Povestea lui Ioan Gyuri Pascu, simbolul umorului şi al hazului de necaz: „Nu sunt mare amator al glumelor politice. Îmi place umorul din piatră-seacă“ VIDEO

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Actorul, cântăreţul şi instrumentistul Ioan Gyuri Pascu a murit luni dimineaţă, în urma unui infarct FOTO Adevărul
Actorul, cântăreţul şi instrumentistul Ioan Gyuri Pascu a murit luni dimineaţă, în urma unui infarct FOTO Adevărul

Ioan Gyuri Pascu, actor, cântăreţ, instrumentist şi fost membru al grupului de satiră Divertis, a fost considerat un veritabil „copil teribil“ al divertismentului românesc, fiind un artist polivalent, care, prin muzica şi interpretările sale actoriceşti, a criticat, apelând mereu la o ironie inteligentă, disfuncţionalităţile social-politice şi lacunele educaţional-culturale ale societăţii din România.

Actorul şi cântăreţul Ioan Gyuri Pascu a murit în această dimineaţă, în urma unui infarct. Artistul, în vârstă de 55 de ani, mai avusese probleme mari de sănătate, în decembrie 2010 suferind un atac cerebral vascular.

Gyuri Pascu s-a născut pe 31 august 1961, la Agnita (Sibiu). Tatăl său era român, mama sa era pe jumătate unguroaică, dar avea şi origini poloneze şi slovace. Mama sa era catolică, iar tatăl, la fel ca Gyuri, creştin ortodox.

Copilul cu voce de soprană

A început să studieze pianul la vârsta de nouă ani şi a cântat prima dată în corul şcolii, cu voce de soprană, amuzându-şi prietenii cu imitarea unor cântăreţi de muzică pop care erau celebri în epocă. În spatele blocurilor, în timpul liber, organiza cu prietenii o versiune proprie a concursului „Steaua fără nume“. În timpul clasei a V-a, a început să joace handbal la o echipă de amatori, renunţând la lecţiile la pian. A învăţat singur să cânte la chitară.

Între 1978 şi 1980 a cântat alături de formaţia fraţilor Septimiu şi Horia Moldovan, Trandafirii Negri, la nunţi şi alte festivităţi. Cu banii câştigaţi şi-a cumpărat prima chitară acustică şi a învăţat să cânte la tobe. 

În 1980, Pascu a dat examenul de admitere la Facultatea de teatru Szentgyörgyi István din Târgu Mureş, examen pe care l-a picat. A lucrat la o întreprindere de stat ca strungar, iar în 1980 a fost înrolat pentru câteva luni în Forţele Terestre Române, unde a întâlnit mai mulţi muzicieni care făceau armata. Împreună au fondat formaţia Fundal, cu Pascu solist şi toboşar. 

image

În 1982 şi-a terminat stagiul militar, iar formaţia Fundal s-a întors la Mediaş, unde Pascu a fost descoperit de Radio Vacanţa. A fost invitat să participe la concertele dedicate tinerilor şi difuzate pe acel post, întâlnindu-se în timpul acestora cu Teo Peter, basistul formaţiei Compact, şi promotorul de muzică Andrei Partoş.

În 1984, Gyuri Pascu s-a mutat la Cluj-Napoca şi a fost admis la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, unde a studiat româna şi spaniola. La puţin timp după admitere, s-a alăturat trupei de teatru a universităţii, Ars Amatoria şi Fiii, condusă de criticul literar Ion Vartic. În 1986, în timp ce Ars Amatoria era în turneu prin Bucureşti cu o adaptare a uneia din piesele lui Ion Luca Caragiale, Pascu s-a întâlnit şi împrietenit cu membrii grupului studenţesc de comedie Divertis, care dădea reprezentaţii de satiră politică subtilă împotriva regimului comunist impus de Nicolae Ceauşescu. Prima reprezentaţie avută cu Divertis a avut loc în 1987, la staţiunea Izvoru Mureşului din judeţul Harghita.

Dascălul cu inimă de artist

În 1988-1989, după absolvirea facultăţii, Pascu a predat Limba şi Literatura Română la o şcoală primară din Ulmu, judeţul Călăraşi, dar a renunţat pentru a-şi relua cariera muzicală. 

„Am plecat în noiembrie 1989 de acolo pentru că voiam să-mi văd de treaba asta a mea pe care o ştiam din copilărie, că o să fiu artist. Chiar dacă domnul director spunea: «Râmâi, Ioane, că eşti dascăl», eu îi răspundeam: «Nu, nu, eu sunt artist, trebuie să-mi fac menirea!». Şi după aia, când m-am dus să-şi iau cartea de muncă mi-a zis «Ioane, tu ştiai ceva!». Eu tot le spuneam că Ceauşescu n-o să trăiască o veşnicie, iar ei îmi spuneau să tac din gură“, povestea artistul într-un interviu acordat unei televiziuni locale. 

ioan gyuri pascu
ioan gyuri pascu

După căderea comunismului, Pascu şi-a diversificat domeniile de activitate. După ce a susţinut solo în februarie 1990 un recital de muzică, şi-a reînnoit contractul cu Divertis, alături de care a mers în turneu în toată ţara. La sfârşitul acelui an, Divertis apărea pentru prima dată la televizor pe canalele Televiziunii Române. 

În 1992, a fondat Tempo Music, în colaborare cu prietena sa Daniela Marin, susţinând că aceasta a fost prima casă de discuri independentă din România, şi a fondat o nouă formaţie, The Blue Workers. Anul următor, Pascu a lansat primul album de succes, „Mixed Grill“, şi piesa „Ţara arde şi babele se piaptănă“. 

Pionierul reggae-ului românesc

În Mixed Grill, Pascu a experimentat fuziuni între rock şi reggae. Hituri ca „Gizzi“ şi „Mi-am luat colac“ l-au făcut unul dintre pionierii reggae-ului românesc, cu mulţi ani înaintea formaţiilor El Negro şi Pacha Man. Combinaţia de genuri a devenit una din caracteristicile muzicii lui Pascu: „Consider că este extrem de limitativ să cânţi într-un stil şi plictisitor pentru oameni. Eu când făceam discuri, mă gândeam că dacă, cumva, cineva totuşi pune la un chef discul meu, să aibă mai multe feluri, să nu se plictisească. Dar nu din cauza asta, cred că aşa le scriu, cum îmi vine inspiraţia, aşa scriu. Nu stau cantonat într-un gen muzical.“

S-a căsătorit cu Daniela Marin în august 1993. A continuat să creeze muzică în calitate de artist solo, lansând alte albume de succes, precum „Maşina cu jazzolină“ şi „Caseta pentru minte, inimă şi gură“, continuând în acelaşi timp colaborarea cu grupul Divertis, alături de care a lansat numeroase casete audio şi video.

În 1997 apare primul disc mai puţin comercial, „Gânduri nevinovate“, şi la o zi după lansare, pe 28 februarie, s-a născut fiica lui, Ana Iarina. În perioada 1998-2000 a renunţat la proiectele muzicale proprii şi s-a dedicat, alături de soţia sa, lansării unor tineri talentaţi - Vama Veche, La Strada, Domnişoara Pogany fiind doar câteva dintre trupele ale căror destine sunt legate de soţii Pascu şi casa lor de discuri, Tempo Music.

ioan gyuri pascu
ioan gyuri pascu

De la Divertis la „Distractis“ şi conflictele cu Toni Grecu

Alături de Divertis, Pascu a devenit co-prezentator al unei emisiuni de pamflet de pe Antena 1. În cadrul emisiunii, a jucat într-un scheci intitulat „Felix şi Otilea“, alături de cântăreaţa de muzică pop Monica Anghel, Jojo, Cătălin Mireuţă şi Daniel Buzdugan. A colaborat la dublarea emisiunii „Animat Planet“, un desen animat satiric făcut de Divertis pentru Antena 1. Pentru aceste contribuţii, Pascu a fost desemnat într-un sondaj susţinut de TVR 1 „cel mai bun comediant al anului 2003“. 

