„Cârcotaşii în Europa“, cum a luat naştere emisiunea: „Oriunde mergeam eram priviţi ca nişte «curiozităţi»“ VIDEO
0
Şerban Huidu şi Puştiu (Marian Stanciu) au rememorat pentru „Adevărul“ întâmplările din perioada realizării emisiunii „Cârcotaşii în Europa“. Cei doi s-au confruntat cu situaţii amuzante, dar şi periculoase: de la munca într-un ritm alert, la oraşele preferate şi întâlnirea cu interlopi ruşi, la prietenia legată cu un barman din Dublin, avansurile primite de Puştiu şi „povara“ puricilor din Turcia.
Şerban Huidu spune că această emisiune s-a născut în urma unei idei de-ale sale, acesta fiind ajutat de mai mulţi sponsori la început. „A fost ideea mea la cererea Prima TV, care dorea o emisiune de travel. Cum s-a întâmplat: departamentul de vânzări a făcut contractele pentru cazare iar eu m-am ocupat de barterul pentru transport semnat cu nou înfiinţată Star Alliance. Birourile Austrian Arlines şi Lufthansa din Bucureşti ne-au ajutat necondiţionat. Am avut şi doi sponsori ce şi-au plasat produsele în emisiuni: Fanta şi, nou venită în România, berea Carlsberg. E o întâmplare veselă cu Carlsberg. În România vindeau doar la sticlă şi aşa trebuia să filmăm şi noi. În Viena, primul oraş vizitat, nu am găsit sticle în magazin. Am «cules» două sticle de pe malul Dunării, erau acolo, probabil, de vara trecută! Am purtat cele două sticle la mine în bagaj în toate oraşele în care am filmat!“, povesteşte Huidu.
Casetele cu emisiunile, trimise în ţară cu ajutorul unor necunoscuţi
Emisiunea „Cârcotaşi în Europa“ a început să fie difuzată din iulie 2001, chiar dacă Huidu şi Mihai Găinuşă abia vizitaseră oraşele propuse cu câteva zile înainte. Pentru a pregăti casetele cu emisiunile din primele oraşe, aceştia au apelat la colegii de breaslă din Amsterdam, dar aceştia din urmă nu au fost încântaţi de modelul de lucru al românilor. „A fost difuzată în prima săptămâna din iulie 2001. Noi începusem să filmăm din 20 iunie. După primele patru oraşe, Viena, Roma, Londra şi Paris, ne-am oprit în Amsterdam să montăm primele trei emisiuni, care trebuiau să fie difuzate până să revenim în ţară. Am ajuns la o televiziune din reţeaua în care se află şi Prima TV, la vremea aceea, şi le-am zis celor de acolo că noi vrem să montăm în trei zile trei emisiuni de o ora. Ei ne-au spus că se poate monta o emisiune în patru zile! În primele două zile am lucrat de la 6 dimineaţa până la 12 noaptea, iar în ultima zi, cei de acolo, au muncit cot la cot cu noi până am terminat toate cele trei emisiuni. După această «aventură» olandezii ne-au zis că suntem un exemplu foarte prost! Casetele au fost trimise în ţară prin nişte necunoscuţi pe care i-am întâlnit la aeroport“, a mai spus Şerban Huidu.
„Cârcotaşii în Europa“: Huidu şi Găinuşă la Roma
Ţigara „buclucaşă“ din Amsterdam
Care a fost echipa care a călătorit prin Europa? Huidu povesteşte, detaliind una dintre întâmplările amuzante de care a avut parte: „În primul an am fost însoţit de Mihai Găinuşă, Pustiu' (Marian Stanciu) cameraman, şi Adi Ivănescu, acum producător general al Observatorului Antenei 1, pe vremea aceea editorul de imagine al Cronicii. El a a pierdut, în Amsterdam, pe aeroport, toate casetele filmate până atunci, după o noapte lungă şi o zi întreagă în care i-a fost rău din cauza unei ţigări... buclucaşe. În 2002, în locul lui Adi a venit Mistreţu' (Octavian Păscut)“, arată el.
„Cârcotaşii în Europa“: cum au pătruns Huidu şi Găinuşă în Red Light District
Echipa Cârcotaşilor a vizitat 19 ţări în doar doi ani, printre acestea numărându-se: Austria, Italia, Franţa, Regatul Unit, Olanda, Spania Norvegia, Irlanda şi Turcia. „Lisabona şi Dublin m-au surprins plăcut. Suprinzător, la Madrid şi Praga am întâlnit oameni foarte reci. Marile capitale, Roma, Londra şi Paris, au fost la înălţimea aşteptărilor“, detaliază Huidu.
