VIDEO Chinatown de România: „Anul dragonului“, un documentar HBO despre viaţa emigranţilor chinezi

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Viaţa comunităţii de chinezi din România este prezentată în documentarul de la HBO FOTO HOBO
Viaţa comunităţii de chinezi din România este prezentată în documentarul de la HBO FOTO HOBO

Ce au în comun un muncitor în construcţii, un afacerist şi un jurnalist? Sunt chinezi şi trăiesc în România. „Anul dragonului“, un documentar care prezintă poveştile a trei imigranţi chinezi din Bucureşti, va avea premiera pe 13 iunie, la HBO, de la ora 20.00.

„Anul Dragonului“ prezintă poveştile unor imigranţi chinezi din Bucureşti, „rătăciţi“ în peisajul social şi economic din România actuală, şi, în acelaşi timp, surprinde fragmente din realitatea românească văzute şi înţelese din perspectiva lor. Documentarul dezvăluie aspecte din viaţa a trei bărbaţi care reprezintă grupuri sociale distincte: un muncitor în construcţii, un afacerist şi un jurnalist. Indiferent de statutul lor social, primele etape ale adaptării sunt dificile şi ascund adevăruri incomode.

Han Wenlong este un imigrant ilegal al cărui vis de a lucra pe un şantier din Europa de Est  s-a sfârşit înainte de a începe. Shen Xiaoming este un om de afaceri care trăieşte suspendat între două lumi. Li Jianhua este un jurnalist care spune povestea acestei comunităţi.

Trei poveşti

Han Wenlong este din provincia Hubei. Acasă, în China, a lucrat în construcţii. E căsătorit şi are doi copii. La începutul anului 2008, a decis să plece la muncă în străinătate. A plătit un comision de aproximativ 10.000 de euro unei firme de intermediere a forţei de muncă care promitea contracte de muncă în Europa de Est, salarii decente şi cazare gratuită. Aşa a ajuns să muncească pe un şantier din Bucureşti. După şase luni, au apărut primele întârzieri cu plata salariilor. Din cauza crizei imobiliare, la sfîrşitul lunii septembrie 2008, activitatea pe şantierul unde muncea Han Wenlong a fost suspendată. Două săptămâni mai târziu muncitorii au fost evacuaţi din locuinţele de serviciu.

În  noiembrie 2008,  în faţa Ambasadei Republicii Populare Chineze din Bucureşti au început să se adune grupuri de muncitori chinezi care solicitau sprijinul ambasadei pentru organizarea repatrierii. Au invocat motive precum obţinerea de salarii mai mici decât cele prevăzute în contractele semnate în China şi chiar neplata salariilor, lipsa asigurărilor medicale sau expirarea vizelor de şedere în România. Au dormit în corturi improvizate pe trotuar şi au mâncat alimente primite de la organizaţiile umanitare.

Cei mai mulţi dintre muncitori au fost repatriaţi, în 2009, cu sprijinul autorităţilor chineze. Unii dintre ei au decis să rămână în România pe cont propriu. Printre ei se numără şi Han Wenlong. 

Shen Xiaoming s-a născut în Shanghai. A venit în România în 1990 şi face parte din primul val de imigranţi chinezi. A plecat din China din motive politice, dar şi pentru a face bani. La început a deschis un restaurant cu karaoke care a dat faliment. Apoi, a început să înveţe limba română şi să facă diferenţa între cele două culturi şi mentalităţi. 

Pentru că înţelege limba română şi cunoaşte legile, Shen Xiaoming este acum consilier juridic pentru chinezii care vin în România în scopuri comerciale şi nu numai. A renunţat la cetăţenia chineză, ca să devină cetăţean român (China nu permite dubla cetăţenie). S-a căsătorit cu o româncă şi au un copil. Locuieşte într-un apartament din cartierul Titan, în vecinătatea străzii 1 decembrie 1918.

Li Jianhua s-a născut la Beijing şi a venit în România în 1992, împreună cu actuala sa soţie. Auzise de la prieteni că aici se petrecuse o schimbare politică şi că ar fi oportunităţi de afaceri. În 1998, a înfiinţat ziarul „Chinezi în România“, un ziar dedicat exclusiv comunităţii. Şi-a propus ca ziarul să fie un fel de punte între români si chinezi, să le prezinte cultura şi legile din România, ca să-i ajute să se adapteze aici. 

În urmă cu 12 ani, Li Jianhua a primit mai multe telefoane de ameninţare, în urma unor articole pe care le-a publicat în ziarul său. Articolele făceau referire la mafia chinezească şi la implicările ei în afacerile chinezilor de la Bucureşti. Într-o seară, în timp ce se afla într-un parc împreună cu copiii săi, a fost împuşcat în spate de un necunoscut. Din fericire, a supravieţuit acestui incident. Poliţia română şi prietenii săi chinezi i-au sugerat să întrerupă publicarea ziarului şi să se întoarcă în China. Însă el a ales să rămână aici şi să continue să-şi facă meseria.

Documentarul este filmat în mare parte în 2012, Anul Dragonului de Apă în zodiacul chinezesc, un an al inspiraţiei de moment, benefic pentru acţiuni spectaculoase şi proiecte îndrăzneţe ce au implicat riscuri pe măsură. Totodată, a fost o perioadă favorabilă căsătoriilor, a consolidării relaţiilor între părinţi şi copii şi a unei vieţi de familie armonioasă. O parte din aceste previziuni se regăsesc în aspecte din viaţa celor trei protagonişti ai filmului. 

Documentarul conţine, însă şi materiale din arhiva personală a jurnalistului Li Jianhua, filmate în 2009 şi 2010 (Anul Bivolului şi al Iepurelui) care prezintă evenimente marcante din viaţa comunităţii chineze, cum ar fi demolarea complexului comercial „Niro“, incendiul de la „Dragonul roşu“ în care au ars peste o mie de magazine, precum şi problemele muncitorilor chinezi care au venit în Bucureşti în 2008 prin intermediul unor firme de intermediere a forţei de muncă care ulterior nu şi-au mai onorat contractele.

Din cei aproape un miliard şi jumătate de chinezi mai mult de treizeci de milioane trăiesc în ţări de adopţie. În România sunt peste 10.000 de chinezi, dintre 90% s-au stabilit în Bucureşti, în zona Colentina. Imigranţii chinezi din România sunt la prima generaţie şi formează o comunitate închisă care se izolează pentru a-şi păstra specificul sau a-şi proteja interesele. Conform unor studii asupra imigraţiei în România, ei alcătuiesc cel mai numeros grup de imigranţi, dar şi cel mai vulnerabil.

Primul val de imigranţi chinezi, cel de la începutul anilor anilor ’90, a fost alcătuit în general din mici antreprenori care îşi vindeau marfa angro în pieţele din zona de est a Capitalei. Aceştia au găsit în România o piaţă de desfacere potrivită pentru nevoile lor. Importau din China marfă ieftină şi variată – multe produse concurente sau doar imitaţii ale unor mărci celebre, dar într-o gamă de preţuri mai bună. Treptat, afacerile comercianţilor chinezi au început să înflorească, aşa că aceştia au sosit în număr tot mai mare, alcătuind o comunitate. Odată cu ei au intrat în România şi grupările mafiote chineze care se ocupă cu perceperea taxelor de protecţie, recuperarea datoriilor, cu traficul de persoane sau droguri.

Zece ani mai târziu, cel de-al doilea val de migraţie a fost format în special din chinezi săraci care au venit ca muncitori în domeniul construcţiilor, pentru a înlocui forţa de muncă din România plecată în Occident. Aceştia au aflat de posibilitatea de a lucra aici de la cunoscuţi, după care şi-au pus în practică intenţiile cu ajutorul firmelor de intermediere. Vârful numeric al muncitorilor chinezi din cel de-al doilea val a fost atins în 2008, suprapunându-se peste criza imobiliară de la sfârşitul anului respectiv. Multe şantiere s-au închis, iar muncitorii chinezi s-au trezit brusc fără locuri de muncă, fără adăpost şi, din pricina costurilor ridicate de călătorie şi a datoriilor acumulate iniţial în contul plecării, fără putinţa de a se întoarce în China.

În momentul de faţă, atât comercianţii chinezi, cât şi cei care au venit în România cu ajutorul firmelor de intermediere a forţei de muncă, nu percep România ca pe o ţară de tranzit către vestul Europei. Cu toate acestea, nu se poate anticipa ce se va întâmpla în mod real după acceptarea României în spaţiul Schengen.
 

TV



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite