Educaţia şi formarea profesională sunt chestiuni de securitate naţională

Explicaţia e simplă. Educaţia şi formarea stau la baza unei pieţe a muncii de calitate, diversificată şi adecvată contextului economic, social, intern şi extern

Explicaţia e simplă. Educaţia şi formarea stau la baza unei pieţe a muncii de calitate, diversificată şi adecvată contextului economic, social, intern şi extern.

Piaţa muncii stă la baza unei economii competitive, atractive pentru investitori, cu răspunsuri corecte la provocările lumii moderne, la globalizare şi diferitele crize majore care afectează multe societăţi.

Iar dacă nici economia nu este principal element de securitate naţională, atunci nu ştiu care ar mai fi altul. Poate nu avem clar conceptul „securitate naţională”.

Iată principalele ameninţări la adresa educaţiei şi formării profesionale, la care dacă nu se găseşte urgent răspuns devin ameninţări la piaţa muncii, adică la economia naţională.

- Abandon şcolar de 30% la trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a.

- Liceele şi Colegiile tehnice se depopulează

- Rezultate extrem de slabe la Bacalaureat, la liceele tehnice

- Evaluarea nerealistă în şcoală

- Curriculumul şcolar inadecvat contextului economic şi social, îndepărtează tinerii de şcoală

- Salarizarea profesorilor nelegată de performanţă şi rezultatele muncii duce la slăbirea calităţii corpului profesoral

- Politizarea managementului, o cauză a mediocrităţii în care se scufundă şcoala

- Dispariţia şcolii profesionale, reapariţie timidă

- Învăţământul rural de proastă calitate prin resursele umane şi materiale

- Prăpastia dintre şcoală şi cerinţele pieţei muncii

- Nu trebuie aşteptat nu ştiu câţi ani pentru a pune ordine în sistem, costurile acestei aşteptări vor fi uriaşe.

Statul are pârghii importante pentru a genera politici publice care să rezolve problemele şcolii:

- Cifrele de şcolarizare sunt aprobate de guvern, fără să ţină cont de piaţa muncii

- Curriculumul şcolar, care să facă din şcoală un mediu atractiv de învăţare este parte a politicii statului. Până în prezent efort ZERO pentru a-l face să răspundă actualelor realităţi economice şi sociale.

- Salarizarea personalului, proporţională cu performanţa şi rezultatele muncii, ZERO, lipsind educaţia de motorul său principal,  motivarea  salarială.

- Depolitizarea. S-a ajuns cu politizarea până la portar şi personalul de îngrijire, efect al clientelizarii politicii româneşti.

- Alocarea resurselor doar după calitatea proceselor, măsurată prin progres şcolar.

-  Transformarea majorităţii liceelor tehnice în şcoli profesionale.

- Multiplicarea traseelor educaţionale, pentru ca fiecare tânăr să-şi găsească un traseu adecvat potenţialului propriu, inclinaţiilor şi talentelor sale.

- Fără măsuri radicale, venind de la organele statului care au în grijă securitatea naţională, lucrurile vor merge din rău în mai rău, iar refacerea sistemelor va fi cu atât mai dificilă, cu cât se va produce mai târziu.