Mintea mică ṣi buzunarul mare

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Citesc pe „Pagina de media”, platformă ce s-a impus pe piaṭă ca o sursă credibilă de informaṭii din lumea presei scrise ṣi audiovizuale, următorul titlu: „Pătraru ṣi Eurovisionul: prestaṭia TVR faṭă de primarul din Baia Mare, un exemplu perfect de prostituṭie”.  Măi să fie!

Am urmărit ṣi eu fragmente din transmisiunea în direct de la Eurovision ṣi impresia mea a fost că echipa TVR ṣi-a regăsit entuziasmul profesional cu care se lucra când instituṭia nu avea sabia (financiară) a lui Damocles deasupra capului, rezultatul fiind un show de calitate, la care performerii au contribuit în egală măsură cu publicul băimărean. 

Cum n-am văzut însă emisiunea pamflet a dlui Pătraru, dau play la videoul disponibil pe platforma lui Petriṣor Obae ṣi - ce să vezi?- îl aud pe acelaṣi Pătraru deschizând apoteotic Starea Naṭiei: „Ce înseamnă o televiziune publică săracă vedeṭi de ani buni. TVR a fost la cheremul politicienilor ṣi al serviciilor. Dar un exemplu perfect de prostituṭie aṭi putut vedea în acest weekend, când televiziunea publică a avut momente când părea că a fost cumpărată, practic cu totul, de primarul de la Baia Mare…”.  Până la finalul secvenṭei postate, aflăm că primarul ar fi folosit banul public, pentru a finanṭa acest show cu miză europeană, plătindu-ṣi astfel implicit, zice autorul, ṣi campania personală, menită a-l face favorit la alegerile locale din iunie.

Aṣa o fi, căci n-am mai urmărit această parte finală a transmisiunii, între altele pentru că „primarele” s-a lăsat aṣteptat în scenă prea mult timp (am crezut că a fugit cu vreo artistă!), iar prezentatorii, altfel bine aṣezaṭi în roluri, au dovedit că, în afara scriptului, nu au avut în acel moment verbul ṣi inspiraṭia la ei ṣi nu au ṣtiut cum să mascheze această sincopă din program. Aṣa că eu cel puṭin am trecut pe alt canal tv, închipuindu-mi că urmează mulṭumirile pentru autorităṭile locale, care trebuie să fi plătit biniṣor, dacă luăm în considerare numai luminile inteligente folosite, pe care TVR nu le are în dotare.

Sigur, comicul Pătraru e liber să exprime orice opinie doreṣte, mai ales când alṭi patru caṭavenci scriu textele, alături de el, ceea ce le permite în fiecare seară să aibă umor, chiar dacă este discutabil faptul că îṣi găsesc locul la televiziunea publică accentele lui grobiene (de tipul burtierei din emisiunea menṭionată mai sus, care zice: Primarul de la Baia Mare o are mică. Mintea). Este, cum e ṣi normal, o muncă de echipă. În America se numesc gagmen.

Dar care este acum obiectul deriziunii lor? Păi tocmai instituṭia la care cu onoare aceṣtia prestează: săracă ṣi supusă cândva (sigur, înainte să apară dl Pătraru pe sticla sa) capriciilor politicienilor ṣi ale serviciilor, cum zice el. Ṣi ce este ea, în opinia gagmen-ilor dlui Pătraru? Păi ce să fie decât o matroană de bordel, din moment ce oferă momente suculente de prostituṭie, la ore de maximă audienṭă.

Ṣi de ce o face? Păi tocmai pentru că, zice comicul, televiziunea „ṣi-a adus aminte de vremurile […] de glorie, da, când le lingea pantofii politicienilor. Ce supăraṭi sunt unii de pe-aici, că nu mai pot presta în chipul ăsta la TVR. Era singura muncă pe care o făceau ei foarte bine.”

