„Elysium”: Cei de sus şi cei de jos

„Elysium”, cu Matt Damon şi Jodie Foster

Inegalitatea socială este tema tratată, din păcate la un nivel destul de superficial, în filmul „Elysium“, cu Matt Damon şi Jodie Foster în rolurile principale.

Spre deosebire de alte filme science-fiction recente (în primul rând rateul „Oblivion. Planeta uitată“), noua producţie hollywoodiană „Elysium“ acordă atenţie detaliilor, încercând să creeze un univers imaginar cât mai credibil. Este prima condiţie a unui science-fiction de calitate, pentru că acest gen artistic este de fapt unul realist, plecând însă de la nişte premise imaginare (dar fundamentate ştiinţific). O dată convenţia acceptată, lucrurile trebuie să aibă coerenţă şi verosimilitate logică, pentru a te face să crezi în ceea ce vezi sau citeşti.

Nu altfel procedase regizorul de origine sud-africană Neill Blomkamp (33 de ani, a imigrat în Canada la 18 ani) în precedentul său film, debutul în lungmetraj cu „District 9“ (2009), tot un film SF, care a avut un mare succes mai ales la critică. Astfel aşteptările pentru noul său film, acest „Elysium“, erau foarte mari, şi din păcate Blomkamp nu le îndeplineşte decât parţial.

În anul 2154...

Ne aflăm tocmai în anul 2154, iar principala problemă a omenirii este imensul decalaj dintre săraci şi bogaţi, rezultat din suprapopulare şi din secătuirea treptată a resurselor. Datarea îngrijită, credibilă dovedeşte, la rândul său, seriozitatea peliculei, cu alte cuvinte nu avem de-a face cu o fantezie care nu se ia în serios, aşa cum era „Pacific Rim / Cercul de foc“ (a cărui acţiune era plasată peste un deceniu din prezent).

Ca urmare a acestei „stări de fapt“, cei înstăriţi s-au retras pe o mega-staţie orbitală, denumită Elysium, lăsând Pământul devastat şi devenit nelocuibil maselor de „oameni ai muncii“, care trăiesc în aglomeraţie şi într-o insecuritate permanentă. Accesul pe Elysium se face foarte greu, cere un buzunar foarte gros, iar eventualele tentative de pătrundere ilegală sunt reprimate dur. Cea care apară cu stricteţe şi cu hotărâre de fier spaţiul privilegiat al staţiei de atacurile din exterior este doamna secretar Delacourt (Jodie Foster, din nou într-un film SF, după memorabilul „Contact“, din 1997).

Salvatorul Max

Problema reală este că pe Elysium se află aşa-numitele „camere de sănătate“, care permit vindecarea instantanee a oricărei afecţiuni, iar cei de jos, de pe Pământ, sunt lipsiţi de orice asistenţă medicală performantă. Astfel, singura şansă a celor suferinzi de o boală letală este să devină, într-un fel sau altul, „cetăţeni“ şi să ajungă pe Elysium pentru a avea acces la dotarea tehnică de-acolo.

Eroul principal, Max (Matt Damon), este un „oarecare“ dintr-o mahala a Terrei, dar este hărăzit unui destin măreţ. Şi el a fost iradiat şi trebuie să ajungă „sus“ în cinci zile, dar rezultatul final al aventurii sale va fi altul: va învinge sistemul şi îi va face pe toţi semenii săi „cetăţeni“, zdrobind astfel „orânduiala cea crudă şi nedreaptă“.

Totul costă

Ideea privilegiaţilor care se retrag în spaţiu, abandonând Pământul supraîncărcat, este unul din „locurile comune“ cele mai frecvente ale SF-ului. În plus, subiectul pică cum nu se poate mai bine acum, când criza economică prelungită duce la punerea din ce în ce mai des în discuţie a fundamentelor capitalismului şi a legitimităţii inegalităţilor sociale. De altfel, nimeni nu a dus acest topos mai departe decât H.G. Wells în „Maşina Timpului“ (1895), atunci când a imaginat că două specii complet diferite evoluează din exploatatori şi exploataţi.

Din păcate, principalul inamic al lui „Elysium“ este simplismul cu care tratează tema şi care-l transformă des într-un film de acţiune mediocru. Mare parte din poveste este plasată pe Pământ, staţia spaţială e prezentată doar ca nişte „Câmpii Elizee“ cu decor de telenovelă, dar şi Pământul mizer e redat mai mult clişeistic, prin nişte ruine şi munţi de gunoaie. Finalul „fericit“ evită o întrebare esenţială: de unde bani pentru ca roboţii să-i trateze şi să-i vindece în mod egal pe toţi locuitorii planetei?

Elysium (SUA, 2013)

Regia: Neill Blomkamp

Cu: Matt Damon, Jodie Foster, Alice Braga

Rulează la: Patria

3 stele