O nouă lege a Educaţiei. Năstase, fă-te că lucrezi!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Actualul ministru al Educaţiei, Pavel Năstase, cade şi el în păcatul predecesorilor săi. Are impresia că se pot rezolva problemele din educaţie printr-o nouă lege. Cu viteza cu care se succed miniştrii la cârma Educaţiei, nici actualul ministru nu-şi va finaliza „opera”, care să-l propulseze în instoria învăţământului românesc.

Au încercat şi Cristian Adomniţei, şi Ecaterina Andronescu („Codul Educaţiei”) şi Sorin Câmpeanu, dar n-au stat în funcţie un timp suficient (circa doi-trei ani) pentru a promova o astfel de lege.

Aveam deja o lege modernă, bazată pe studiile de doi ani ale Comisiei Prezidenţiale condusă de Mircea Miclea, şi pusă în operă de Daniel Funeriu. Dar a fost „măcelărită” de cele peste 100 de modificări prin OUG-uri aduse de guvernarea PSD.

În sisteme sociale, inerţiale şi conservative, cum este şi cel educaţional, trebuie să treacă 10-15 ani pentru a vedea dacă o lege este bună. Legea Miclea-Funeriu n-a fost lăsată să-şi arate, sau nu, valenţele.

O şcoală nu este bună sau rea în sine. Este bună atunci când răspunde cerinţelor şi nevoilor societăţii la o etapă dată. Ori, pentru a vedea acest lucru, nu avem voie să schimbăm legile în fiecare an, ca pantofii.

O lege trebuie să fie simplă şi clară, uşor de înţeles, să dea direcţiile generale de dezvoltare, cerute de societate. Restul se rezolvă prin legislaţie secundară, care retuşează, acolo unde este nevoie, neajunsurile ce apar în evoluţia sistemului.

Să vedem care sunt problemele importante ale învăţământului actual şi de ce nu pot fi ele rezolvate printr-o nouă lege. Dacă nu înţelegem acest lucru, peste un an, doi, vom avea o altă lege, pe lângă cele existente, pe care actorii din sistem nu au timp s-o înţeleagă şi asimileze.

  • Problema abandonului şcolar. Nu se rezolvă printr-o lege. Este necesară o radiografie a fenomenului, realizată de experţi independenţi care să propună şi soluţii. Soluţia nu este una singură, la ea concură mai multe ministere, autorităţi locale, ONG-uri, fonduri europene etc.

Cauzele vizibile ale abandonului şcolar sunt:

  • Şcoala nu reprezintă un mediu atractiv de învăţare, din care tinerii să plece pregătiţi pentru inserţia în piaţa muncii şi viaţa socială
  • Sărăcia acută din unele familii
  • Şcoala reprezintă un „Pat al lui Procust”, în loc să se plieze pe interesele şi cerinţele elevilor şi părinţilor, procedează exact invers
  • Curriculumul şcolar actual este vechi de 50 de ani, şi nimeni nu vrea să înţeleagă acest lucru
  • Nu există discipline agregat, care să adauge dimensiunile aplicativ-practică, interdisciplinară şi generatoare de învăţare continuă
  • Profesorii nu sunt motivaţi să presteze o muncă eficientă şi în folosul elevilor
  • Salarizarea profesorilor. Nu se rezolvă prin Legea Educaţiei, ci prin Legea salarizării. Atât timp cât performanţa şi rezultatele muncii unui profesor, măsurate informatic prin progresul scolar al elevilor, nu se vor regăsi în salarizarea sa, nu vom avea o prestaţie de calitate la catedră. Se aplică principiul „muncesc sau nu muncesc, acelaşi salariu primesc”.

O elevă de clasa a VII-a spune foarte bine: „nu există elevi proşti sau materii urâte. Există doar profesori incompetenţi”.

Atât timp cât nu vom avea un sistem standardizat, unitar la nivel de ţară, bazat pe aplicaţii informatice, de măsurare a progresului şcolar al elevilor, nu se va schimba nimic în educaţie.

  • Penultimii din Europa la testele PISA. Din trei în trei ani testele PISA ne pun oglinda în faţă: sunteţi coada Europei la Educaţie. Nimeni nu ia nicio măsura. Nicio dezbatere naţională pe această temă. Niciun frison la mai marii ţării şi educaţiei. Nimic. Toată floarea puterii politice tace vinovată. Nici acest indicator nu va putea fi rezolvat printr-o nouă lege a educaţiei.
  • Absenţa unui nou curriculum şcolar. După discuţii prelungite asupra planului cadru pentru gimnaziu, asupra programelor analitice, rămâne cum au stabilit cei din fruntea educaţiei: acelaşi plan cadru şi aceleaşi programe, existente în ultimii 50 de ani. Acest curriculum este acceptat şi folositor doar pentru 30% dintre elevi, cei care posedă resurse de natură conceptual-teoretică. Ceilalţi, fie abandonează şcoala, fie nu învaţă mai nimic în şcoală. Nu se rezolvă printr-o nouă lege a educaţiei naţionale.
  • Politizarea managementului în educaţie. Şi actuala lege obligă organizarea de concursuri oneste pentru ocuparea funcţiilor de conducere din învăţământ. Şi? N-a ţinut nimeni cont de ea. De ce ar ţine cont de o nouă lege? Politrucii obedienţi din clientela politică cum să trăiască? Cum să fie răsplătiţi pentru „aportul” adus in campaniile electorale?
  • Absenţa mai multor trasee educaţionale, din care elevii, părinţii, psihologii, să-l aleagă pe acela care se potriveşte personalităţii fiecărui tânăr. În Germania, începând cu clasa a V-a, se desparte filiera tehnologică de filiera teoretică, iar 70% dintre elevi urmează o şcoală profesională. Unde este acum economia Germaniei?
  • Procent de promovare la examenele naţionale, 50%. În ultimii 10 ani, conform datelor Ministerului Educaţiei, 760.000 de tineri au urmat liceul DEGEABA. N-au luat BAC-ul sau nici nu s-au prezentat la examen. Crede cineva că o nouă lege va schimba ceva? Nu are cum să schimbe.
  • Înjumătăţirea numărului de studenţi. Funcţionează aceleaşi cauze de la abandonul şcolar. Tinerii nu văd vreun avantaj în parcurgerea studiilor universitare, pentru că nu le asigură competenţele necesare unui job bine plătit în piaţa muncii. Cei buni şi foarte buni iau calea străinătăţii, la universităţi de prestigiu. Nu se ocupă în totalitate nici locurile bugetate, nu mai vorbim de locurile cu taxe. Asistăm la moartea „fabricilor de diplome universitare”.
  • Universităţile româneşti se plasează în clasamente internaţionale credibile pe locuri de la 700+. Este consecinţa distrugerii Legii Educaţiei Naţionale din 2011, care punea accent pe finanţarea bazată pe performanţă, pe clasificarea externă a universităţilor româneşti, pe deschiderea porţilor pentru tinerii valoroşi, cu studii şi doctorate realizate în străinătate, la universităţi de prestigiu. Guvernarea PSD n-a vrut aşa ceva, acum culege roadele: golirea universităţilor.
  • Problema plagiatelor. Cancerul universităţilor româneşti. Îşi găsise rezolvarea, printr-o comisie a CNATDCU care să nu fie controlată politic. Acum, Liviu Pop, revenit în miniser, va face ce ştie cel mai bine: va restructura CNATDCU, punând în funcţii politruci obedienţi PSD. Care sa descopere plagiatorii doar în curtea vecinilor. Sau mai bine, nici acolo.

Sunt multe altele de semnalat.

Nu o nouă Lege a Educaţiei rezolvă toate aceste probleme. Nici dezbaterea publică de 2-3 ani din care şefii reţin doar ce le convine. Sunt necesare comisii de specialişti independenţi, care cunosc problematica educaţiei, care să facă radiografii pe segmente ale sistemului şi care să propună soluţii ce se pot regăsi în legislaţia secundară. Nu într-o nouă lege a Educaţiei.

Aşa cum s-au derulat lucrurile până în prezent, sunt convins că şi de data aceasta mirajul unei noi legi a Educaţiei face parte din strategia devenită celebră: „Năstase, fă-te că lucrezi”!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite