineri, care pot fi activi pe reţele de socializare, chiar şi în declaraţii şi sondaje, fără a se şi duce la vot. Spre deosebire de votanţii în vârstă ai Iuliei Timoshenko sau cei echilibraţi ca vârste ai lui Poroshenko, care sunt mai degrabă prezenţi la vot.

Importanţa Ucrainei este crucială pentru România. Nu e vorba doar despre românii care trăiesc în această ţară, în special în Bucovina, Transcarpatia, Nordul şi Sudul Basarabiei, ci mai ales de rolul Ucrainei de pavăză în faţa presiunilor ruse asupra Republicii Moldova. Departe de a fi parteneri comozi, cu multiple probleme în respectarea recomandărilor Comisiei de la Veneţia în legătură cu educaţia şi utilizarea limbii minorităţilor naţionale – încurajaţi şi de relativizarea recomandărilor Comisiei chiar de către guvernul României, fapt adus ca argument în repetate rânduri azi – Ucraina îşi are rolul său mai ales în perspectiva existenţei preşedintelui Igor Dodon, a politicilor sale ostentativ pro-ruse şi a victoriei relative a Partidului Socialiştilor la Chişinău.

FOTO EPA-EFE / Maxim Shipenkov

Poate întoarce Ucraina armele în braţele Rusiei?

Pe de altă parte, trebuie subliniat că întoarcerea pe călcâie a Ucrainei spre Rusia e puţin probabilă, indiferent cine ar veni la preşedinţie. Zelenski e mai fragil şi neexperimentat, deci deschis la influenţe, însă înclinaţia naţionalistă a susţinătorilor săi poate compensa. Iulia Timoshenko a fost cotată drept cea mai apropiată de poziţia Rusiei, dar să nu uităm că a stat în închisoare politic în timpul lui Yanukovici, în timp ce Petro Poroshenko nici măcar nu e recunoscut ca preşedinte de către Rusia lui Putin.

În plus, luptătorii din Maidan, veteranii şi structurile paramilitare din Ucraina par să joace un rol important în a balansa orice alunecare pro-rusă. Nu o dată, aceste grupări cu legitimitate, arme şi putere de influenţă au pichetat Rada Supremă, Parlamentul unicameral al Ucrainei, ameninţând cu intrarea în Parlament sau în Guvern. Şi această componentă prezervă alunecarea spre Rusia, însă nu poate împiedica un eventual atac general, dacă Vladimir Putin ar decide că soluţia electorală din Ucraina nu e satisfăcătoare şi că procentul său de încredere, 32%, cel mai mic din istorie, are nevoie de un război, şi acela în Ucraina, pentru a se revigora.