Corespondenţă din Bruxelles. Europa noilor structuri de putere: care sunt oportunităţile pentru România?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mediafax Foto/Bogdan Baraghin
Mediafax Foto/Bogdan Baraghin

Ambele există: atât noile structuri de putere care se cristalizează de la o lună la alta, cât şi „ferestrele de oportunitate” de care ar trebui ca guvernanţii noştri să fie conştienţi şi de care să înveţe să profite. Repede.

Foarte repede chiar (dacă nu instantaneu cu anunţarea lor), deoarece caracteristica acestora este o deschidere neaşteptată, în funcţie de contextul politic şi economic general, dar şi o închidere la fel de rapidă, odată cu epuizarea interesului punctual şi trecerea la alte dimensiuni de cooperare.

Deocamdată, certă este o deschidere extrem de importantă înspre o zonă cu totul şi cu totul nouă: ceea ce ar putea să însemne proiecte comune europene în domeniul securităţii interne şi apărării, asta odată cu intenţia oficial anunţată ca numai Uniunea Europeană şă meargă foarte repede în acest sens, ci şi de a permite unui grup de state (cele care vor şi au capacitatea necesară) de a forma o unitate de proiect în cadrul celui european. Tehnic, este ceva permis şi posibil în termenii Tratatelor. Dar, de data asta, după multe discuţii contradictorii generate, ani de zile, de blocajul foarte dur exercitat de Marea Britanie, proiectul este gata să înceapă în forţă, grupând deja, deocamdată informal, un grup de state care şi-au exprimat interesul pentru ceea ce înseamnă o industrie europeană de apărare comună, acţiuni concertate în domeniul cercetării şi dezvoltării.

Nu este nicidecum o iniţiativă împotriva NATO sau care să dubleze activităţile Alianţei, aşa cum au încercat să prezinte lucrurile toate canalele de propagandă şi trolii plătiţi de Kremlin. Nu, este vorba despre clădirea unei construcţii proprii europene de apărare şi securitate, una clădită în termenii activităţilor de complementaritate despre care se face vorbire în Acordul semnat la Varşovia între NATO şi UE.

Despre ce e vorba? Pur şi simplu, despre o gândire strategică pe termen lung în care se are în vedere diversificarea şi maximizarea ofertei de securitate în Europa şi dincolo de graniţele sale, întărind astfel întreg spaţiul euro-atlantic.

De ce a fost nevoie de asta? Deoarece războiul hibrid iniţiat de Federaţia Rusă, dar şi amplificarea explozivă a fenomenului terorist de sorginte islamică fundamentalistă, au demonstrat necesitatea imediată de diversificare a paletei instrumentelor de apărare şi contraatac, inclusiv a unor noi domenii identificate ca vulnerabile sau chiar total neacoperite. Context în care fiecare dintre organizaţii s-a decis să-şi extindă aria de expertiză, fiecare dintre acestea concentrându-se asupra a ceea ce poate oferi ca domeniu de excelenţă.

Acesta este cadrul în care acum se vorbeşte cu atâta insistenţă despre construcţia în comun de capacităţi militare performante şi, îndeosebi, despre favorizarea a tot ceea ce va însemna cercetare şi inovaţie în domeniul noilor tehnologii, cele care vor fi utilizate în domeniul securităţii şi în cel militar pentru ca, mai apoi, să fie trecute progresiv în domeniul civil.

Ce ar avea de câştigat România? Foarte, foarte mult, dacă cineva ar fi atent la paragraful în care, în contextul în care se vorbeşte despre viitoarele proiecte din domeniul apărării europene, se face o menţiune rapidă ce poate fi uşor trecută uşor cu vederea la o citire superficială: este vorba despre accentul pe nevoia de finanţare a IMM-urilor care activează în domeniu, cele care devin, în noua concepţie asupra apărării şi securităţii europene, la fel de importante ca ceea ce înseamnă marile concerne tradiţionale din sectorul respectiv.

O iluzie? Absolut deloc deoarece experienţa arată că orice maşină de luptă este valoroasă, în momentul actual, prin cele câteva componente care o diferenţiază de toate celelalte din seria ei: calitatea materialelor de construcţie, înglobarea de tehnologie de vârf, capacitatea se de „modulare”, adică de adaptare sau înlocuire completă a unor echipamente fără ca asta să însemne intrarea în reparaţii capitale. Iar europenii au transmis acum mesajul clar că vor finanţa prioritar şi IMM-urile care produc asemenea soluţii de excepţie, care pot, cu un personal chiar de câţiva oameni, să aducă pe această piaţă un produs ultra-competitiv care, mai apoi, să intre în componenţa viitoarelor linii de producţie europene în domeniul apărării. Combinaţi asta cu o altă indicaţie, cea prin care Consiliul Euroepan cere implicarea giganţilor din industria internetului să se implice activ în lupta împotriva propagandei islamiste radicale şi a mesajelor de ură pe net, intenţia fiind crearea unor tehnologii care să le blocheze şi apoi să le şteargă automat de pe web. Este posibil să ne imaginăm că am putea avea câteva IMM-uri ultra-specializate care să producă asta, mină de aur ulterioară nu numai pentru giganţii internetului, ci şi pentru platforma comună europeană a serviciilor de luptă împotriva terorismului. Şi nu numai.

România şi-a exprimat deja intenţia fermă de a face parte din grupul statelor care vor să facă un pas înainte în domeniul apărării comune.

Totul este o chestiune de priorităţi, aşa cum le va gândi, poate, următorul guvern din România. Are şi cu ce bani să favorizeze asemenea investiţii de risc cum sunt considerate cele în tehnologii de vârf? Ar avea, dacă ar fi cineva care să selecteze proiecte în domeniu şi să le ceară aprobare de finanţare de la foarte bine consolidatul Fond European pentru Apărare. Ar putea să se concentreze, împreună cu cele 5 bănci româneşti care au primit o finanţare de 540 milioane de Euro din partea Băncii Europene de Investiţii şi au promis, în schimb, că vor favoriza apariţia a 3700 de IMM-uri.

Ştiu, din surse concordante de la Bruxelles, că România şi-a exprimat deja intenţia fermă de a face parte din grupul statelor care vor să facă un pas înainte în domeniul apărării comune. Iar argumentul românesc, în lipsa unei industrii de apărare de mare capacitate şi relevanţă măcar regională, s-ar putea baza tocmai pe existenţa unui pachet de asemenea oferte din sectorul inovării tehnologice mai ales în ce ar putea să privească domeniul extrem de complex al măsurilor de luptă împotriva războiului cibernetic, inclusiv cel purtat prin intermediari, adică organizaţiile teroriste.

Dar asta ar presupune, fireşte, o acţiune concertată la nivel guvernamental, o analiză serioasă şi competentă a rezultatelor unui apel de oferte. Dacă nu-l facem noi, atunci cu siguranţă că-l vor face alţii. Vor profita alţii de aceste oportunităţin ca şi de cele conexe, deschise prin finanţările oferite altor proiecte, cele care ţin de proiectul strategic al „Europei Digitale”. Acolo sunt banii şi şansele europene.

Nu vrem să profităm de ele, atunci să rămânem pe mai departe, ca acum, focalizaţi, cu toate energiile naţionale, pe bătăliile ridicole, meschine şi complet dizgraţioase pentru putere. Politic, vă pot spune că se simt efectele procesului de lobby extern iniţiat de Preşedintele Iohannis (poate nu e deloc întâmplător că Preşedintele Macron a ales exemplul polonez şi nu pe cel românesc pentru a exemplifica complexitate discuţiei despre muncitorii detaşaţi”). Dar asta nu ajunge dacă, pe linie guvernamentală, nu venim rapid cu proiecte răspunzând intereselor naţionale racordate la priorităţile europene şi euro-atlantice deopotrivă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite