8 iunie 2017 marchează data alegerilor legislative din Marea Britanie şi Franţa. Premierul Theresa May speră să se impună, altfel, opţiunea declanşată pentru Brexit s-ar putea opri. Degeaba se trâmbiţează rezultatele de la referendumul istoric din 2016, deja numărul contestatarilor procesului Brexit declanşat oficial la 29 martie 2017 este mare, iar duritatea negocierilor şi reacţia statelor UE faţă de Marea Britanie par să arate euroscepticilor azi victorioşi că mâine, cine râde la urmă, va râde mai bine.

Aşadar, o înfrângere a Theresei May va atrage după sine o regândire sau poate chiar o oprire a Brexit-ului.

8 iunie 2017 reprezintă data alegerilor legislative din Franţa, dată la care francezii pro-europeni speră să îşi consolideze poziţia cucerită la prezidenţialele din 7 mai.

Germania, motorul economic al Uniunii Europene se pregăteşte şi ea de alegeri. Deocamdată, alegerile din Schleswig-Holstein şi Saar îi dau o undă de optimism cancelarului Angela Merkel, aflată în competiţie pentru un nou mandat cu Martin Schulz, fost Preşedinte al Parlamentului European. Mulţi acuză „amatorismul” lui Schulz şi laudă „experienţa” Angelei Merkel, însă uită că de fapt, Germania a avut după 1990, două simboluri, Helmuth Kohl, părinte al CDU, arhitectul „primei integrări a unei ţări est-europene în UE”, unificarea germană din 3 octombrie 1990 şi Gerhard Schroder cariosmatic lider al SPD. Angela Mekel face parte din garda lui Kohl, iar Martin Schulz este preferat de către Schroder, care într-un recent interviu într-o publicaţie germană, „Spiegel online” arăta că Schulz mizează pe forţa SPD, inclusiv într-o coaliţie în care acesta să domine.

Pentru cine cunoaşte mecanismele de funcţionare ale politicii interne germane, este ştiut faptul că una gândeşte populaţia dintr-un land mic, precum Saar, unde s-a votat un cancelar în funcţie, că de exemplu în Schleswig-Holstein, land din nordul Germaniei, la granişa cu Danemarca, s-a dorit schimbarea pentru că guvernarea regională apaţinea SPD şi alta gândeşte poporul german în ansamblu.

SPD poate specula refuzul Angelei Merkel de a renunţa la sancţiunile impuse Rusiei, sancţiuni care stârnesc împotrivirea mediului de afaceri german, inclusiv al responsabililor federali pe linie de comerţ. În plus, măsurile propuse de candidatul Martin Schulz se încadrează în linia grupărilor socialiste care au câştigat alegeri decisive în Europa. Martin Schulz aduce în discuţie uşor că Germania ca motor al UE se va apleca mai mult asupra necesităţilor germanilor, ceea ce Angela Merkel a ignorat în ultima vreme. Aşa e în tenis: se poate câştiga pe serviciul adversarului, iar Merkel a mai pierdut din „tăria” serviciului direct sau a „reverului”. Angela Merkel a părut că este dominată de preşedintele american Donald Trump, iar în faţa lui Vladimir Putin s-a integrat perfect în „dialogul surzilor”. Vladimir Putin este stăpân pe poziţie, în Federaţia Rusă, ceea ce nu este cazul Angelei Merkel în Germania.

Orice om politic aflat la guvernare mai multe mandate îşi erodează popularitatea. Alegerile din Franţa pot da un impuls stângii din Germania. O eventuală coaliţie a SPD cu „stânga” şi „verzii” poate da lovitura de graţie CDU, având în vedere că extremismul de dreapta îşi face tot mai simţită prezenţa în Germania în faţa măsurii impopulare a Angelei Merkel de a primi refugiaţi în Germania. SPD poate specula acest fapt, aşa cum a făcut-o şi Emmanuel Macron în Franţa.

Deocamdată meciul se joacă, însă Schroder, un tip în general prudent, tinde să prevadă înfrângerea rivalei sale Angela Merkel. Aşadar, meciul se joacă încă. Vom vedea dacă la 24 septembrie 2017 se va forma un nou cuplu: „MerkMacron” ori „SchulMacron”. Înclin să cred că Martin Schulz va recupera pe parcurs, câştigând competiţia.