Oscar 2015. Irina-Margareta Nistor, despre favoriţii la Premiile Academiei americane de Film

Oscar 2015. Doar câteva zile ne despart de gala Premiilor Academiei Americane de Film, care va avea loc pe 22 februarie, la Los Angeles, iar cea mai importantă categorie – Cel mai bun film – pare să nu aibă un favorit clar. Criticul de film Irina-Margareta Nistor a fost prezentă în studioul Adevărul Live şi ne-a dezvăluit care sunt în opinia sa peliculele şi actorii cu cele mai mari şanse să câştige la Oscar 2015.

Deşi s-a vorbit mult despre peliculele nominalizate la Oscar 2015, cu evidente partizanate şi preferinţe, în acest an nu există un favorit clar la categoria Cel mai bun film, potrivit unei analize a prestigioasei publicaţii de profil „Variety“.

„Nu există un favorit clar anul acesta. Dintre cele opt filme nominalizate, patru merg «umăr la umăr» în primul pluton, iar oricare dintre celelalte patru ar putea face oricând o surpriză“, notează editorul „Variety“ Tim Gray. Astfel, „bătălia“ pentru Cel mai bun film la Oscar 2015 se va da nu numai în funcţie de performanţele artistice, ci la nivel de campanii de promovare.

Oscar 2015. Doar opt producţii intră în cursa pentru Cel mai bun film

Nominalizările pentru Oscar 2015 au confirmat câteva dintre predicţiile presei internaţionale, dar au oferit şi unele surprize. La categoria Cel mai bun film au fost anunţate doar opt nominalizări (în loc de zece), iar drama cu accente comice „Birdman/ Omul Pasăre“ şi comedia „The Grand Budapest Hotel/ Hotel Grand Budapest“ conduc în topul nominalizărilor, cu nouă menţiuni fiecare, urmate de „The Imitation Game/ Jocul codurilor“, cu opt nominalizări.

Oscar 2015. Cele mai importante declaraţii ale Irinei-Margareta Nistor

„Adevărul“: Cred că ediţia Oscar 2015 este uşor nişată, în sensul că nu sunt nominalizate chiar tocmai cele mai mari succese de box office. Cum vi se pare?

Irina-Margareta Nistor: Cred că este un pas înainte că nu mai sunt filme de genul acesta, că sunt nişte filme mai rafinate, ceea ce înseamnă că inclusiv cei ce le-au ales au simţit pulsul, că probabil lumea mai vrea şi altceva. Am avut ocazia să fiu în America atunci când s-au lansat multe dintre ele şi să văd exact cum reacţionează şi publicul în sală, pentru că aceasta a fost întotdeauna marea mea curiozitate - cum reacţionează publicul obişnuit, nu neapărat votanţii de la Oscar, şi cum încearcă să le fie pe plas sau mai puţin pe plac celor care vin în sală, pentru că totuşi ei sunt principalii sponsori ai Hollywoodului. Poate că lumea s-a plictisit de efecte speciale. Mi s-a părut un pogres real. Cred că de la a 75-a ediţie nu am mai văzut titluri la fel de bune şi de rafinate ca anul acesta şi o parte dintre ele oarecum ignorate. S-a discutat atât de mult despre „Selma“ că nu e nominalizat la Cel mai bun regizor, Cea mai bună actriţă în rol principal sau Cel mai bun actor în rol principal. Aproape că am închiriat cinematograful pentru mine, era sala absolut goală la „Selma“. Lumea cred că s-a săturt şi cred că l-a omorât încă o dată pe Martin Luther King Jr.

Oscar 2015, o ediţie fără neîndreptăţiţi

Presa internaţională a scris că este o „ediţie albă şi rasistă“, în sensul în care nu a fost nominalizat niciun actor de culoare.

În alţi ani erau foarte mulţi de culoare, dar nu cred că a fost un an în care a fost neîndreptăţit cineva. Văzând „Selma“, pot spune că niciunul dintre actori nu a fost peste o medie, erau destul de oarecare, inclusiv actorul care l-a interpretat pe Martin Luther King juca extrem de gros, dă uşor în ridicol, nu reuşeşte să magnetizeze mulţimea.

Am văzut „Lunetistul american“, care a fost un succes absolut peste tot, şi am avut privilegiul să-l văd alături de un lunetist român care mi-a explicat puţin cum funcţionează lucrurile şi în ce măsură era exact din punct de vedere strict tehnic. Spunea că era foarte bine făcut mai ales pe partea de familie, întoarcerea acasă, reacţiile sunt general valabile indiferent de unde este lunetistul respectiv. Acolo era public în sală, deşi rula de o lună. Aşa cum ştim că ei îşi concep filmele pentru un public de până în 25 de ani, acesta este publicul lor ţintă în general, sala era plină şi erau toate generaţiile prezente. Clint Eastwood s-a dovedit de câţiva ani un remarcabil regizor, i-a ieşit bine, iar Bradley Cooper este cu totul altfel faţă de ce am văzut până acum şi cred că are mari şanse la un Oscar. Va fi bătălia foarte strânsă pentru Cel mai bun actor în rol principal, va fi o mare luptă şi emoţii.

Să vorbim puţin despre vot şi nominalizări. Ieri s-a încheiat votul. 

Zarurile sunt deja aruncate şi ei spun că până în ultimul moment nu se ştie nimic, dar eu am mari dubii. Ei ţin foarte mult la secretul acesta, au mai existat ani în care diverse publicaţii au dat liste cu câştigătorii, dar până în ultimul moment s-au schimbat lucrurile, fie că au publicat listele greşite, fie că au schimbat pentru a arăta că lucrurile nu stau chiar aşa. Misterul acesta contează, mai ales pentru noi, care vedem gala la televizor. 

Berry Norman, unul dintre cei mai apreciaţi critici din Marea Britanie, a ridicat nişte semne de întrebare cu privire la modul în care se votează. Cred că s-a referit la faza nominalizărilor, pentru că atunci când ai de ales, de fapt, ai de văzut sute de filme. El spunea că mulţi dintre membrii Academiei nu se uită la toate. 

Se prea poate ca membrii Academiei Americane de Film să nu vadă toate filmele, dar atâta vreme cât ajungi să fii membru al Academiei ar trebui să-ţi respecţi propria poziţie şi să îţi doreşti să le vezi. Probabil că se întâmplă şi treaba asta, eu probabil o să le văd pe toate întotdeauna. În momentul în care ai ajuns să aparţii unei caste trebuie să-ţi dai seama cât de important este. Cred că este o chestie de lobby foarte mare şi noi trebuie să înţelegem acest lucru.

În ultimii ani, indiferent de cât de bun ar fi filmul sau prestaţiile actorilor, fără o campanie puternică nu prea mai sunt şanse. Se investeşte mult în promovarea filmelor.

Da, cum s-a întâmplat în cazul „Fifty Shades of Grey/ Cincizeci de umbre ale lui Grey“ şi a funcţionat. Uneori se investesc sume fabuloase. La Sundance, înainte de proiecţia fiecărui film, apărea un mesaj „Investiţi în filmele în care nimeni nu are încredere, dar despre care toată lumea vorbeşte“. Cel mai bun exemplu ar fi „Whiplash“, pentru că deja făcându-se valurile necesare pentru că a fost premiat la Sundance, a mers din premiu în premiu la diverse alte festivaluri şi deja şi-a făcut un nume. 

Cât de importante sunt galele premergătoare?

E tot ca la Loto, e foarte complicat, dar sunt foarte importante toate. Premiile contează pentru film şi pentru soarta lui ulterioară. La Oscaruri lucrurile stau puţin diferit, pentru că în America acele filme deja au rulat, pentru noi se dau în ajunul Oscarului sau după, dar pentru ei filmele şi-au încheiat cariera acasă. Ei sunt foarte curioşi, au şi foarte multe cinematografe, când s-au împlinit 75 de ani de la premiera „Pe aripile vântului“, filmul a rulat în 60 de cinematografe simultan. Cred că sunt foarte importante şi cred că este în egală măsură o bătălie să ajungi să iei premiile astea. Unii mai snobi spun că sunt mai importante decât toate celelalte, o nominalizare oricum înseamnă enorm. Faţă de anii mult mai bogaţi, lucrurile au mai scăzut ca valoare, dar pe de altă parte, chiar dacă nu ia Oscarul, se scrie în ziare, fiecare articol în plus, fiecare referire în plus înseamnă nişte bilete în plus, recuperarea unor bani şi posibilitatea de a mai face alt film. 

Oscar 2015. „Birdman“, despre neliniştile fiecărui actor

„Birdman/ Omul Pasăre“ combină ideea de blockbuster, întoarcerea spre teatru, mai ales spre musical, Alejandro González Iñárritu este regizorul care şi-a schimbat total stilul, e „tras dintr-una“, aspect ce la Berlin a fost foarte comentat, şi culmea este că, după părerea mea, Edward Norton ar merita cel mai tare un Oscar, pentru că este absolut genial, nici nu are o concurenţă foarte mare, doar pe J.K. Simmons.

Despre care se spune că ar face tot filmul „Whiplash“.

Puştiul din rolul principal este foarte bun şi lumea a ieşit foarte tulburată tocmai după cum se încheie, e un film nu cu un buget foarte mare, pe de altă parte asta îi cam sperie, pentru că s-a dovedit că se pot face filme foarte bune cu o sumă mai mică. 

„Birdman“ nu este totuşi făcut mai mult pentru cei din industrie?

