ANALIZĂ Moartea Denisei Răducu scoate la lumină cancerele societăţii româneşti: „Suferinţa umană nu vine pe ritm de vals sau muzică clasică“

Moartea cântăreţei de manele Denisa Răducu a scos la iveală faţa hidoasă a ţării în care trăim. Pe de-o parte, reacţiile lipsite de compasiune ale unor internauţi, care consideră că moartea unei tinere contează mai puţin pentru că aborda un gen muzical care nu le place. Pe de altă parte, modul în care unele publicaţii şi televiziuni au ales să transforme un eveniment tragic într-unul senzaţional în numele audienţei.

Denisa Răducu a murit duminică dimineaţă, la vârsta de 27 de ani, după ce în urmă cu cinci luni a descoperit că are cancer hepatic.

E clar că reacţiile oamenilor în faţa morţii sunt diferite, însă unele sunt foarte greu de explicat, cel puţin din punct de vedere uman. La scurt timp după ce vestea a făcut înconjurul ţării, un număr considerabil de români au crezut de cuviinţă că moartea Denisei Răducu nu este „o pierdere“ din simplul motiv că în timpul vieţii a cântat manele, un gen muzical pe care ei nu-l agreează. Lipsa de compasiune a unora s-a propagat în mediul online prin comentarii instigatoare la ură, discriminatorii şi injurii, multe dintre ele greu de reprodus, şi chiar şi glume deplasate. În încercarea de a găsi o explicaţie acestui fenomen îngrijorător, „Adevărul“ a stat de vorbă cu mai mulţi psihologi şi oameni din media.

Prejudecăţile şi etichetele conduc la lipsă de empatie şi ură

Psihologul Mihai Copăceanu susţine că în momentul în care oamenii devalorizează muzica unei persoane, devalorizează persoana însăşi, mergând până la repulsie şi sentimente de ură, fără a fi capabili să facă distincţie între om şi profesia lui.

„Oamenii în exprimarea lor, şi aici mă refer la români, nu diferenţiază între preferinţe, aptitudini şi valoarea vieţii prin demnitate şi integritate. Dacă sunt comentarii pe o publicaţie online, moderatorii nu ar trebui să permită afişarea lor. E nevoie de o rigoare şi o disciplină a publicului online pentru că din pacate online-ul a dat posibilitatea tuturor să exprime orice, inclusiv comentarii discriminatorii, denigratoare şi extremiste. Tipul acesta de muzică este desconsiderat de o parte a publicului român care identifică orice solist cu valori şi comportamente nedemne sau chiar de tip infracţional, nefăcând diferenţe între solişti. Prejudecăţile şi etichetele – «maneliştii sunt oameni de nimic»  – au un rol în lipsa empatiei şi emiterea acestei poziţii de ură“, a detaliat Copăceanu.

Suferinţa umană nu are culoare politică, nu are rasă, nu are studii sau doctorate, nu vine pe ritm de vals sau muzică clasică. Suferinţa umană ne egalizează şi în faţa ei suntem toţi la fel: mici şi nesemnificativi, dar mai ales neputincioşi Diana Nicolescu, psiholog

La rândul ei, psihologul Diana Nicolescu afirmă că suferinţa umană „nu are culoare politică, nu are rasă, nu are studii sau doctorate, nu vine pe ritm de vals sau muzică clasică.“ 

„Daca «valoarea» vieţii însă e dată de rasă şi studii, atunci propun să salvăm numai profesorii, doctorii, inginerii, arhitecţii şi să îi lăsăm să moară pe ceilalţi: manelişti, gunoieri, cei care curăţă toaletele publice, ştiţi voi, cei care alcătuiesc România profundă şi a căror viaţă pare să nu valoreze nimic din punctul de vedere al unor cititori. Dacă ar fi aşa, atunci atât eu, cât şi colegii mei psihologi sau doctorii îşi rezervă dreptul de a-i trata numai pe cei care aduc o valoare intelectuală. Însă nu facem acest lucru, pentru că noi, cei care lucrăm cu suferinţă, ştim că în faţa ei ne frângem fără discriminare. Că un om cu doctorat suferă la fel de mult ca unul care cântă manele şi că în primul rând, toţi avem dreptul la sănătate şi o viaţă mai bună, iar viaţa ta, comentatorule, care consideri că România e mai bună dacă mor maneliştii, nu e mai valoroasă decât a Denisei. Suferinţa umană nu are culoare politică, nu are rasă, nu are studii sau doctorate, nu vine pe ritm de vals sau muzică clasică. Suferinţa umană ne egalizează şi în faţa ei suntem toţi la fel: mici şi nesemnificativi, dar mai ales neputincioşi“, scrie Diana Nicolescu pe blogurile adevarul.ro.

Ipocrizia românului

O altă perspectivă interesantă a fost cea a lui Andrei Ciobanu, realizatorul matinalului Kiss FM, care a evidenţiat ipocrizia unor români prin felul în care s-au raportat la două decese recente din lumea muzicii – solistul Linkin Park, Chester Bennington, cântăreţ cunoscut la nivel global, aşa cum a şi fost tratată moartea sa, şi Denisa Răducu, cântăreaţă foarte cunoscută în România şi a cărei moarte a fost intens dezbătută pe plan naţional.

