Aproape de noi, fără noi, G4 vrea reforma profundă a Europei

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

„Provocările actuale arată că Uniunea instituţională aşa cum a fost ea constituită până acum nu răspunde aşteptărilor cetăţenilor europeni... Comisia Europeană nu a asumat toate consecinţele ce se impun după referendumul britanic... Europa trebuie să revină la rădăcinile sale şi să se concentreze mai mult pe drepturile cetăţenilor şi mai puţin asupra instituţiilor”.

– a tunat prim-ministrul polonez Beata Szydło la încheierea unei reuniuni la nivel de şefi de guvern a Grupului Vişegrad ce a avut loc în urmă cu câteva zile la Varşovia.  

În pregătirea unei poziţii comune, care se anunţă extrem de dură, pentru Summitul informal al UE care va avea loc pe 16 septembrie, la Bratislava. Mesajul lor către Europa este sintetizat de premierul Viktor Orban:

„Suntem într-un punct dramatic. Datorită plecării Marii Britanii, Uniunea Europeană îşi pierde rolul său mondial şi devine un actor regional. La Bratislava, misiunea noastră, vom fi nevoiţi să reflectăm la modul în care să putem recâştiga acest rol mondial”.

Poziţia Grupului Vişegrad este astfel formulată încât constituie, dincolo de orice îndoială, o provocare reală şi directă pentru birocraţia instituţională europeană, dar şi împotriva tendinţelor actuale de formare a unei Europe cu un „nucleu dur” în jurul căruia să graviteze celelalte state, în funcţie de „diversele lor nivele de ambiţie” aşa cum se vorbea într-un document franco-german pe care vi l-am prezentat deja în urmă cu ceva timp.

Una dintre cele mai proaste consecinţe pe care Statele Membre le pot trage din experienţa BREXIT ar fi divizarea UE în mici cluburi... cea ce ar putea dăuna coeziunii europene”, spunea premierul polonez, iar reforma instituţională trebuie să fie profundă şi radicală.

Ce înseamnă asta?

În primul rând, un nou Tratat în care să se regăsească principiul-cheie al rolului crescând ce ar reveni pe viitor parlamentelor naţionale, cele care, „în ultimă instanţă” vor avea ultimul cuvânt în procesul legislativ european. Poziţie care, dacă va fi vreodată adoptată, urmează să reducă enorm de mult din prerogativele actuale ale Comsiei Europene, întărind însă pe cea a Consiliului European, formul ultim şi real de discuţie între parteneri, State Membre naţionale, egale în drepturi. Asta va însemna, adăuga Beate Szydlo, „Statele Membre ar trebui să aibă pe viitor mai mult control asupra luării de decizii în UE, mai ales atunci când asta presupune apariţia unor noi obligaţii pentru ţările membre, aşa cum a fost cazul anul trecut atunci când UE se aştepta ca ele să accepte o cotă obligatorie de migranţi”. Drept care, sec, cei din Vişegrad au anunţat că ţările lor se retrag complet din procesul de relocare imaginat de Comisia Europeană.   

Mai multă suveranitate pentru Statele Membre înseamnă, evident, o consemnare a dorinţei exprimate nu numai de statele din Grupul Vişegrad ci şi, mai mult sau mai puţin voalat, de alte ţări europene. Rămâne însă un mister cum se va putea concilia asta cu existenţa priorităţilor comune europene, recunoscute ca atare ca urgenţă maximă de participanţii la reuniunea de la Varşovia: întărirea imediată a controlului asupra frontierelor externe ale UE, lupta împotriva migraţiei clandestine şi ameninţării teroriste. Aceasta deoarece, exact în aceste domenii legate până acum cvasiexclusiv de exercitarea unică a suveranităţii naţionale, s-a dovedit că Statele membre, de unele singure, au eşuat lamentabil, fiind depăşite da magnitudinea şi rapiditatea fluxului de migraţie, măsurile comune europene fiind acum singura soluţie logică. La fel ca şi evocata armată europeană, imposibil de realizat şi controlat în acţiune în lipsa unei linii de comandă unice la nivel comunitar, exact ca şi în cazul Corpului comun de pază de coastă şi frontiere.

image

Care este relevanţa acestei întâlniri pentru România?

Poate, dacă cineva doreşte să fie atent, va înregistra un semnal extrem de serios că s-ar putea ca, aproape de noi dar fără noi, formula „Neue Mitteleuropa” să înceapă să se poziţioneze în forţă şi poate, ca atare, să influenţeze mult, poate decisv, viitorul discuţiilor despre remodelarea drumului european.

Poate, dacă cineva doreşte, acesta ar fi momentul definirii propriei noastre poziţii asupra temei centrale a dezbaterii, spunând deci ce variantă ar servi mai bine propriilor interese naţionale definite ca atare într-un proiect de ţară: o Europă a regiunilor, o Europă a Naţiunilor sau o Europă Federală?

Poate, dacă se poate. o poziţionare fermă în consecinţă faţă de un grup aliat de putere şi influenţă.

Sau nimic din toate acestea, aşteptând în voioasa noastră nepăsare, să vedem cum se despart apele şi să acţionăm apoi reactiv, cu statut de spectatori pe straponină, totuşi indamisibil şi pernicios. Vorba aceea, părerea mea... Dar a dumneavoastră care e?    

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite