Ministerul Educaţiei Naţionale şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei au lansat în consultare (până astăzi, ghinion) proiectele de programe şcolare pentru clasele V-VIII. Personal, am fost interesat de programa şcolară pentru disciplina Consiliere şi Dezvoltare Personală.

E o idee binevenită, utilă, desigur, târzie, dar merită atenţie maximă. Faptul că perioada de consultare a fost doar două săptămâni  27 ianuarie-13 februarie 2017, dintre care o săptămână - perioadă de vacanţă) e o greşeală gravă, fiind insuficient pentru ca proiectul să ajungă la cât mai mulţi specialişti/părinţi şi elevi pentru feedback, să fie bine gândit şi elaborat. Or când doreşti o modificare a programelor disciplinelor la nivel de minister (atât de des şi mult criticate de toate părţile), nu te joci şi nu faci lucrurile pe grabă. Dacă nu aş fi primit linkul de la un specialist devotat educaţiei, nu aş fi aflat despre consultare.

O primă lectură m-a determinat să gândesc că autorii nu au o înţelegere şi cunoaştere clară, directă, suficientă şi autentică a nevoilor, preocupărilor, problemelor şi intereselor unui copil de V-VIII şi că a fost făcută la repezeală. Şi nici cunoştinţe elementare - esenţiale - de psihologie a dezvoltării. Câţi psihologi au fost lucrat, că doar e dezvoltare personală, zic? Deci riscul de eşec e ridicat!

Câteva probleme de menţionat

Ineditul este că la această disciplină nu se vor acorda note. Apreciat de elevi pentru că nu îi mai stresezi cu note, evaluări, teste (folosim portofolii), dar în gândirea românului dacă nu se acordă note, de ce să înveţi, nu e important şi în consecinţă implicarea şi interesul va fi mai scăzut. Dacă nu se dau note, e tot un fel de dirigenţie (nu?), deci nu va ajuta cu nimic la media generală pe gimnaziu. Din start avem un dezavantaj. Trebuie ţinut seamă de aceste realităţi româneşti. Evaluarea are ca scop de a îmbunătăţi învăţarea, nu altceva! Plus care ar fi echitabilitatea comparativ cu alte discipline şi implicit poziţia profesorului de la această disciplină? Ce faci tu acolo, mă, că nici note nu le dai?

Insist că o oră pe săptămână este iarăşi un dezavantaj, clasificând-o ca o oră secundară, cum de fapt sunt considerate şi celelalte discipline de o oră, precum desenul, muzica, religia, civica etc. Probabil ar fi adăugată ultima în orar într-o zi de la 2 la 3. Motiv de chiul. Personal, aş sugera minim două ore săptămânal dacă tot ne dorim o contribuţie în dezvoltarea personală.   

Din proiect nu aflăm CINE va preda această disciplină şi nici calificarea acestui cadru didactic. Dacă va fi vorba de dirigintele clasei sau orice alt cadru didactic, este o mare problemă. Întâi pentru că este vorba de calificare şi competenţă. O astfel de disciplină nu o poate preda decât o persoană cu o pregătire în consiliere şi dezvoltare personală, şi la momentul prezent aceste persoane sunt consilierii şcolari (absolvenţi de psihologie, sociologie, ştiinţele educaţiei etc). Altfel e ca şi cum ai introduce o oră de istorie medievală pe care o poate preda oricine, chiar profesorul de chimie. Diriginţii pot fi profesori de orice disciplină. Din practică, cunoaştem că ora de dirigenţie, în multe situaţii, se transformă în ora pe care o predă profesorul-diriginte, mai ales dacă e vorba de matematică, română, chimie, fizică etc. Întrebaţi elevii. În celelalte cazuri devine o oră pierdută, numită generic liberă sau consumată cu aspecte de ordin adminstrativ, care sunt şi ele un pic necesare şi dar fără interes pentru elevi. 

În programă se precizează că profesorul va colabora cu consilierul şcolar, aşa cum poate colabora cu medici, asistenţi sociali, ong-uri. Deci, nu ştiu de ce, dar nu este consilierul şcolar cel care predă.

Dacă ne hazardăm să includem şi să promovăm incompetenţa şi erorile în didactică, lăsând profesori să predea ceea ce nu pot, nu facem decât să aducem grave deservicii învăţământului şi inclusiv elevilor.

