Elogiu profesiei celei mai nobile din lume

Profesia Oamenilor Şcolii este, de departe, cea mai nobilă din lume. Drept pentru care menirea istorică a generaţiei noastre, aici, în România, este să-i dăm ceea ce ea merită cu adevărat: recunoaştere autentică şi câmp de manifestare neîngrădit.

A. Hermann Hesse: Das Glasperlenspiel (1946)

Citez din Hermann Hesse (1877-1962), Jocul cu mărgele de sticlă, Introducere, prefaţă şi note de Ion Roman, Editura pentru literatură universală, 1969. Premiul Nobel pentru literatură (1946).

La paginile 56-57 scrie aşa: "Numeroase şcoli normale, gimnazii şi aşa mai departe din ţara noastră, fie umaniste, fie tehnice şi de ştiinţe naturale, sunt pentru mai mult de nouăzeci la sută dintre tinerii noştri studioşi nişte şcoli pregătitoare în vederea practicării aşa-numitelor profesiuni libere, se încheie cu examenul de maturitate, poarta de intrare în instituţiile de învăţământ superior, iar acolo este absolvit un anumit program de cursuri pentru fiecare specialitate. […] Paralel sau deasupra acestor şcoli evoluează însă sistemul şcolilor de elită, în care sunt acceptaţi numai elevii care se dovedesc foarte distinşi în ceea ce priveşte talentul şi caracterul. Depistarea lor nu se face prin mijlocirea unor examene; elevii de elită sunt selecţionaţi de profesorii lor, după libera apreciere a acestora şi recomandaţi autorităţilor din Castalia. Astfel, într-o zi, un elev de unsprezece-doisprezece ani este încunoştinţat de profesorul său că s-ar putea ca în semestrul viitor să treacă la o şcoală castaliană şi că ar fi bine să se autoanalizeze dacă se simte chemat şi atras de aşa ceva. Dacă, după scurgerea timpului, elevul răspunde afirmativ, răspuns care include şi încuviinţarea necondiţionată a ambilor părinţi, atunci elevul este supus la probe de către una din şcolile de elită. […] Pentru cel care a devenit elev de elită, în cazul în care nu eşuează într-o oarecare etapă a şcolarităţii şi nu trebuie să fie trimis înapoi în şcolile obişnuite, problema studiului în vederea specializării şi a câştigării existenţei nu se mai pune, căci dintre elevii de elită se recrutează membrii ¢Ordinului¢ şi componenţii ierarhiei autorităţii cărturăreşti, de la profesori până la cei ce deţin funcţiile cele mai înalte; cei doisprezece directori de studii sau ¢maeştri¢ şi ludi magister, conducătorul jocului cu mărgele de sticlă. De cele mai multe ori, ultima etapă a învăţământului din şcolile de elită se încheie la vârsta de douăzeci şi doi până la douăzeci şi cinci de ani, şi anume prin primirea în Ordin. De aici înainte, la dispoziţia foştilor elevi de elită se află aşezămintele culturale şi institutele de cercetări ale ordinului şi autorităţii educative: universităţile de elită rezervate pentru ei, bibliotecile, arhivele, laboratoarele şi aşa mai departe, împreună cu un mare corp profesoral şi cu amenajările pentru a practica jocul cu mărgele de sticlă."

La paginile 79 şi 80 scrie aşa: " 'Waldzell însă odrăsleşte micul popor artistic al jucătorilor cu mărgele de sticlă' - spune vechea zicală despre această şcoală vestită. Printre şcolile castaliene de treapta a doua şi a treia era cea mai artistică; adică, dacă la alte şcoli domina foarte explicit o anumită ştiinţă, ca de exemplu la Keuperheim filologia clasică, la Porta sistemul gândirii aristotelice şi scolastice, la Planvaste matematica, la Waldzell, dimpotrivă, era cultivată tradiţional o tendinţă spre universalitate şi spre înfrăţirea ştiinţei şi artei, iar simbolul suprem al acestor tendinţe era jocul cu mărgele de sticlă. E adevărat, şi aici, ca în toate celelalte şcoli, acesta nu era nicidecum predat oficial şi ca o materie obligatorie; totuşi, studiul particular al elevilor de la Waldzell îi era dedicat aproape exclusiv […] şcoala de la Waldzell era cea mai mică dintre şcolile castaliene, numărul elevilor abia depăşea uneori şaizeci, şi cu siguranţă că şi faptul acesta îi conferea o notă deosebită şi aristocratică, o făcea să apară distins, ca elita cea mai restrânsă dinăuntrul elitei; de altfel, din această venerabilă şcoală se ridicaseră în ultimele decenii mulţi magiştri şi toţi maeştrii jocului cu mărgele de sticlă."

B. Sir Ken: “How to escape education's death valley” (2013)

Sir Ken Robinson numeşte trei principii de viaţă, lovite sistematic în inimă de actualele sisteme educaţionale (http://www.youtube.com/watch?v=wX78iKhInsc):

• Diversitatea naturală firească a fiinţelor umane; or, şcolile au ca normă letală conformitatea aceluiaşi “pat al lui Procust” pentru toţi
• Curiozitatea; or, şcolile nivelează brutal, prin felul lor de a funcţiona, această valenţă
• Creativatea; or, şcolile cultivă acerb, în loc, standardizarea.

Sir Ken mai spune că profesorii sunt “forţa vitală” (lifeblood) a şcolilor. Ei reprezintă ingredientul critic menit a facilita învăţarea, fapt fără de care educaţia, pur şi simplu, nu există.

C. Noi

În opinia mea, acum, noi suntem aici: https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/incremenirea-scolii-in-proiectul-comunist-1419130.html

Şi aici: https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/elefantii-din-incapere-curriculum-de-lemn-1413620.html

Şi aici: https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/de-ce-nu-raman-profesorii-pe-drumuri-daca-elevii-1424377.html

Profesia Oamenilor Şcolii este, de departe, cea mai nobilă din lume. Drept pentru care menirea istorică a generaţiei noastre, aici, în România, este să-i dăm ceea ce ea merită cu adevărat: recunoaştere autentică şi câmp de manifestare neîngrădit. Strategic, acest fapt înseamnă SCHI;MBAREA DE PARADIGMĂ în Educaţie, prin punerea în operă a unei ŞCOLI PENTRU SECOLUL XXI, o Şcoală fundamentată pe VALORI pentru secolul XXI, valori operaţionalizate printr-o ARHITECTURĂ CURRICULARĂ şi printr-o STRATEGIE DE RESURE UMANE pentru secolul XXI.

ROMÂNIA PE BUNE ÎNCEPE CU ŞCOALA PE BUNE!

Notă. Logo-ul "PROFESSORIA" aparţine unui proiect dezvoltat în 2010, împreună cu dna Tincuţa Apăteanu. Detalii, aici: http://www.campusnews.ro/stiri-stiri-6923685-professoria-castigat-programele-masterale-care-pun-accent-componenta-practica.htm