„Cârcotaşii în lume“: Huidu şi Găinuşă îşi fac prieteni la Dublin
Vântul l-a ajutat pe Puştiu să vadă altfel femeile din Amsterdam
Puştiu spune că a fost fermecat de Roma, pentru că a găsit istorie la fiecare pas, şi de Amsterdam, acolo unde vântul i-a garantat privelişti deosebite. „Roma este magică! Nu doar pentru că ai ce vedea, istorie la fiecare pas, ci şi pentru că localnicii au un farmec aparte. Când spun asta, mă refer la «afaceriştii» locali, de la micii găinari, la «faimoşii» mafioţi. Românii, după aproape 15 ani de la filmările noastre acolo, nu-i egalează, oricât de mult şi-ar dori! Mi-a plăcut foarte mult şi la Amsterdam, cu reţeaua lui de canale. A, şi cu fetele, care vara, nu prea poartă lenjerie intimă. Vântu' «m-a ajutat» să observ asta. Nu, nu celebrul Vântu, ci fenomenul fizic care face ca palele morilor de vânt (Olanda, se ştie, este patria lor) să se mişte“, glumeşte Puştiu.
Şerban Hudu spune că s-a simţit norocos graţie posibilităţii de a vedea Europa într-o perioadă în care accesul în unele ţări era greu de obţinut, comparându-şi echipa cu o trupă rock în turneu. „A fost o experienţă incredibilă, ne-am simţit că o trupa rock în plin turneu. Gândiţi-vă că filmăm trei zile într-un oraş, a patra fiind dedicată transportului către următoarea destinaţie. La vremea aceea, românii nu puteau călători cum o fac acum, nu aveau bani şi nu puteau obţine vize foarte uşor (nu eram în Uniunea Europeană, regimul vizelor era destul de strict). Oriunde mergeam eram priviţi ca nişte «curiozităţi»“, zice el.
Româncele frumoase din nord
„La Londra, de exemplu, am întâlnit nişte argentinieni care s-au mirat când le-am spus că suntem din România. Le-am pomenit de celebrul fotbalist Batistuta, mă aşteptăm să-mi spună că-l ştiu şi ei pe Hagi, mai ales după meciurile memorabile dintre România şi Argentina la Campionatele Mondiale de Fotbal din 1990 şi 1994. Nu a fost aşa. La Stockholm, unde ne aşteptam să dăm peste legendarele «exemplare» nordice, am văzut doar două femei frumoase. Erau românce!“, spune el.
„Cârcotaşii în Europa“: Huidu şi Găinuşă se împrietenesc cu turişti din Argentina, la Londra
Interlopul civilizat din Rusia şi barmanul prietenos din Dublin
„În capitala Federaţiei Ruse am avut «onoarea» de a ne aflăm în acelaşi restaurant cu un interlop local. Bodyguardul lui, un munte de om, ne-a rugat să închidem camera, asta după ce ne-a cerut (pe un ton foarte civilizat, chiar) să-i arătăm ce-am filmat.
De ziua mea, într-un an, ne aflam la Dublin. Irlanda adoptase moneda unică de puţină vreme şi se creau confuzii destul de des din acest motiv. Într-un pub, barmanul s-a înşelat cu 20 de euro. M-am dus la el i-am spus că a greşit şi că nu pot păstra banii, mai ales că era şi ziua mea. Ce s-a întâmplat? Ne-a făcut cinste cu băutură în valoare de mai bine de 100 de euro“, spune Huidu cu lux de amănunte.
Puştiu a primit avansuri în Dublin şi a luat purici în Istanbul
Puştiu, în schimb, spune că s-a simţit „legat“ de camera de luat vederi. Totodată, acesta a primit o propunere indecentă atunci când se afla la Dublin. „Ne-am distrat foarte mult, dar am şi muncit foarte mult pentru asta. Trei zile, din patru, aveam camera de filmat în mână. Pur şi simplu, chiar şi în avion, în deplasările între oraşe, sau în pat, seară, simţeam că port camera cu mine. Nu ştiu dacă aparatul de filmat sau, poate, «farmecul» meu personal a fost de vină când, la Dublin, am fost invitat de o localnică să... «ne facem de cap». Tânăra, destul de ameţită din pricina alcoolului, mi-a făcut avansuri, pipăindu-mă, din spate, în timp eu ce îi filmăm pe Şerban şi Mişu. Doar cu asta s-a ales!“, povesteşte Puştiu. „La Istanbul am luat purici! Eram la o terasă, fumam din narghilea, aşezaţi pe nişte perne. Lângă noi erau nişte englezoaice. Nu ştiu dacă puricii au venit la noi din pernele pe care stăteam sau de la fetele din vecinătate“, continuă el.
„Cârcotaşii în Europa“: Huidu negociază cu afaceriştii din Istanbul
Puştiu încheie prin a spune că a evitat un „obicei“ din Amsterdam, atunci când a filmat în celebrul Cartier Roşu. „Un coleg de breaslă de la o televiziune din Amsterdam ne-a ajutat să filmăm în Red Light District, unde, după cum se ştie, nu ai voie să-ţi foloseşti aparatul foto sau camera de luat vederi. Amicul nostru avea barcă, «ne-am dat» cu ea pe canale până am ajuns în Red Light District. Fiind în mijlocul canalului, nu putea nimeni să-mi ia camera şi să o arunce în apă, conform unui «obicei» local“, zice acesta.
Se încarcă comentariile...