Anomalia actuală în învăţământ este aceea că, deşi consilierii şcolari au o obligaţie de 4 ore de predare, ei sunt admişi în învăţământ tot prin examen de titularizare şi susţin în continuare gradele didactice ca orice alt profesor. Realitatea este că nu aparţin de şcoală, ci de CJRAE, care se supune Consiliului Judeţean, cu toate că îşi desfăşoară activitatea în cabinetul din cadrul şcolii. Altă anomalie. Elevii, pentru a frecventa consilierea, sunt obligaţi să o facă în timpul orelor, deci absentează de la predarea unei lecţii. Din practică vă spun că deseori există conflicte când profesorii nu permit elevilor să meargă la psiholog. Nu la ora mea.

Apare totuşi un conflict de roluri. Un profesor-consilier care predă lecţii, face evaluări chiar prin portofolii şi practică un rol de la catedră ca şi ceilalţi profesori, este în acelaşi timp psiholog/consilier la cabinet, deci alt rol, altă poziţie, altă atitudine, alte abilităţi. Primeşti un 4 pentru proiect şi pe urmă te invită la cabinet. Cu câtă încredere? Totuşi, consilierul şcolar susţine titularizarea la disciplina Consiliere psihopedagogică, similară cu Consilierea şi Dezvoltarea Personală de care vorbim aici, drept urmare, el este singurul competent şi îndreptăţit să predea această disciplină.

Conţinutul este partea cea mai gravă. Ce nu se potriveşte

În primul rând, programa nu poate asigura dezvoltarea unor competenţe din profilul de formare al elevului de gimnaziu precum competenţele matematice pentru că nimic din conţinut nu are legătura cu matematica. Cel puţin în forma actuală. Se repetă foarte mult managementul carierei, sunt de acord că reprezintă un aspect esenţial, dar mi-e teamă că la această perioadă de dezvoltare, la 12-14 ani carieră nu este tocmai o noţiune potrivită pentru 90% dintre adolescenţi. Tinerii nici după Bac nu ştiu spre ce facultate să opteze. Şi mulţi fac greşeli. A te concentra pe carieră şi profesie într-un moment nu foarte potrivit neglijând alte aspecte din viaţa lor este contraproductiv.

Ce lipseşte

Se ignoră o sumedenie de subiecte de real interes, arzătoare pentru elevi, specifice vârstei lor şi mai ales epocii în care trăim. Să vă dau câteva exemple: jocurile video, reţele online de socializare, tehnologie, dependenţa de internet, relaţii emoţionale, tulburări emoţionale, anxietate, frici, depresie, tulburări de concentrare, atenţie, concentrare şi memorie, tulburări de comportament, dizabilitate, ADHD, conflictele cu prietenii/părinţi, divorţ, deces, presiunea anturajului, furie, traume şi mai ales sexualitate. Cu acestea se confruntă un copil de 12, 13, 14 ani. Dacă citeşti programa actuală la consiliere V-VIII, copiii români nu trăiesc pubertatea, nu se îndrăgostesc, nu suferă şi sunt asexuaţi. Clar, programa e făcută de nişte profesori puritani!

România este o ţară subdezvoltată, cu educaţie pentru sănătate precară, cu cel mai mare număr de sarcini nedorite la adolescente din Europa, cu mituri, stereotipuri şi atitudini greşite faţă de sexul feminin. O adolescentă este violată de 7 băieţi şi tot victima este găsită vinovată.

Am discutat cu elevii de clasele V-VIII despre abuzul sexual şi, la finalul orei, câteva fete au avut curajul să exprime situaţiile de risc la care ar fi fost expuse de către agresori şi mi-au mulţumit că acum au dobândit metode de a se proteja. Dacă vârsta începerii vieţii sexuale a scăzut în rândul tinerilor, nimeni nu îi învaţă despre importanţa propriului corp, demnitate, metode contraceptive sau boli cu transmitere sexuală. De altfel, cuvântul sexualitate nu apare în niciun rând din draftul de 20 de pagini. Nu uitaţi: Şcoala are obligaţia să ofere educaţie sănătoasă copilului şi copilul are dreptul la informare şi educaţie. Asta în aceeaşi ţară în care doar 6% dintre părinţi discută cu tinerii despre sexualitate. Sexualitate nu înseamnă sex. Prin omiterea acestor componente esenţiale, lipsim copilul de drepturile sale la o educaţie sigură şi încălcăm Constituţia României.

Comportamentele de risc apar doar în clasa a VI-a în programă. Adică despre fumat, vodcă, marijuana nu se vorbeşte în alţi ani şi acum doar în treacăt. Când avem clar cazuri nefericite de consum şi abuz de substanţe la vârste mici. Despre delincvenţă nici atât. Când furtul, violenţa în şcoală, în familie şi în afara şcolii este atât de ridicată.

Cum ziceam, la clasa a V-a sunt teme precum exercitarea unei ocupaţii, perspective de angajare, ceea ce mi se pare că nu face interesul unui copil de 11 ani.

Clasa a VI-a avea degustarea prăjiturilor preferate şi criterii estetice de arhitectură la capitolul dedicat asigurării stării de bine. Citind temele, ai senzaţia că programa este un copy+paste nereuşit cu teme şi idei preluate din alte zone ale învăţământului, de la alte discipline şi trântite aici. De ce? Pentru că apar denumiri de activităţi care habar nu ai ce înseamnă. Programă naţională, totuşi?

A scăpat cumva identitate de gen. Ceea ce e bine. O şi văd pe profa de fizică, diriginta, apropiată de pensie, plictisită, de modă veche, explicând elevilor diferenţa dintre homosexual, lesbiană, bisexuală, transsexuală, travestit, identitate de gen, identitate sexuală, orientare sexuală etc. Pe bune?

Tot la clasa a VI-a vorbim de liceu şi târg de oferte educaţionale, profil profesional, salariu. Repet, prea repede. Neinteresant pentru ei.

Ce aş accentua

Mai mult despre prevenirea violenţei/bullying-ului, o problemă atât de prezentă la fiecare an. Siguranţa pe internet, aş insista un semestru pe tema aceasta, căci internetul este la fel de important ca hrana pentru copii. Nu poţi ignora această realitate. I-am întrebat pe unii elevi ce soluţii ar identifica dacă domnul Johannis ar decide să se închidă internetul pentru 6 luni în Romania datorită costurilor ridicate. Un elev mi-a spus „N-aş rezista. M-aş muta în Germania”.

La clasa a VII-a care e chiar o etapă critică, poate mai sensibilă decât a VIII-a, unde scopul este determinat, ideile din programă nu ne ajută foarte mult. De ce oare apare pentru prima dată acum încrederea de sine? Când ea poate fi reluată în fiecare an şcolar!? Sau care este rolul temei dezvoltare durabilă, o temă dificilă şi pentru studenţi?

O obsesie a grupului de lucru este legată metode precum eseu, vizionarea secvenţe de film, piese de teatru, personaj literar! Ce caută la consiliere, nu înţeleg. Eseu facem la mai toate materiile, de ce am mai face şi aici când ştim că nu toţi copiii au creativitate sau talent la a scrie eseu! Sincer.

La clasa a VIII-a iar obositoarea scrisoarea de intenţie şi CV-ul european. Cum arată CV-ul unui copil de 14 ani? Ce ar putea conţine? În format European? Desigur, foarte importante teme sunt migraţia, războaiele, terorism. Care este legătura lor cu dezvoltarea personală şi parcă s-ar potrivi mai mult la istorie.

Marea problemă este că în consultarea programei pentru elevi nu sunt consultaţi tocmai beneficiarii direcţi, adică elevii. Câtă prostie! Pentru că ar avea cu totul alte rezultate? E atât de simplu să completeze un chestionar online şi chiar le-ar face plăcere.

Dacă tot ne dorim ceva eficient şi serios, recomand implicarea psihologilor, consilierilor, sunt atât de mulţi care se ocupă de dezvoltarea personală a copiilor în spaţiul privat, recomand Consiliere Educaţională, un manual des utilizat de către consilierii şcolari având autor pe psihologul şi profesorul universitar din Cluj, Adriana Băban. E disponibil online, conţine câteva teme utile, deşi metodologic tot de modă veche. Recomand o lectură asupra programei din 2014 a Ministerului Educaţiei din UK. Aşa, doar comparativ..

Că suntem departe de realitate şi batem câmpii, redau exemplul din Ontario, unde programa pentru Educaţie fizică şi Sănătate cuprinde 224 de pagini. Câteva cuvinte cheie: alcool apare de 31 de ori, violenţă de 42, drog de 44 de ori, sex de 269 de ori, respect de 98.

În cea din România, alcool niciodată, sex niciodată, drog niciodată, violenţă de 2 ori, respect de 4 ori.

Concluzia e a dumnevoastră!