„Deci daţi-mi voie să văd dacă am înţeles bine: dacă se sinucide un om care cântă un gen de muzică ce îţi plăcea ţie, e o tragedie. Dar dacă moare un alt om, din cauza unei boli incurabile, care cântă un gen de muzică ce nu îţi plăcea ţie, e subiect de glume pe net. Cum era cuvântul ăla care începea cu litera «I» şi se termină cu «pocrizie»?“, a scris Andrei Ciobanu pe Facebook.

Opinia acestuia a rezonat şi cu omul de radio şi televiziune Dan Finţescu, care a distribuit mesajul lui Andrei şi, contactat de „Adevărul“, a declarat: „Nu contează ce face un om, atunci când se stinge din viaţă e un moment trist pentru familie şi apropiaţi, iar acest lucru ar trebui respectat. Este vorba despre o viaţă care se sfârşeşte, indiferent de ce a făcut persoana respectivă. Şi într-o lume în care se luptă pentru abolirea pedepsei cu moartea, tocmai pentru a nu fi noi, oamenii, autorii unui asemenea moment trist, nu contează ce a făcut un om, atunci când moare, chiar dacă l-ai urât, chiar dacă nu face parte din mediul tău, poţi cel puţin să păstrezi tăcerea.“

Presa-hienă atacă din nou

Psihologul Diana Nicolescu remarcă şi un alt aspect care a reprezentat un „combustibil“ puternic pentru reacţiile vehemente ale românilor: modul în care presa a reflectat acest caz.

În ultimele luni, boala tinerei a fost exploatată la maximum de presa şi televiziunile tabloide: detalii despre suferinţa cântăreţei, imagini cu tânăra pe patul de spital, „declaraţii sfâşietoare“ şi „mărturii cutremurătoare“. Delirul a mers până într-acolo încât unele site-uri nu s-au sfiit nici să anunţe în repetate rânduri, în mod fals, moartea cântăreţei. Situaţia a scăpat atât de mult de sub control încât familia tinerei a încercat să oprească circul mediatic apelând la CNA, care în luna iunie a transmis un avertisment tuturor radiodifuzorilor amintindu-le că sunt obligaţi să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Mai mult, unul dintre membrii forului, Monica Gubernat, a anunţat că se va propune amenda maximă pentru posturile TV care vor aborda din nou acest subiect. 

În ziua decesului, circul mediatic a căpătat alte dimensiuni. România TV, unde dispariţia Denisei Răducu a fost subiectul zilei, a avut cifre de audienţă peste media postului, fiind pe locul doi, după Pro TV, la nivelul întregii ţări şi la oraşe, potrivit Paginademedia.ro.

De precizat că aproape toate site-urile de ştiri din România au relatat ştirea, inclusiv cele considerate „quality“, acestea din urmă încercând să păstreze decenţa. Pornind de aici s-a născut o altă dezbatere: este corect sau nu ca un site „quality“ să trateze, fie şi printr-o ştire obiectivă, acest caz, tot pe considerentul genului muzical abordat de Denisa Răducu. 

Trist în tot acest bombardament cu mizerie e că oameni ca mine ştiu despre Denisa Răducu exact atât cât ştiau şi înainte de moartea acesteia, adică nimic. Maneliştii sunt foarte interesanţi pe alocuri şi poate că şi Denisa a avut o poveste care merită cu adevărat spusă Iulian Comănescu, analist media

„Modul uniform în care a fost reflectată moartea Denisei Răducu în majoritatea media româneşti arată cât de «quality» sunt brandurile care se pretind quality. Simptomul că vorbim despre mizerie şi tabloid e faptul că boala şi cauza morţii au fost prezentate detaliat, chiar dacă pe alocuri cu greşeli. O regulă de bun simţ e aceea să nu intri în detaliile medicale cât timp acestea nu au o semnificaţie specială, aşa cum au, de pildă, la un Stephen Hawking. În acest peisaj dezolant, cred că mai bine e să pomenim publicaţiile cu ritm cotidian care au ocolit cu totul informaţia – eu n-am găsit-o pe HotNews. News.ro a dat o ştire seacă, bine construită, în care a încercat să schiţeze o biografie artistică a cântăreţei, din câteva melodii cunoscute, în locul obsesiei cu carcinomul hepatic care a bântuit prin restul media, iar într-un regim de agenţie, care se vrea exhaustivă, o asemenea ştire este justificată. În alte cazuri, branduri respectabile au inclus pe site-urile lor ştirea ca urmare a cross-urilor (preluărilor reciproce) cu tabloide care infestează tot online-ul «mare» din România, distrugând identitatea brandurilor şi în unele cazuri, şi respectabilitatea acestora în numele traficului «de referer». Trist în tot acest bombardament cu mizerie e că oameni ca mine ştiu despre Denisa Răducu exact atât cât ştiau şi înainte de moartea acesteia, adică nimic. Maneliştii sunt foarte interesanţi pe alocuri şi poate că şi Denisa a avut o poveste care merită cu adevărat spusă. Sau, dacă n-a avut-o, de ce vorbim atât despre ea?“, a declarat pentru „Adevărul“ analistul media Iulian Comănescu.