Afirmaţiile d-lui Iohannis sunt încă şi mai importante, au un plus de rezonanţă internaţională fiindcă vin din partea unui minoritar. Ele reprezintă semnalul că există o limită în toate. Că toleranţa, drepturile minorităţile sunt una, iar obrăznicia, forţarea legalităţii, comercializarea valorilor şi demnităţii naţionale în scopul satisfacerii unor interese meschine, cu totul altceva. Şi sunt inadmisibile.

Iată însă că au apărut pe piaţă informaţii, furnizate în principal de dl. Cătălin Predoiu pe filiera postului de televiziune Realitatea tv, în conformitate cu care înainte să se rupă odiosul contract pe care penalul Liviu Dragnea era pregătit să îl semneze cu liderii UDMR, pesediştii din Parlamentul României ar fi executat câteva mişcări de ceardaş ce ar fi putut fi concretizate printr-o seamă de modificări la Legea educaţiei.

Se vorbeşte că s-ar fi preconizat crearea condiţiilor legislative în vederea înfiinţării de institute pedagogice maghiare în zone geografice unde 20% din populaţie este reprezentată de minoritari. Se mai spune deopotrivă că s-ar fi creat condiţiile în vederea înfiinţării unei linii de studiu în limba maghiară la Universitatea de Medicină din Târgu Mureş.

Dacă înfiinţarea unor institute pedagogice cu predare în limba maghiară nu intră în coliziune cu nici o altă lege din România, fiind însă absolut inutilă din perspectiva cerinţelor de pe piaţa muncii, în cu totul alt mod stau lucrurile în privinţa celor plănuite în cazul Universităţii de Medicină târgu-mureşene.

Nimeni, nici măcar Parlamentul României, acela căruia mult prea umflatul în pene domn Călin Popescu-Tăriceanu îi tot afirmă onoarea şi demnitatea prin tot felul de pronunciamente de un retorism ieftin, nu are dreptul să ia o astfel de decizie, fără a fi îndeplinite o serie de condiţii şi standarde riguros precizate în actele normative care stabilesc cum, în ce condiţii se aprobă înfiinţarea unor noi secţii, specializări, linii de studiu în învăţământul superior din România. Cum şi în ce condiţii se emite autorizaţia provizorie de funcţionare, care sunt paşii şi standardele ce trebuie parcurse şi îndeplinite în vederea dobândirii acreditării.

Dacă e adevărat că săptămâna trecută, sub presiunea unor interese politice minore ale unui partid care acţionează de parcă ar fi un fel de SRL, de aprozar, de atelier de pingelit pantofii s-a luat în discuţie o astfel de decizie, atunci trebuie spus că s-ar fi încălcat în cel mai ticălos chip cu putinţă principiul autonomiei universitare.

Este mai mult decât obligatoriu ca Parlamentul României să ofere toate precizările de rigoare legate de negocieri. Începând cu aceea referitoare la confirmarea ori infirmarea celor susţinute de dl. Cătălin Predoiu.

Iar în cazul în care toate aceste zvonuri şi alegaţii sunt adevărate (spusele d-lui Kelemen Hunor, la ieşirea de la consultările de luni cu preşedintele Klaus Iohannis, funcţionează deja ca o confirmare), tare aş vrea să cunosc părerea profesorilor universitari, membri ai PSD, care, în calitate de parlamentari, erau pregătiţi să ridice mâna pentru ca astfel de ticăloşii în cascadă să devină realitate.

Prima pe listă, cu îngăduinţa dumneavoastră, mi-ar plăcea să fie doamna prof. univ. dr. Ecaterina Andronescu, în câteva rânduri ministru al Educaţiei. Cred că în această privinţă, doamna Andronescu s-ar putea pronunţa mai în cunoştinţă de cauză decât în cazul absenţei de pe piaţă a unor vaccinuri. Absenţă care spune multe despre priceperea activiştilor de partid numiţi în posturi de miniştri de PSD. Tot la fel cum cred că aceeaşi doamnă Andronescu ar trebui să ofere o explicaţie referitor la ce a simţit când a ridicat mâna spre a valida propunerea ca plagiatorul Mihai Tudose să fie viitorul premier al României.