Pascu s-a despărţit pentru prima dată de Divertis în 2007. La acea vreme, a susţinut că nu mai putea face faţă ritmului susţinut de trupă, dar a continuat să dubleze voci pentru serialul satiric „Animat Planet“. Într-un interviu din 2007, reflectând la impactul serialului, a menţionat că: „Nu sunt un foarte mare amator al umorului politic. Îmi place umorul aşa, din piatră-seacă, pur şi simplu, îmi plac glumele făcute, să fie glume, să fie umor frumos. Dacă se mai nimereşte să fie politică este din cauza că asta trebuie să facem noi în serial.“ În 2012, a menţionat că ruptura era definitivă, neagreând umorul politic impus de Toni Grecu. După plecarea sa de la Divertis, un conflict dintre Grecu şi ceilalţi actori de la Divertis a dus la despărţirea formaţiei în două.

divertis
divertis

La vârsta de 40 de ani, Pascu a început să publice cărţi care tratează teme spirituale, specializându-se în eseuri despre misticism. Între anii 2008-2009 l-a jucat pe inspectorul şef de poliţie Fane Popovici în „Vine poliţia!“, un serial de comedie produs de Pro TV şi bazat pe serialul spaniol „Oamenii lui Paco“. În toamnă, s-a reunit cu o parte din colegii de la Divertis după ce aceştia s-au mutat de la Antena 1 la Pro TV.  Mai târziu în 2009, Pascu a divorţat de soţia sa. 

La sfârşitul anului 2010, Pascu a suferit un accident vascular cerebral şi s-a recuperat la Spitalul Universitar din Bucureşti. Presa românească a speculat că atacul de cord s-a datorat stresului care a urmat divorţului, deşi Pascu a menţionat că acesta a fost unul amiabil.

Pascu s-a întors la „Land of Jokes“, seria de comedie produsă de o jumătate a distribuţiei de la Divertis, pentru Pro TV, unde a jucat rolul lui Nemuriciul. Întoarcerea sa a amplificat conflictul cu Toni Grecu, care producea o satiră politică pentru acelaşi post TV. În iunie 2011, Pascu şi restul echipei de la „Land of Jokes“ au anunţat despărţirea definitivă de Divertis, ajungând la finalul contractului cu Pro TV. Noua trupă de comedie şi-a luat numele Distractis, brandul „Land of Jokes“ rămănând în proprietatea Pro TV-ului, iar în august 2011 a semnat cu TVR 1.

Ultimele concerte susţinute de Gyuri Pascu

A continuat să susţină concerte, inclusiv în iulie 2013, când a participat alături de Mircea Baniciu şi Vasile Şeicaru la festivalul de muzică folk Gărâna.  Pe 25 februarie 2016 a susţinut spectacolul „Repetiţie în Casa Inimii“, cu versuri din volumul „Purtătorul de cuvinte“ şi cu muzica compusă de Gyuri Pascu. În martie 2016 a lansat şi „Imnul refugiaţilor“, care parodiază situaţia refugiaţilor sirieni. În aprilie 2016 a jucat în spectacolul „Revelion cu Dumnezeu“. Pe 17 septembrie, Ioan Gyuri Pascu a susţinut ultimul concert alături de trupa sa, The Blue Workers, la Berăria H din Bucureşti. 

Gyuri Pascu a lansat mai multe albume muzicale: „Ar putea fi“ (1992), „Mixed grill“ (1993), „Maşina cu jazzolină“ (1994), „Casetă pentru minte, inimă şi gură“ (1996), „Gânduri nevinovate“ (1997), „Lasă“ (muzică de casă) (2000), „Stângul de a visa“ (2002), „Prinde o stea“ (2003), „Jocul de-a joaca“ (2004), „La jumătatea vieţii“ (2007), „Tropa, Tropa...Europa!“ (cu Lian Cubleşan; 2012) şi „Electromagnetic Love“ (2013).

Artistul a jucat şi într-o serie de filme „O vară de neuitat“ (1994, în regia lui Lucian Pintilie), „Corul Pompierilor“ (2000) , „Occident“ (2002, regizat de Cristian Mungiu), „Canton“ (2004), „Offset“ (2006), „Tablou“ (2008), „Omega Rose“ (2015)

A jucat şi în mai multe piese de teatru, precum „Take, Ianke şi Cadîr“ (Victor Ion Popa), „O noapte furtunoasă“ (I.L. Caragiale) , „Vicontele“ şi  „Din adâncuri“ (Eugen Ionescu) şi „Azilul de Noapte“ (Maxim Gorki), asigurând şi coloana sonoră pentru o parte din ele.

image
Vedete



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite