(Te) rişti?
0Astăzi vorbim despre risc şi despre ce se întâmplă cu noi când suntem puşi în situaţia de a vrea sa schimbăm ceva şi în acelaşi timp, de a ne teme să alterăm status quo-ul.
Te rişti?
Poate, dar nu suficient. Să-ţi zic şi de ce.
Schimbarea, în general, implică un anumit grad de vulnerabilitate. Dacă începi să înlocuieşti ceea ce ai cu ceva nou, înseamnă că renunţi puţin câte puţin la ceea ce ai acum. Este logic, din moment ce resursele pe care le ai la dispoziţie sunt limitate, fie că e vorba de bani, de bărcile disponibile din Cişmigiu sâmbătă seara sau de timpul tău liber. Deci, ce se întâmplă cu tine când eşti pus în faţa deciziei de a-ţi asuma un risc? M. Warell a scris câteva cărţi pe acest subiect şi m-a făcut să înteleg că:
1. Ai tendinţa să analizezi mai atent potenţialele pierderi decât potenţialele câştiguri. Exagerezi eşecul şi felul în care îl vei percepe... “cât de tare te va lovi”. Doar simplul fapt că anticipezi problemele, înseamnă că eşti (măcar parţial) pregătit să le rezolvi. Experienţa, raţionamentul, intuiţia, creativitatea şi dorinţa de a reuşi te vor ghida, dacă ai încredere în inteligenţa ta.
2. Crezi că e mult mai probabil ca ceva nou să iasă prost decât să iasă bine. În mintea ta vrei să faci acea schimbare, dar eşti aproape sigur că nu o să iasă bine. Să analizăm situaţia pe un exemplu extrem de simplu. Dacă vrei să bei suc, te duci la magazin şi îl cumperi, nu începi să te gândeşti ce ţi s-ar putea întampla pe drum, aşa-i? Ştiu că în cazul tău situaţia este “mult mai complicată”, dar chiar trebuie să fie aşa? Dacă vrei ceva, gândeşte-te la ce poţi face pentru a-l obţine, nu la tot ce s-ar putea întampla rău până vei ajunge să-ţi atingi obiectivul. S-ar putea să nu mai termini niciodată cu lista factorilor de risc.
3. Nu iei în calcul costul pasivităţii. Ai stabilit că vrei o schimbare, dar te decizi într-un final să renunţi, pentru că sunt prea multe lucruri care pot merge prost. Te-ai gândit vreodată la ce pierzi când faci asta? Te gândeşti că eşti în siguranţă dacă nu te mişti. Rămâi în acelaşi loc şi crezi că nu are ce să se întâmple rău. Exact ca oamenii din filmele horror care stau ascunşi după copaci sau în beciuri. Oh, dar ca şi acolo, siguranţa decorului este iluzorie, iar pasivitatea are costul ei. E adevărat că lipsa evoluţiei nu înseamnă neapărat regresie, dar nici funcţia nivelului tău de stimă, curaj, asumare risc şi decizii nu va avea un caracter ascendent. Vei stagna în timp ce viaţa va merge pe lângă tine. În loc să explorezi noi posibilităţi, îţi vei limita interacţiunea cu experienţele de viaţă noi. Ai mai auzit citatul “Într-un an de acum încolo o să-ţi doreşti sa fi inceput azi.”? Este des folosit în contextul sportului şi al întreţinerii corporale ca citat motivaţional, dar este aplicabil în orice domeniu. Unde vei fi peste un an dacă începi azi să lucrezi pentru convingerile tale? Unde vei ajunge dacă-ţi laşi grijle de-o parte şi îţi asumi riscul acela care-ţi poate face viaţa mai frumoasă? Gândeşte-te.
Acum câţiva ani eram înconjurată de un grup de oameni optimişti, încrezători şi doritori să încerce de toate, să rişte totul până vor reuşi. Acum câteva zile, însă, am realizat că oamenii aceia au devenit mult, mult mai prudenţi. Acesta este probabil efectul încercărilor care nu au dat roade, al oamenilor cu intenţii rele întalniţi pe drum, al dezamăgirilor şi al emoţiilor negative resimţite prea intens. În timp ce s-ar zice că nesăbuinţa nu este o virtute şi că a fi calculat este mai degrabă o dovadă de înţelepciune, este o mare diferenţă între a nu-ţi asuma un risc pentru că eşti abolut sigur de rezultate (nu bagi mâna în foc pentru că te arzi) şi a nu-ţi asuma un risc pentru că nu ştii dacă până la urmă vei primi ceea ce vrei (nu începi o călătorie într-o destinaţie nouă pentru că poţi rămâne fără bani în mijlocul vacanţei). Where there is a will, there is a way.
Îţi doresc o vară plină de riscuri deştepte,
ioana.dobre@aiesec.ro
Se încarcă comentariile...