Orice actor îşi pune acele întrebări, are acele nelinişti, este o modalitate pentru noi de a pătrunde într-o lume care ne este închisă, noi nu aparţinem acestei lumi, ridică puţin perdeaua, ne dă o şansă să vedem ce se întâmplă dincolo de cortină, în culise. Cred că pe asta a şi mizat. Este mai altfel decât toate celelalte, presupune un oarecare efort de urmărire. Anul acesta avem multe premiere cu supereroi. Supereroii nu vor muri niciodată, sunt nemuritori. 

Oscar 2015. „Boyhood“, un film foarte uman

Un film considerat o inovaţie în cinematografie, pentru că este filmat timp de 12 ani, şi căruia criticii îi dau mari şanse este „Boyhood/ 12 ani de copilărie“.

Regizorul Richard Linklater este foarte interesant, face filme total diferite, lucrează cu Ethan Hawke, care a şi primit o nominalizare. Este o experienţă, 12 ani de filmări, merge într-o viaţă de familie şi trece prin perioada cea mai dificilă, cea a adolescenţei. Cred că fiecare dintre noi vrea să-şi revadă într-un fel sau altul adolescenţa şi cred că fiecare dintre noi şi-ar fi dorit ca cineva să facă o experienţă de genul acesta. Cred că oamenii se regăsesc şi de aceea are mari şanse la Oscar, este un film foarte uman. Linklater a luat anul trecut Ursul de Argint şi după care a avut un succes care a mers peste tot, la Globurile de Aur, la BAFTA. Cred că trezeşte tot felul de nostalgii, plus că regizorul şi-a implicat şi propria fiica, iar o chestie foarte originală. Pentru el este un pas enorm, nu se aştepta la acest succes formidabil, a fost ameţitor şi pentru el.

„American Sniper/ Lunetistul american“ a fost, de asemenea, foarte comentat şi este cotat cu mari şanse. A creat şi foarte multe controverse.

Cred că şi Clint Eastwood l-a construit de aşa natură, în egală măsură să te facă să urăşti armele şi să nu vrei să sfârşeşti ca personajul din realitate şi pe de altă parte să îţi doreşti să fii un lunetist de elită şi să fii cel mai „letal“ dintre toţi. Cred că e puţin cam mult, totuşi. Dacă îl iau comparativ cu „Grand Budapest Hotel/ Hotel Grand Budapest“, este cu mult peste, este mult mai ingenios, mult mai special, de la costume la peruci şi machiaj până la cele mai mici detalii şi partea nostimă. Este cu totul altceva. Bradley Cooper, în schimb, merită Oscarul, şi-a dorit foarte tare, s-a ataşat foarte mult de personaj. Mi s-ar părea uşor nedrept să câştige „American Sniper“. 

„The Imitation Game/ Jocul codurilor“ nu e primul film despre viaţa lui Alan Turing, s-a mai făcut un film, dar a fost trecut cu vederea. „Jocul codurilor“ a generat multe discuţii, pentru că nu ştiu pe ce s-a pus mai mult accentul - pe faptul că era homosexual sau pe faptul că a spart un cod. Aproape toate sunt după personaje reale, acesta este punctul comun, cred că este o modă.

„The Theory Everything/ Teoria întregului“ este un remake, pentru că a existat un film de televiziune în care personajul principal este cel din „Jocul codurilor“. Eddie Redmayne, actorul principal, a luat deja foarte multe premii, rolul era complicat, e jucat cu multă delicateţe şi cu multă încercare de a nu fi pur şi simplu un om care-şi pierde puterea, de a duce o existenţă semi-letargică. Este foarte bine făcut, din priviri, din gesturi, din detalii, şi pentru aspectele acestea actorul are mari şanse, nu ştiu dacă filmul neapărat. 

„Whiplash“ este un film independent, dar s-a mai întâmplat să câştige şi astfel de filme. 

Oscar 2015. Toate şansele merg la Julianne Moore 

Ar fi important ca fiecare dintre noi să-şi facă un top al lui, să se bucure că distribuitorii au făcut eforturi mari şi au adus aproape toate filmele în România, să nu vă lăsaţi tentaţi să le vedeţi pe net, pentru că e păcat să nu puteţi comunica puţin cu ceilalţi, să suferiţi şi să vă bucuraţi alături de ceilalţi, pentru că cinematograful nu a fost făcut pentru înstrăinare, dimpotrivă. Inclusiv publicul românesc îşi schimbă preferinţele, e o evoluţie. 

Şi Steve Carell are şanse, a jucat comedie până acum, dar acum a vrut să fie altceva, e puţin cam mult, după părerea mea. Toate şansele merg la Julianne Moore. Rosamund Pike e fermecătoare, este extrem de deşteaptă. Resse Witherspoon este cu totul altceva decât blonda de la drept, acum este chinuita din pădure. Felicity Jones are şansele cele mai mici, iar Marion Cotillard au pus-o doar pentru că nu i-au ales filmul la categoria Cel mai bun film străin, e atât de antipatică, sper să nu câştige.