Tipic la români

Ce înseamnă „identitate naţională“ când e vorba de muzică modernă, pop? Ce muzică şi-ar mai „merita” denumirea de „muzică românească“ decât vreuna acompaniată cu broancă şi higheghe (deşi nici el nu-s instrumente româneşti). Eu nu-mi amintesc să fi inventat românii instrumente prea multe, ba chiar niciunul, şi cu atât mai puţin unele electronice. Iar nici un fel de-a cânta 100% românesc nu există. Există elemente care ne-ar caracteriza, fiind mai des întâlnite la români decât la alte popoare. Şi atât!

Aşadar, „românesc” ar fi ceva tipic „la români. Iar o caracteristică a poporului român este tendinţa şi talentul său de a improviza! Un talent care se reflectă oarecum şi în „Yodel It”, o piesă care îşi reclamă originalitatea printr-o inspirată alură de improvizaţie.

Identitatea naţională şi discriminarea

Când îi aud pe criticii jodelului (aşa-numitul „yodeling”) că atacă piesa cu argumentul „identităţii naţionale“, îmi vine să urlu, imaginându-mi ce ar fi comentat dacă românii care ne-ar fi reprezentat la Eurovision anul acesta ar fi fost Kamara sau Julie Mayaya, ori unii care aparţin vreunei minorităţi etnice, fie tătari, maghiari, germani, machedoni sau romi. Să fim serioşi! Iar un detaliu, deşi irelevant, pentru a-i consola pe cei care îşi simt identitatea ameninţată: Ilinca şi Alex sunt doi tineri care trăiesc în România, care interpretează piesa unui compozitor român. Este înfricoşător cum în zilele noastre ies din umbră tot mai mulţi „români de bine”, arătându-se îngrijoraţi de soarta „identităţii naţionale”, când, în acelaşi timp, cel puţin jumătate din populaţia ţării trăieşte de pe urma banilor trimişi în România de rude care-i câştigă muncind undeva prin lume sau de Comunitatea Europeană. Ar fi timpul ca şi aceştia să înţeleagă că doar prin deschidere către lumea prosperă de astăzi şi către ideile care-i stau la bază ne putem forma, păstra şi consolida şi noi o identitate. Una care nu va sta în calea progresului, ci ne va ajuta să ţinem pasul cu el.

Piesa e interpretată în engleză pentru că şi românii îşi dorescaibă şanse lângă ceilalţi concurenţi, indiferent de ţara pe care o vor reprezenta, dintre care mulţi vor cânta într-o limbă de circulaţie internaţională, preponderent engleza. Personal nu aveam nimic împotrivă dacă Ilinca şi Alex ar fi interpretat piesa în română, aşa cum nu am nimic împotrivă că o fac în engleză sau n-aş fi avut dacă ar fi făcut-o în franceză sau spaniolă. E o piesă veselă, care combină cu pricepere mai multe genuri muzicale, uşor de reţinut şi greu de uitat. E fascinant că o ardeleancă de 18 ani stăpâneşte jodelul, iar unui constănţean îi reuşeşte să-l pună în valoare cu mult simţ şi o voce foarte bună!

Aşa cum Gheorghe Zamfir a făcut mega carieră cu naiul la buze, deşi naiul nu e nicidecum un instrument neaoş, la fel şi Ilinca poate să o facă cu jodelul tirolezilor.

Doar evoluţia ne salvează!

Singura identitate a unui popor este rezultatul capacităţii acestuia de a se adapta din toate punctele de vedere realităţilor globale şi de a-şi recunoaşte şi valorifica potenţialul cu scopul supravieţuirii. Doar evoluţia contează! Restul e sintetic şi duce la dispariţia lui. 

Dacă vă pasă de şansa României la Eurovision 2017, atunci rugaţi-vă ca Ilinca să nu aibă emoţii prea mari pe scena din Kiev şi ca responsabilii să nu o înzorzoneze ca pe o prinţesucă dintr-un videoclip de prost gust, îmbrăcând-o într-o rochiţă prea scurtă cu volănaşe şi nestemate, cocoţată pe tocuri de 20 de centimetri. Şi nici să nu le construiască celor doi o coregrafie care să înlocuiască alura de improvizaţie cu un circuleţ kitschos.