Corespondenţă din Bruxelles. Mâine vedem despre ce Europă mai vorbim

Mâine, în faţa plenului Parlamentului European, Jean Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, va prezenta discursul atât de mult aşteptat despre „Starea Uniunii”, în care va vorbi despre primele elemente concrete a ceea ce instituţiile europene vor trebui să adopte ca „plan european comun de soluţionare a problemei refugiaţilor“.

Este, fără îndoială, cea mai mare problemă cu care s-a confruntat continentul european de la finele celui de-Al Doilea Război Mondial încoace şi care s-a transformat dintr-o criză umanitară fără precedent, într-una politică şi de credibilitate a construcţiei europene în ansamblul său. Acuzaţia majoră este că, cel puţin până în acest moment, instituţiile europene nu au fost în stare să reacţioneze corespunzător, cu viteza şi fermitatea pe care o permiteau prevederile legislative laa nivelul Spaţiului Schengen, lăsând statele membre să se descurce fiecare cum a ştiut şi putut mai bine.

A venit momentul pentru o acţiune comună? Se va putea lua o decizie comună? Dacă asta se cerea insistent la începuturile crizei, acum asta se mai şi doreşte cel puţin teoretic, poziţie susţinută de un grup de state. Dar mai există şi celelalte, grupate acum în “blocul estic al refuzului” ar vrea şi ele o soluţie, dar una bazată pe negocierea centrată pe cotele de migranţi care ar trebui realocate în spiritul a ceea ce s-a numit „Europa solidarităţii”.

Se va găsi un echilibru posibil? Grea întrebare, cea la care membrii Comisiei Europene, reuniţi la Genval la finele săptămânii trecute într-un format de maximă discreţie şi confidenţialitate, au încercat să dea o serie de sugestii lui Juncker care deja se întâlnise cu liderii celor două mari grupuri politice din PE în cadrul unui dineu, luni seara, în formatul „G5”.

Numai că, de data asta, mai puţin obişnuit în practica jocurilor europene la nivel înalt, apăruseră deja public poziţiile divergente ale liderilor europeni, cei care reacţionează la semnalele privind acceptarea soluţiei de forţă, cea presupusă de acceptarea ideilor susţinute de „motorul franco-german” şi preluate de grupul statelor Benelux şi de Suedia.

De ce au început liderii politici din estul european să-şi anunţe poziţiile de refuz la ideea majoră a planului respectiv, adică relocarea obligatorie a refugiaţilor conform unui ţintar stabilit în funcţie de criterii economice, populaţie,etc.? Poate, spun unele surse, pentru că realmente au luat foarte în serios semnalelel germane, concretizate de acum public, luni, în cadrul unei conferinţe de presă comune de Cancelarul Angela Merkel şi Vice-Cancelarul Sigmar Gabriel, când, pentru prima dată, s-au auzit, deloc voalate, avertismentele cu represalii.

„După părerea mea, este inacceptabil că unii oameni spun că situaţia asta nu are nimic de-a face cu ei – a afirmat doamna Merkel privind poziţia unor state în legătură cu cotele de refugiaţi. Asta nu va ţine mult timp. Vor exista consecinţe, chiar dacă nu ne dorim acest lucru.”

Vicecancelarul Gabriel a spus, la rândul său că, în cazul în care ţările din estul Europei vor continua să insiste pe faptul că nu vor accepta noile cote privind refugiaţii, atunci întreg Spaţiul Schengen va fi supus unui risc considerabil. „Ar fi o lovitură dramatică pentru Europa, dar şi o lovitură economică severă şi pentru acele ţări care spun acum că nu vor să ajute” – a spus Gabriel, adăugând că instalarea unor centre de refugiaţi în Italia şi Grecia „va fi pesemne posibilă cu mult mai rapid decât credem acum”, semnal de încredere că soluţia franco-germană va prevala în final.

Despre ce consecinţe ar putea fi vorba? Circulă diverse zvonuri, unul mai persistent fiind acela că s-ar putea institui o „penalitate de solidaritate” constând în reducerea fondurilor structurale sau a celor pentru agriculură, alături de ideea că Germania ar putea iniţia proceduri la Curtea Europeană de Justiţie împotriva statelor care nu ar îndeplini obligaţiile asumate prin acordul asupra unei soluţii comune. Replica pe care am auzit-o este că, în asemenea cazuri, Europa comună s-ar autoanula...

„Avem nevoie de o demonstraţie de forţă din partea UE”, afirma doamna Merkel, rămânând însă cam neclar dacă prin „Europa” înţelege „instituţiile europene”, deci birocraţii din Bruxelles, sau încă mai speră la o schimbare completă de atitudine din partea liderilor politici din est. Greu, după ce au exprimat poziţii atât de limpezi şi au luat angajamente politice naţionale fără nuanţe intermediare care să dea loc la interpretări ulterioare.

Este şi altceva în spatele acestor discuţii? Foarte posibil să existe viziuni fundamental diferite despre modalităţile de a reechilibra raportul cerere/ofertă pe unele pieţe naţionale ale muncii, se poate ca gândirea să meargă mai departe, pe baza scenariilor demografice care vorbesc despre perspectiva depopulării certe a unor zone din Europa. Iată un document pe care se poartă asemenea discuţii:

Nevoia de soluţie europeană unică este reală? Sigur că da, deoarece cifra de 120.000 derefugiaţi care trebuie relocaţi (pe lângă cei 40.000 deja conveniţi) nu reprezintă decât un mic segment din cifra totală reală care se va contabiliza înspre finele acestui an, undeva peste 1 milion de oameni. Caz în care ce se poate propune, realist, ca măsuri economice de însoţire a unui plan european, ce alocări de fonduri ar putea fi propuse pentru ca „solidaritatea europeană” să nu se transforme rapid într-o situaţie de criză socială şi politică în ţările unde soseşte acum cea mai mare parte a exodului refugiaţilor?

Asta vom auzi mâine sau cel puţin începutul formulării unui plan coerent. Dar, cu certitudine, vom auzi şi o dezbatere foarte dură animată de extrema-dreaptă din Parlamentul European, plus toţi euroscepticii, care nu vor ezita să atace foarte dur, aducând în prim-plan, din nou, perspectiva transformării Uniunii Europene în EURABIA, actualul exod producând deja începutul unei dezechilibrări majore a civilizaţiei europene aşa cum am cunoscut-o până acum.

„În luna mai, am propus un mecansim de relocare pentru a ajuta statele mebre prin relocarea unui mic număr dintre cei care au nevoie de protecţie internaţională ajungând în Italia şi Grecia. Comisia a propus relocarea a 40.000 de oameni în statele membre  - iar guvernele naţionale erau pregătite să primească doar 32.000 de persoane. Vrem să mergem cu mult mai departe, stabilind un mecanism peramnent care să poată intra automat în funcţiune în momentul în care apar situaţii de urgenţă, pentru toate statele membre care au nevoie de el. Câteva dintre mecanismele propuse de Comisie au găsit deja sprijinul necesar. Celelalte trebuie urgent adoptate de către toate cele 28 de state membre, chiar şi de cele care au fost până acum ezitante în a face acest lucru. Evenimentele dramatice ale acestei veri ne-au arătat că trebuie să acţionăm acum şi să punem în aplicarea politica europeană de azil şi pentru refugiaţi. Nu mai este nevoie de un Summit extraordinar al şefilor de state şi guverne/ Am avut multe Summit-uri şi ne vom întâlni din nou în noiembrie. Ceea ce trebuie acum este ca toate statele membre să adopte măsurile europene şi să le pună în aplicare....Mă îngrijorează să aud politicieni, din zona dreptei şi a stângii dezvoltând un populism care nu va crea decât mâine la nivelul populaţiei. Nu şi soluţii. Discursul urii şi declaraţiile dure care ameninţă una dintre cele mai mari realizări ale noastre: libertatea de mişcare pe continentul nostru. Aceasta nu este Europa.”

Jean-Claude Juncker, Preşedintele Comisiei Europene, septembrie 2015

Argumente importante există de o parte şi din alta, din nefericire dezbaterea asta atinge ceea ce părea deja imposibil de fisurat, fundamentul construcţiei europene şi cadrul său de punere în operă.  Acesta, cu siguranţă, se va schimba, se va modifica sau va exploda.

Întrebarea este însă: noi, despre ce Europă am dori să vorbim, acum că este aproape inevitabil că vom ieşi din discuţia despre reformatarea Spaţiului Schengen şi, în consecinţă, vom fi în afara spaţiului major de securitate internă pe care UE este silită de împrejurări să-l propună în urgenţă tocmai pentru a-şi linişti şi asigura proprii cetăţeni?

Să vedem, mâine, cum va începe să arate proiectul european. Dacă nu ne interesează, atunci, de-abia atunci, să vedem ce ne interesează cu adevărat şi cu perspective pentru viitorul imediat. Dacă dezbaterea de mâine vă interesează, o puteţi urmări în direct pe un nou site special creat de Comisie, îl puteţi accesa aici.