Rezultate PISA 2015. România, din nou în coada Europei

Testarea internaţională PISA se desfăşoară odată la trei ani şi evaluează nivelul elevilor de 15-16 ani la matematică, ştiinţe şi la înţelegerea textelor. 5.103 elevi români, cu vârste cuprinse între 15 ani şi 16 ani la data testării, din 185 de şcoli au susţinut, în luna aprilie 2015, testarea PISA propriu-zisă.

În toate ţările care participă la PISA 2015, alegerea şcolilor şi a elevilor se realizează de către Consorţiul PISA, cu ajutorul unui software specializat. Clasamentul e dominat de Singapore, stat urmat de Japonia, Estonia, Finlanda si Canada.

În introducerea Volumului I al prelucrării datelor furnizate de testele PISA 2015, Angel Gurría, Secretar General al OCDE, spune:

„PISA nu este doar un indicator precis al capacităţii elevilor de a participa pe deplin la viaţa societăţii după învăţământul obligatoriu, dar, de asemenea, un instrument eficient pe care ţările îl pot utiliza pentru a rafina politicile lor educaţionale. Nicio singură combinaţie de politici şi practici nu este eficientă oriunde, în orice moment. Toate ţările pot îmbunătăţi performanţele lor. Acesta este tocmai motivul pentru care OCDE scrie la fiecare trei ani un raport privind starea învăţământului în lume: pentru a face cunoscute cele mai eficiente politici şi practici, pentru a oferi sprijin specific şi în timp util ţărilor, în obţinerea unei educaţii performante pentru toţi elevii. OCDE este acolo pentru a ajuta factorii de decizie politică să facă faţă acestei provocări delicate şi cruciale.”

Ce este important „să ştie” şi „să ştie să facă” o persoană în calitate de cetăţean?

Anchetele PISA evaluează modul în care elevii care se apropie de sfârşitul învăţământului obligatoriu au unele dintre cunoştinţele şi abilităţile esenţiale pentru a participa pe deplin la viaţa societăţilor moderne.

Cercetarea PISA  se concentrează pe domeniile-cheie ale curriculum-ului şi anume: ştiinţă, înţelegerea textelor citite şi matematică.

Cercetarea PISA nu caută doar evaluarea capacităţii elevilor de a reproduce ceea ce au învăţat, ci, de asemenea, îşi propune să determine în ce măsură elevii sunt în măsură să se angajeze în extrapolări din ceea ce au învăţat şi să aplice cunoştinţele lor în situaţii care nu sunt familiare, indiferent dacă sunt sau nu în legătură cu şcoala. Această abordare reflectă faptul că economiile moderne pun preţ pe capacitatea indivizilor de a-şi folosi cunoştinţele, mai degrabă decât pe cunoştinţe ca atare.

Rezultatele testelor PISA 2015 la ştiinţă, înţelegerea textelor citite şi matematică, prezentate condensat în tabele, plasează elevii români pe locuri umilitoare în UE.

Click pe imagine pentru a o mări

Concret, în domeniile „ştiinţă” şi „înţelegerea textelor citite” România este pe locul 27, iar la domeniul „matematică” ocupă locul 26, urmată fiind de Bulgaria şi Cipru, mult sub media europeană ce se află pe la jumătatea clasamentului pentru toate cele trei domenii.

Deşi raportul spune că printre ţările care şi-au îmbunătăţit performanţele în domeniul ştiinţelor, între anii 2006 şi 2015 se află şi România, se pare că acest lucru nu este reflectat în raport cu ţările UE, plasându-ne tot pe ultimile locuri. În mod evident, comparaţia a fost făcută faţă de toate ţările analizate (60). O altă explicaţie a acestei fraze din raport ar mai fi aceea că toate ţările europene au „mers înainte” cu dezvoltarea şi îmbunătăţirea sistemului de învăţământ, din moment ce noi tot acolo suntem.

Probabil că partea plină a paharului din fraza uşor măgulitoare din raport este aceea că nu suntem chiar pe ultimul loc.

Care sunt explicaţiile pentru rezultatele dezastruoase ale educaţiei din România?

Au trecut 15 ani de când România se plasează pe locuri codaşe în testele PISA. Cei cu putere de decizie în educaţie ignoră aceste rezultate, se prefac că nu există pentru a-şi conserva comoditatea şi avantajele aduse lor de un sistem nereformat. Mai mult, sunt voci care spun că politicienilor le convine un popor incult, care să poată fi uşor de manevrat şi manipulat, pentru că nu este în stare să compare şi să înţeleagă sisteme performante economic, social, politic din alte ţări.

Toate pomenile electorale şi promisiunile fără acoperire sunt mai uşor înghiţite de un popor incult, prizonier al unei clase politice cinice. Că în felul acesta economia stagnează, nivelul de trai şi performanţele României rămân departe de ţările spre care visăm să ne apropiem, nu contează în mintea conducătorilor noştri. Altfel nu există o explicaţie pentru următoarea diferenţă.

În Germania, când ţara s-a calificat pe la jumătatea clasamentului PISA, s-a pornit o dezbatere în întreaga societate, timp de doi ani, perioadă în care s-au stabilit cauzele şi s-au propus măsuri de remediere. Există ceva similar la noi în ţară? Nimic. Curriculumul românesc are doar dimensiunea conceptual teoretică, şi aceasta foarte încărcată, şi nu are dimensiunile: aplicativ-practică, interdisciplinară, generatoare de învăţare continuă.

Sistemele de educaţie aflate în fruntea clasamentului PISA se bazează pe patru piloni: a învăţa să ştii, să faci, să fii, să trăim împreună. În România există doar primul pilon: a învăţa să ştii.

Toate eforturile societăţii şi specialiştilor de a schimba ceva au eşuat în faţa obtuzităţii, cinismului şi inerţiei şefilor din instituţiile statului. Curriculumul românesc este astăzi acelaşi de acum 50 de ani. În aceste condiţii, să ne mai mirăm asupra poziţiei pe care-l ocupă învăţământul românesc în UE?

Un bilanţ al educaţiei din România arată cam aşa:

• Abandon şcolar: 19-20%
• 42% dintre elevi sunt analfabeţi funcţional. Nu înţeleg ce citesc.
• Plasarea pe locuri codaşe la evaluări internaţionale.
• Există o prăpastie între şcoală şi piaţa muncii. Elevii nu ştiu o meserie la terminarea şcolii, piaţa muncii din România nu este atractivă pentru investitori.
• Promovarea la examenele de absolvire este de 50%.
• Efectivele de studenţi s-au înjumătăţit în ultimii 7-8 ani.

La fiecare schimbare de regim am sperat că şefilor noştri din parlament, ministere, guvern, le-a venit mintea la cap. Nimic. Totul a rămas cum au stabilit ei sub presiunea sindicatelor. Fără schimbări la nivelul curriculei, al planurilor de învăţământ, al programelor şcolare, să nu deranjăm prea mult profesorii care ar fi trebuit să înveţe şi ei noile schimbări din sistem.

Dacă ar fi doar pierderea de prestigiu în rândul partenerilor noştri din UE, ar mai fi cum ar mai fi. Din păcate, lucrurile sunt mult mai grave. Se amanetează viitorul acestei ţări, viitorul urmaşilor noştri, nivelul de trai al românilor.

De plătit plătim noi, cei mulţi. Pe ceilalţi, pe şefi, nu-i interesează. Nivelul lor de trai nu vine din economia reală, ci din recompensele, legale sau ilegale, pe care şi le dau singuri.

P.S. Mulţumesc dnei Dr. Oana Lupu pentru ajutorul acordat la alcatuirea acestui material.