Ṣi cine ar fi ei? Păi cum cine, angajaṭii TVR, cei despre care, înainte să fie catapultat aici de bibisistul Stelian Tănase, dl Pătraru zicea cam aṣa: „Am plecat [de la România TV, nu înainte de a-i procura o amendă de 20.000 lei de la CNA] pentru că este o provocare imensă pentru mine, ca jurnalist, televiziunea română şi cred că, împreună cu ceilalţi oameni de la Televiziunea Română să reuşim în cel mai scurt timp să schimbăm percepţia publicului faţă de ce înseamnă şi ce se întâmplă în TVR, să-i redăm acestei instituţii demnitatea pe care trebuie să o aibă şi, bineînţeles, ratingul care i se cuvine ca televiziune naţională.”

Aṣa o fi, deṣi mi-e greu să înṭeleg cum îi redai cuiva demnitatea, printr-un limbaj suburban (mai ales când, nu o dată, televiziunea care te difuzează mai primeṣte ṣi sancṭiuni de la CNA, pentru acest motiv). Ṣi-mi mai rămâne neclar un lucru: cu care „ceilalṭi oameni de la Televiziunea Română”? Că nu lucrează aproape nici unul la acest program, emisiunea fiind livrată gata înregistrată.

Ṣi acum, pe bune, cum ar zice dl. Pătraru, cum s-ar putea asocia domnia sa cu oamenii din TVR, specializaṭi, cum zice, în linsul pantofilor? Nu, nu se asociază. Ṣi aṣa... le face o favoare prea mare, că acceptă să primească bani (zeci de mii de euro lunar. Să mă contrazică, dacă greṣesc) din acelaṣi buget secătuit.

Ṣi chiar dacă ar vrea, „ceilalṭi oameni” nu i-ar putea ṭine isonul dlui Pătraru, înjurând-o, ca el, pe bătrâna matroană, fiindcă lor regulamentele casei li se aplică: nu au voie (ca în orice companie serioasă) să aducă prejudicii de imagine instituṭiei pentru care lucrează. Dar dl. Pătraru are voie, fiindcă dânsul e o persoană specială, da, o ṣtim cu toṭii. De aceea lui i se permite să dea cu piciorul în dosul celei care-l hrăneṣte, aṣa săracă, cum e. Ṣi intenṭia lui e de înṭeles: vrea să-i bage minṭile în cap! Ṣi să-i redea astfel demnitatea! Dacă ceilalṭi n-o fac! Dar, cum ar zice subtilul domn Pătraru: quod licet Iovi, non licet bovi.

Ṣi ce interes public este în aceasta?, mă întreabă editorii online de la adevărul, unde se presupune că ne postăm singuri articolele.*

Păi este. Căci, conform legii, TVR este „serviciu public autonom de interes naṭional” ṣi, când a fost împinsă spre sărăcie ṣi irelevanṭă, implicit toṭi românii au fost prăduiṭi, financiar ṣi spiritual (dar parcă n-au fost ei prăduiṭi de toată industria ṣi cercetarea pe care o aveau!). Fiindcă bugetul TVR include, pe lângă alte surse, ṣi contribuṭia lor financiară. Iar în absenṭa resurselor, programele din zona culturală, la care le dă dreptul românilor tot legea, nu-ṣi prea mai găsesc locul pe canalele TVR, care caută, firesc, să-ṣi crească audienṭa cu emisiuni pentru un public cât mai larg, de tipul programelor sportive sau de divertisment, cum este emisiunea dlui Pătraru.

Dar dacă mă gândesc mai bine, constat că dl. Pătraru nu e chiar aṣa de special. Ba chiar e un caz tipic pentru ce s-a întâmplat într-un întreg deceniu, urmare a  deciziilor unor preṣedinṭi TVR, a căror dotare intelectuală nici nu a mai contat, atâta timp cât ei au respectat mecanismul „omisiunilor elocvente”. Adică i-au scos de pe ecran pe creatorii din TVR, făcându-le loc altora (pentru motive ce ar trebui cercetate, căci „managementul defectuos” e o formulă prea fără consecinṭe). 

Să ne înṭelegem, omul Pătraru mi se pare uneori simpatic, are năduf pe politicieni (ca noi toṭi) ṣi nu alege, când e de prins cineva în insectar, cultivă ṣi un tip de umor care prinde la public (ṣi care a adus până acum TVR-ului două somaṭii de la CNA, date fiind scăpările de limbaj de mahala). Încă o dată, dacă televiziunea publică ar trebui să-ṣi permită astfel de „licenṭe poetice”… e altă discuṭie! Ce trebuie discutat însă este de ce conducerea TVR nu a apelat la oamenii din interior, care pot face o astfel de emisiune. Ṣi nu amintesc aici decât Aleea cu ghimpi, pamflet pe care l-am introdus la TVR 2, când conduceam postul, la începutul anilor 2000 ṣi pe care l-am ridicat, cu emisiuni de calitate, la rangul de competitor, atât pentru atenṭia publicului, cât ṣi a publicitarilor.

Există, deci, în TVR, forṭe creatoare, care pot face orice tip de programe, pentru că au talent ṣi experienṭă. Nu întâmplător, din acest personal s-au nutrit multe din televiziunile private. Dar , în ultimul deceniu, corpul creatorilor de conṭinut din TVR a fost sistematic hărṭuit ṣi decimat, pentru a li se dovedi o incompetenṭă imaginară. Au fost trecuṭi pe poziṭii subalterne, pe care, de nevoie, le-au acceptat, căci au familii de întreṭinut, în timp ce prim-planul a fost ocupat de figuri clientelare. Sau dacă nu prim-planul , oricum bugetul, cu demimonde ṣi babysittere de vedete reformate, care nu fac decât efortul de a accepta salariul pe card, ṣ.a.m.d.

Cu astfel de metode, personalul creator din TVR (căci la acesta mă refer) a fost încet redus la tăcere, din diverse motive, între care ameninṭarea cu restructurarea a ocupat un loc central, alături de subṭierea resurselor de producṭie alocate angajaṭilor. Iar odată distruṣi simbolic, aceṣti oameni care contează pot fi mult mai uṣor măturaṭi, odată cu dezmembrarea treptată a instituṭiei.

Căci ṣtearsă simbolic din conṣtiinṭa publică, televiziunea nu va mai sta mult timp nici fizic în calea vreunui nou mall în Calea Dorobanṭilor. Ṣi va dispărea astfel ṣi un etalon de profesionalism greu de acceptat de către concurenṭa privată.

In ultimele zile, atmosfera din TVR a devenit un pic mai efervescentă, căci Parlamentul a cerut  alcătuirea cu celeritate a unui Consiliu de Administraṭie, fiindcă interimatul directorului general expiră curând. Aṣa că salariaṭii se pregătesc să-ṣi aleagă reprezentanṭii în noul CA.

Dacă acesta va fi alcătuit doar ca să ceară el însuṣi intrarea în insolvenṭă a instituṭiei, nu văd de ce s-ar mai grăbi să-ṣi semneze singuri sentinṭa. Dacă însă noii înṭelepṭi vor fi capabili să formuleze o soluṭie prin care TVR să evite o procedură –insolvenṭa- de care nu se fac vinovaṭi angajaṭii, dar care îi vor suporta consecinṭele, atunci constituirea CA îṣi are rostul.

De aceea, cred că reprezentanṭii salariaṭilor vor trebui să ceară răspunsuri la câteva întrebări esenṭiale ṣi să găsească soluṭii la o situaṭie creată de alṭii:

1. De ce nu face TVR plângere penală, pentru a fi astfel cercetat lanṭul de complicităṭi ce a condus la actuala situaṭie financiară a instituṭiei ṣi a se constitui parte în procesul de recuperare a pagubelor de la vinovaṭi?

2. Ce măsuri urgente de reducere a cheltuielilor pot fi luate până în luna iulie (ṣi continuate apoi), când guvernul poate acorda TVR un ajutor de stat, despre care făcea vorbire premierul Cioloṣ? De pildă:

a) transparenṭă totală, prin prezentarea pe site, a bugetului TVR ṣi discutarea cu sindicatele a detaliilor documentului, aṣa cum cere guvernul Cioloṣ ṣi Legea 161/2003: ART. 1.

