Corespondenţă din Bruxelles. Profil de „terorist exemplar“: Abdelhamid Abaaoud
0Abdelhamid Abaaoud (cunoscut şi sub numele de Abdel-Hamid Abu Oud, Abou Omar el-Belgiki, Abou Omar Soussi sau Abu Umar al-Baljiki) a fost un terorist reprezentiv pentru ceea ce înseamnă pericolul jiihadist în Europa.
Pentru acest material folosesc datele oferite, în principal, de două surse: Merit Amit Intelligence and Terrorism Center şi documentarea foarte amplă realizată de Congressional Research Center (SUA).
FOTO dreapta: Abdelhamid Abaaoud pe prima pagină în DABIQ, revista ISIS în limba engleză (nr.7, februarie 2015). În interviul publicat, el afirmând că a fost trimis în Belgia pentru a executa un atac terorist împreună cu alţi doi operativi din ISIS. Misiunea a fost dejucată de autorităţile belgiene, dar el a reuşit să scape şi să se întoarcă în Siria, plecând apoi imediat spre Franţa unde a organizat reţeaua responsabilă de atacurile din această lună (sursa:Merit Amit, 19 noiembrie 2015).
Abdelhamid Abaaoud era cetăţean belgian de origine marocană. A crescut în cartierul Molenbeek din Bruxelles, zonă despre care s-a spus, din surse extrem de credibile, că ar constitui o adevărată pepinieră pentru jihadişti şi care oferă refugiu pentru celulele acum formate din foştii „luptători străini” întorşi acasă din Siria şi Irak.
Cazul este foarte interesant pentru că e vorba de un parcurs jihadist standard.
Provine dintr-o familie stabilită acum 40 de ani în Belgia, tatăl său fiind proprietarul unui magazin, cu un venit confortabil care i-a permis să cumpere o casă pentru familia sa numeroasă (soţie şi şase copii) şi fără afiliaţie religioasă vizibilă, adică fără să frecventeze moscheea. Abdelhamid este descris şi acum de vecini ca un copil, apoi un tânăr fără probleme şi care, la rândul său, nu arăta un interes special pentru religie şi nu frecventa moschea. Aceasta însă era doar partea socială vizibilă căci, începând cu vârsta adolescenţei, a început să frecventeze găştile de cartier (foarte numeroase şi reputate ca violente). Începe cu furturi din magazine şi vânzarea de lucruri furate. Urmează doar un an cursurile unui liceu prestigios din Bruxelles, dar este dat afară din cauză că fura bani de la colegi şi agresa profesorii. Începe să frecventeze cârciumile din Molenbeek unde, printre alţii, îi întâlneşte pe fraţii Ibrahim şi Salah Abdelsalam, cei pe care-i va recruta mai târziu pentru ISIS, integrându-i în echipa care a efectuat atacul de la Paris.
În 2010, împreună cu Salah Abdelsalam, ia parte la un jaf armat, este prins şi trimis la închisoare (sursa: The Guardian, 18 octombrie şi Mail Online, 19 noiembrie). În închisoare este convertit la islamismul radical şi astfel devine unul dintre sutele de „luptători străini” belgieni care pleacă în Siria. Şi nu singur, ci împreună cu fratele său Yunes (pe care tatăl lor, într-o plângere făcută la poliţie, îl acuză că l-ar fi răpit). Din acest moment începe, în Siria, activitatea sa în cadrul ISIS, parcurgând succesiv treptele unei cariere de succes în organizaţia teroristă, ajungând (cum raporta ALL4Syria pe 14 agust 2014) chiar comandat al regiunii Deir al-Zor.
În paralel, surse din serviciile de informaţii belgiene au confirmat rapoartele privind activitatea intensă de recrutare desfăşurată de Abdelhamid (condamnat în contumacie în ţara sa natală la 20 de ani de închisoare) atât în legătura sa cu Belgia şi alte ţări occidentale, cât şi în Siria, printre „luptătorii străini” pentru a forma viitoarele celule în care aceştia să fie integraţi în momentul întoarcerii lor în Europa. Şi, după cum se vede, activitatea a fost una eficientă, mai ales că, aşa cum ne arată datele oferite de CRS, exista şi mai există încă o masă de manevră mai mult decât suficientă...
Problema momentului este că se dovedeşte cât de extinsă este reţeaua de sprijin de care dispun jihadiştii în rândul comunităţilor lor de origine, ceea ce, acum, explică şi mai bine „circuitele de fugă” de care dispun în orice moment, dar şi modalitatea în care pot să-şi constituie depozite de arme şi explozibili în case “securizate” aparţinând unor persoane necunoscute poliţiei. Aceasta şi deoarece ei, de cel puţin două generaţii, sunt cetăţeni cu drepturi depline în ţări europene, cu paşapoarte naţionale care le conferă libertatea deplină de mişcare în Spaţiul Schengen. Asta face ca operaţiunile de căutare să fie atât de dificile şi complicate, fiind bănuite şi eventuale complicităţi la nivelul serviciilor de poliţie (velula din Belgia unde era alături de Abu Zubakir şi Abu Khalid, dispunea, pe lângă arme, şi de uniforme de poliţişti). Asta explica chiar Abdehamid:
„Am fost în stare să părăsesc Belgia şi să ajung în Siria cu toate că eram vânat de mai multe servicii de informaţii. Numele şi fotografia mea erau difuzate în mass-media şi cu toate astea am fost în stare să stau în ţările lor, să plănuiesc atacurile şi să părăsesc zona în siguranţă atunci când a fost nevoie”.
FOTO Cei trei membri ai „celulei belgiene”, doi fiind ucişi în timpul acţiunii forţelor de securitate belgiene, Abdelhamid nefiind prezent în casa conspirativă în momentul respectiv. Ianuarie 2015. (sursa: Merit Amit).
De aici, de la acest tip de „parcurs individual jihadist exemplar”, pleacă, prin extensie logică, toate problemele grave de acum cu care se confruntă o Europă vinovată măcar şi pentru faptul că a lăsat să se dezvolte nepermis de mult o reţea mortală de islamism radical, devenită cea mai mare ameninţare cu care ne confruntăm, aducerea războaielor şi conflictelor interconfesionale din alte părţi ale lumii să explodeze în interiorul UE. Ei sunt gata să facă orice pentru victoria Jihadului şi pedepsirea exemplară a „cruciaţilor necredincioşi”.
Ce face acum Europa? Tremură de frică, se blochează în panică? Dar mai departe, ce (mai) este în stare să facă?
Atentate teroriste în Paris. Abdelhamid Abaaoud, creierul operaţiunii, a fost ucis