Un altfel de Bacalaureat

Am aşteptat, cu uşoară emoţie, ca probele Bacalaureatului să se încheie şi să vedem rezultatele generaţiei 2014. De ce am aşteptat cu emoţie? Pentru că educaţia anului 2014 nu poate fi altfel decât societatea, în ansamblul său.

Văzusem, cu câteva zile în urmă, cum s-a încercat un puci la adresa ministrului Educaţiei... al câtelea oare? Toată isteria subiectelor de la română la Evaluarea Naţională a fost un eveniment bine calculat, bine pus în scenă, bine regizat. Speculându-se emoţia firească a părinţilor, dezamăgiţi că ai lor copii au luat note mai mici la nişte subiecte dificile, dar, totuşi, din programa şcolară, speculându-se inabilitatea unui sindicat în a comunica public, dar şi disponibilitatea federaţiei de părinţi, oricând gata să certe sistemul, cineva a vrut ca ministrului Educaţiei să i se creeze o problemă artificială care să conducă la o demisie de onoare sau la o remaniere. Din fericire, puciul a eşuat lamentabil.

Ştiam, din experienţa acumulată ca director al corpului de control şi, ulterior, de manager al proiectului de prevenire a faptelor de corupţie din Educaţie, că există o predispoziţie a elevilor, părinţilor şi a profesorilor de a accepta strângerea de bani, fie şi pentru deja neaoşul protocol. Constatasem, direct, ce reacţie au directorii atunci când le spui franc... vă rog să opriţi orice demers de colectare de bani, căci toleranţa este zero şi că organele abilitate îşi vor face treaba până la capăt. Îmi amintesc cu câtă promptitudine se ceruse demiterea mea pentru că aş fi ameninţat conducerile liceelor şi că mi-aş fi încălcat atribuţiile de serviciu.

Ştiam că, într-o şedinţă a Consiliului Rectorilor, un distins rector de la o universitate particulară a cerut să se termine cu prostia asta de anticorupţie, că se face rău sistemului de învăţământ românesc. Aveam, aşadar, toate elementele pentru a privi sceptic modul în care evoluau lucrurile.

Reacţia procurorilor de la Arad, promptă şi eficientă, realizată în afara şcolii, a arătat că se poate şi altfel decât cu duba, în curtea şcolii. Realizarea subiectelor, impecabilă, a arătat că se poate. Atitudinea profesorilor, a părinţilor şi a elevilor a fost lăudabilă. Îmi scria un fost lider al elevilor, foarte critic cu guvernul, în general, că ne felicită. Spunea el că, pentru prima oară în ultimii 4 ani, în liceul lui nu au fost tentative de strângere de bani şi de fraudare a examenului. Îi mulţumesc pentru aprecieri şi cred că este meritul tuturor celor care vor să aibă un învăţământ mai bun.

Aşa cum o tot spun, educaţia nu este coruptă. Sunt elemente, sunt oameni care sunt certaţi cu legea. Aici este sarcina noastră de a interveni, de a pune stavilă unor practici nelegale. Cred cu tărie că drumul pe care a pornit educaţia este ireversibil. Modernizarea se va face, indiferent câte presiuni vor fi încercate în continuare. Educaţia şi-a descoperit anticorpii, iar virusul va fi învins, mult mai devreme decât cei care cred că se poate oricum, orice, oricând. Educaţia nu mai poate fi adusă înapoi. Poate vor mai fi sacrificaţi unii, poate alţii se vor sătura şi vor pleca, dar sistemul educaţional nu mai poate fi învins.

Rezultatele la Bacalaureat sunt fireşti. Fără procente artificial mărite, fără subiecte banale, fără anomalii. Am citit articolul domnului Vlaston. Mă bucur că recunoaşte care sunt efectele luptei împotriva corupţiei în învăţământ, dar nu sunt de acord cu implicaţiile pe care le anticipează în învăţământul superior. Maestre, nu toate lucrurile sunt în alb şi negru... mai sunt şi nuanţe.

În luna ianuarie, Comisia Europeană ne felicita pentru implementarea proiectului anticoruţie în educaţie şi saluta voinţa fermă a responsabililor din educaţie pentru a avea un învăţământ curat. Acest Bacalaureat arată că nu s-au înşelat responsabilii europeni. Iar eu vreau să mulţumesc miniştrilor care au contractat şi aprobat finanţarea acestui proiect: Funeriu, Baba, Andronescu şi, mai ales, Remus Pricopie. Mulţumesc Ioana Lazăr, Gabi Leahu, Adrian Curaj. Mulţumesc, Alex Cumpănaşu! Mulţumesc premierului Victor Ponta pentru susţinerea totală pe care am simţit- o permanent în a face o educaţia mai curată.

Să dea Dumnezeu ca astfel de iniţiative să fie mai numeroase şi cu la fel de multe realizări.

PS: Despre ordonanţe şi alţi demoni nu voi comenta atât timp cât exercit o funcţie publică în Ministerul Educaţiei.