Lecţii de macroeconomie - despre Stress Fiscal. La ei şi la noi

În timp ce în ţările dezvoltate se propun mecanisme de avertizare timpurie - printre care algoritmul de testare a stress-ului fiscal-bugetar, la noi avalanşa de măsuri fiscale „inovative“ deteriorează climatul investiţional şi poate provoca pierderi economice substanţiale. Dacă nu se stopează folosirea măsurilor economice pentru a provoca anumite perdele de fum cu interese politice, se poate trece uşor de la stress fiscal la anomie fiscală.

Ei (statele dezvoltate) se pregătesc pentru viitoare crize. Se imunizează prin mecanisme de avertizare timpurie, incluzând aici si proceduri se estimare a stress-ului fiscal, adică analiza probabilităţii apariţiei unui event fiscal de ex. criză de lichiditate, aşa cum a avut România în 2009-2010.

Noi - România - înţelegem altfel stress-ul fiscal. Avalanşa de propuneri „inovative“ în domeniul fiscal-bugetar, măsuri gîndite pe genunchi, nevalidate de profesionişti, fără nicio legătură cu viziunea gândită în Programul de Guvernare nu induc decât un stress permanent în mediul de afaceri, o impredictibilitate continuă.

Pentru a nu se repeta greşelile care au condus la apariţia crizei financiare din 2007, s-au inovat diverse mecanisme/proceduri/algoritmi de avertizare timpurie. S-a trecut de la analiza exclusivă a soldului bugetar efectiv la soldul bugetar structural (şi chiar la soldul bugetar structural corectat cu absorbţia), s-a trecut de la output gap conditionat intern la output gap dublu condiţionat - intern şi extern, s-a propus formarea de rezerve financiare (buffere) în Trezorerie pentru a acoperi minimum 4 luni din necesarul curent de finanţare - pentru a se evita intrarea în criză de lichiditate.

Pe partea de politică monetară s-au constituit mecanisme de avertizare timpurie în sensul unor proceduri de test la stress pentru bănci şi s-au adoptat pachete de măsuri macroprudenţiale - incluzând sistemul de amortizoare - anticiclic, de importanţă sistemică s.a. Aici, şi Banca Naţională a României a implementat aceste mecanisme consolidat începând cu anul 2015.

Ocuparea spaţiului public prin aruncarea diverselor propuneri fiscal-bugetare satisface probabil anumite nevoi politice, dar din punct de vedere economic pierderile sunt şi vor fi substanţiale.

La ei. Aşa cum în sistemul bancar s-au făcut şi se fac teste de stress pentru a analiza capacitatea băncilor de a face faţă unor şocuri endogene sau exogene, în domeniul fiscal bugetar s-au construit proceduri algoritmi de analiză a stress-ului fiscal. În cadrul unor opinii postate încă din 2013 pe platforme online discutam despre necesitatea constituirii unei celule specializate şi la nivelul Ministerului Finanţelor Publice, care să implementeze un set de indicatori de fiscal stress/indicatori fiscali de avertizare timpurie, în conformitate cu metodologia propusă de FMI (aici si aici). Propuneam ca celula specializată să implementeze un raport care să cuprindă două instrumente de semnalizare: un indice al vulnerabilităţii fiscale, care măsoară permanent gradul de vulnerabilitate fiscală şi un indice fiscal stress, care oferă o evaluare a tendinţei economiei spre „evenimente” extreme, cum ar fi neîndeplinirea obligaţiilor fiscale şi vârfuri mari în amploarea ratei dobânzilor. Exact cum apare la ei, în ţările dezvoltate. Dar bineînţeles că nu s-a găsit ca fiind oportună o astfel de compatibilizare instituţională cu Vestul.

La noi. Ocuparea spaţiului public prin aruncarea diverselor propuneri fiscal-bugetare (impozit pe gospodărie, TVA split obligatoriu, impozit pe CA, taxa de solidaritate s.a.) satisface probabil anumite nevoi politice, dar din punct de vedere economic pierderile sunt şi vor fi substanţiale, punându-se în pericol atingerea obiectivelor fezabile din Programul de Guvernare. Numai un novice în ale macroeconomiei poate gândi că această cascadă de „reforme fiscale“ nu va conduce la înrăutăţirea climatului investiţional, reducerea investiţiilor străine directe, micşorarea ratei de creştere economică şi a veniturilor bugetare precum şi plafonarea creşterii de noi locuri de muncă. În economie nu este ca în politică, perdelele de fum aici (fie ele intenţionate sau nu) au efecte permanente şi dure. Efectul de contagiune al unor bâlbâieli/ştiri negative suprapus peste procesul de creştere a neîncrederii deteriorează rata de creştere a PIB potenţial. Se pot citi aici si aici câteva studii pe această temă.

Continuarea unor astfel de practici ar putea conduce în 2018 la investiţii străine directe productive mai mici cu 20% comparativ faţă de cele din 2016 (estimate la 3,89 miliarde euro) adică un minus de ISD-uri de circa 800 milioane euro. Acestea ar putea duce direct şi prin efecte de multiplicare la o pierdere de PIB de 720 milioane euro adică la o reducere a ratei de crestere economică de 0,3 puncte procentuale, aceasta reducându-se de la 5,5% estimat pentru 2018 la 5,2%. În plus, veniturile bugetare ar putea scădea cu aproape 1 miliard de lei în 2018 numai din această cauză.

Pentru succesul managementului macroeconomic, în primul rând, trebuie respectată viziunea din programul de guvernare şi implementate măsurile de reformă pentru a aduce venituri la buget. Sunt toate enunţate acolo, în prima formă a Programului. În al doilea rînd, orice măsură nouă propusă trebuie în prealabil discutată cu specialiştii din Ministerul de Finanţe, cu experţi independenţi pentru a se valida oportunitatea practică, cu actorii implicaţi în economie şi, dacă există un impact asupra IMM, de făcut testul IMM. În al treilea rând, dacă este vorba de creştere de povară fiscală, ea trebuie anunţată şi aplicată cu minim 6 luni înainte.

Altfel, de la stress fiscal se poate trece foarte uşor la anomie fiscală.