(1) În vederea descurajării acumularii de arierate bugetare de catre contribuabili, persoane juridice, Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si autoritatile administratiei publice locale, dupa caz, au obligatia de a aduce la cunostinta publica lista contribuabililor, cu exceptia microintreprinderilor […], care inregistreaza obligatii restante la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul asigurarilor pentru somaj, bugetul Fondului national unic pentru asigurari sociale de sanatate si la bugetele locale, reprezentand impozite, taxe, contributii si alte venituri bugetare, totalul obligatiilor bugetare datorate in anii fiscali precedenti in care s-au inregistrat obligatii restante, cuantumul obligatiilor restante, precum si modalitatea de colectare a acestora aplicata de organele competente ale autoritatilor publice sus-mentionate.

(2) Lista contribuabililor si informatiile prevazute la alin. (1) se aduc la cunostinta publica pe pagina proprie de Internet a fiecareia dintre institutiile si autoritatile publice respective sau prin alte mijloace, dupa caz.

b) excluderea din grilă a programelor externe, care nu aduc câṣtig TVR-ului (nu buzunarului mare al protagoniṣtilor);

c) reorganizarea, nu restructurarea personalului;

d) reorganizarea activităṭii editoriale ṣi recalibrarea canalelor, luând în considerare noile mijloace de comunicare, total ignorate până acum de TVR.

3. Dacă li se cere salariaṭilor care ṣi-ai câṣtigat drepturi salariale în instanṭă să accepte eṣalonarea plăṭilor, atunci ṣi forurile de conducere ale TVR ar trebui să arate solidaritate cu angajaṭii, în situaṭia dificilă în care se află instituṭia. Astfel:

a) membrii Consiliului de Administraṭie vor accepta poziṭiile, fără a primi nicio remuneraṭie, până la reechilibrarea financiară a TVR;

b) toate salariile pentru posturile de conducere vor fi reduse, cu cel de director general, echivalat cu cel al unui secretar de stat.

Că insolvenṭa TVR poate ṣi trebuie să fie evitată, mi se pare evident. Că se poate, a dovedit-o Poṣta Română, la fel de prăduită în timp ṣi aflată în pragul privatizării în 2015, dar care a reuṣit, printr-un plan de business, să înregistreze oarece profit.

Insolvenṭa TVR nu este o soluṭie decât pentru Remus Borza, al cărui nume a fost vehiculat în această circumstanṭă, un administrator deja condamnat cu suspendare, de Inalta Curte de Casaṭie ṣi Justiṭie. El a încasat la Hidroelectrica, la o primă insolvenṭă,  2,2 milioane de euro, la cea de a doua acceptând doar 934.000 euro. Ce nu spune dl. Borza este că succesul său se datorează în mare parte influenṭelor politice, care păstrează acolo un echilibru fragil. Căci dacă mâine unul din creditorii importanṭi ai Hidroelectrica, entitate publică, ar cere executarea silită, această societate comercială cu capital integral de stat ar intra din nou în insolvenṭă ṣi opera de administrator a domnului avocat ṣi-ar arăta adevărata valoare.

Aṣadar, dacă ṭin la instituṭie, teveriṣtii trebuie să o apere până la capăt, împotriva tuturor circumstanṭelor.

Căci insolvenṭa TVR, ca ṣi “managementul defectuos”, despre care vorbeṣte Raportul Curṭii de Conturi, nu sunt decât rezultatul deciziilor (vinovate sau nu) luate de politicieni de-a lungul timpului. Dar suportate de alegătorii-salariaṭi, ca în cazul atâtor altor entităṭi economice din România, aduse în aceeaṣi situaṭie, în ultimii 25 de ani.


*Bloggerii adevarul.ro au libertatea de a-şi publica singuri textele pe adevarul.ro, astfel că intervenţia editorilor asupra acestor articole este una care să se încadreze în termenii şi condiţiile stabilite de comun acord prin Ghidul de bune practici. Editorii adevarul.ro pot interveni pe texte atunci când acestea prezintă afirmaţii care nu sunt probate şi pe care ziarul „Adevarul” nu şi le poate asuma. De asemenea, bloggerii adevarul.ro care nu îşi publică singuri textele pe platforma online o fac din motive personale, fără nicio constrângere din partea redacţiei „Adevărul”. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite