„Ce-a fost cu telefonul ăla?”

„Ce telefon?”

„De ce m-ai sunat aseară la 9?... Şi ce erau tîmpeniile alea pe care le spuneai?”

„Dacă aveam probleme cu inima intram în fibrilaţii... Toată familia la masă... bunici, copil, căţel, purcel... şi suni tu!! Mi-au tremurat picioarele toată seara...”

„Nu eram eu”

„Evident. Şi pînă m-am prins că nu eşti tu, şi voiam să nu răspund, dar nu puteam pentru că tel era lîngă mine... şi ce motiv aş fi avut... şi... sînt bătrînă pentru astea”

„Ce-a spus?”

„Că a găsit tel ăsta pe stradă şi că s-a sunat de pe el pe nr meu... eu eram blocată... Vorbeam cu el ca şi cum m-ar fi sunat o prietenă... dar îmi tremurau şi mîinile şi picioarele... te rog... cască ochii, nu-ţi mai pierde telefonul că  nu mai rezist la al doilea episod”

„Şi tu nu i-ai spus nimica... poate omul renunţa şi pierdeam tel din cauza ta”

„Ce-aş fi putut să-i zic?... Că zbor pînă la tine să te anunţ”

„Îţi zîmbesc şi te cred”

„Zîmbetul nu-i destul... O să plăteşti pentru asta”

„Era un tip... că de-aici şi şocul. Acum mă găndesc că dacă era voce de tipă cădeam sub masă din priMA”

„Te şi văd acolo, pusă la adăpost”

„Eşti cu capul în nori. Da sincer... mă mir că n-a plecat cu tel acasă individul... mă gîndeam unde ajung mesajele mele...”

„Dar totuşi, cum l-ai pierdut???”

„Mi-a căzut din buzunar pe stradă, la trecerea de pietoni... Am fost cu nevasta în Grădi Bot”

*

„Da, l-am recuperat”

„Şi de ce nu răspunzi?”

„După ziua aia de marţi mai vrei răspuns?”

„Să înţeleg că nici măcar nu ţi-ai dat seama cât m-au deranjat cuvintele tale?”

„Telefonul tău nu e parolat? Poate să-l folosească oricine?...”

„Ţi-am mai zis, uneori cuvintele îţi devin cei mai temuţi duşmani... ele şi încăpăţânarea”

„Ai grijă de telefon... nu se ştie pe mâna cui încape şi mai „picăm” şi nevinovaţi”

„Nu, nu e parolat”

„Atunci e mai bine ca data viitoare să te ajut să îl găseşti... totuşi e de recomandat să ai mai multă grijă... nu de alta dar în afară de net nu ştiu cum să dau de tine... să nu te superi dar am apucat să îţi trimit un mesaj pe Fb... scuze, dar nu mi-a venit altă idee”

„Apropo... Dna/dşoara avea o voce tare frumoasă, plăcută la telefon... O persoană simpatică la primul auzit... norocul tău să cunoşti oameni noi... baftă!”

„Mda...”

„Tipic domniei voastre răspunsul... Să ai o seară frumoasă!”

                                                                                                    

*

            Cezar Pârlog este publicist şi scriitor. Ultimele cărţi publicate sînt „Electric puzzle”, Editura Neuma, 2017, „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, Editura Tracus Arte, 2016, „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, Editura Tracus Arte 2014, Premiul Naţional „Vasile Voiculescu”, 2015.

  Citiţi şi:

De Sîn' Andrei
- Cronica unei cărţi în curs de apariţie