Jocurile barilului de petrol

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cu cinci ani în urmă, predicţiile privind preţul petrolului erau îngrijorătoare, preţul crescând la peste 115 USD/baril. O altă paradigmă a apărut acum: producţia de petrol s-a schimbat, de la producătorii tradiţionali din Orientul Mijlociu la producători precum Australia, Brazilia, Mexic, Africa şi cei din Marea Mediterană.

O nouă revoluţie în domeniul extracţiei a venit de la utilizarea unor noi tehnologii, precum sistemul de fracturare hidraulică pentru scoaterea petrolului şi gazului natural din şisturile bituminoase, dar şi datorită utilizării tehnologiei de forare orizontală, cea care permite penetrarea în resursele de petrol înguste din sol. Fracturarea hidraulică a făcut ca producţia de gaz să crească, în SUA, între 2007 şi 2012, cu peste 50% în fiecare an, ajungând la 39% din întrega producţie de gaz a SUA. Terminalele LNG, odată construite să aducă gaz natural lichefiat în America, sunt transformate acum pentru a putea expedia LNG în străinătate. Fracturarea hidraulică a generat, în aceeaşi perioadă de timp, o creştere de 18% a producţiei de petrol uşor de înaltă calitate, folosit integral în rafinăriile americane.

Astfel, SUA au depăşit Rusia în producţia de petrol, iar dacă împrejurările se vor păstra, America va depăşi Arabia Saudită anul viitor.

Aici trebuie făcută o observaţie: deşi, geologic, multe state au condiţiile din SUA pentru utilizarea fracturării hidraulice, nu au în schimb infrastructura economică şi investitorii necesari să-şi asume un risc care vine la pachet cu fracturarea hidraulică. Din această cauză, reuniunile OPEC sunt încă socotite ca fiind singurele capabile să stabilescă, într-un consens, regulile pe piaţa internaţională a vânzării de petrol şi gaze naturale. Dar, de fapt, OPEC a devenit astăzi nici mai mult nici mai puţin decât Arabia Saudită. Fără o acţiune a saudiţilor, nu va exista o reacţie a OPEC. Opinia Riadului este cea care contează astăzi pe piaţa petrolului. Atât timp cât politic, dar şi economic, preţul petrolului satisface ambiţiile monarhiei saudite, aceasta nu va acţiona, pe termen scurt, împotriva trendului actual al preţului petrolului.

Reuniunea de la Viena nu a redus producţia de petrol, marii producători considerând că, deocamdată, nu este cazul ca volumul producţiei să fie redus. Care ar fi cauzele? O serie de ţări nu se încadrează în cotele alocate, iar altele au ieşit din competiţie, din cauza unor situaţii politice sau economice instabile.

Iranul, datorită sancţiunilor economice, produce sub cota alocată; Irakul, care nu mai are o cotă de producţie din timpul primului Război din Golf, în 1991, luptă cu ISIS, încercând să-şi revină după două decenii de sancţiuni şi război civil; Libia are două guverne care se bat pentru supremaţia asupra resurselor de petrol, în timp ce producţia este o fracţie din cât era înainte de Primăvara Arabă; Nigeria face faţă cu greu presiunii datorate grupului terorist Boko Haram şi lista poate continua cu Venezuela, dar şi cu alţii. Diferenţa între anii ’80 şi acum este dată de consensul atins între producători, care nu-şi fac probele referitoare la profitul pe care-l obţin, având resurse suplimentare în rezervele statului respectiv.

În 1980, Arabia Saudită a redus producţia de petrol, a pierdut o parte importantă din segmentul de piaţă şi, cu toate acestea, nu a afectat substanţial preţul petrolului, deşi a oprit evoluţia militară a URSS şi a băgat în criză economică profundă un întreg sistem socialist. Arabia Saudită are peste 750 de miliarde USD în rezerva naţională, iar datoria externă este practic inexistentă. Bugetul actual este burduşit cu tot felul de proiecte de infrastructură, dar la acestea se poate renunţa fără nicio problemă. În concluzie, Riadul poate reduce preţul ca să-şi păstreze cota de piaţă şi să aştepte o dinamică favorabilă în viitorul apropiat.

De ce acceptă Arabia Saudită reducerea preţului?

Din motive politice şi de strategie geopolitică. În primul rând, preţul scăzut afectează producţia de gaze şi petrol obţinută prin fracturare hidrauluică în SUA. Preţul acestei extracţii, sub 81 de USD/barilul este unul fără profit. Riadul plăteşte pentru faptul că americanii nu au acţionat militar împotriva lui Assad în Siria. În al doilea rând, Rusia şi Iranul au probleme economice, dar şi financiare. Bugetul Federaţiei Ruse pentru anul viitor are la bază preţul de 90 de USD/baril, ceea ce face ca resursele financiare obţinute din vânzarea petrolului şi a gazelor naturale să fie insuficiente pentru actuala administraţie de la Kremlin (aici se include finanţarea planului de modernizare a armatei ruse). Cât priveşte Iranul, acesta este încă sub presiunea sancţiunilor Occidentului, iar scăderea preţului reduce şi mai mult săracele resurse iraniene obţinute din vânzarea petrolului. Iranul este adversarul suniţilor saudiţi la preluarea controlului în Orientul Mijlociu şi în special la controlul asupra administraţiei de la Bagdad, un posibil producător important de petrol în viitor. 

Dacă analizăm care sunt obiectivele în cazul acestui scenariu, constatăm următoarele:

(1) producţia OPEC (în principal a Arabiei Saudite) ca procentaj din piaţă este în declin datorită producţiei din SUA;

(2) lipsa ţărilor OPEC cu probleme de producţie face ca, în momentul unei eventuale reduceri, producătorii externi să intre pe piaţă ceea ce presupunea ca reducerile să fie extreme, pentru a menţine preţul scăzut al petrolului;

(3) şi în acest ultim caz, surplusul de petrol pe piaţă va fi de calitate uşor diferită şi va fi absorbit în principal de SUA.

Va susţine scăderea preţului petrolului Arabia Saudită? Răspunsul, pe termen lung, este nu. De ce? Riadul este foarte atent la modul în care propriii cetăţeni percep reducerea preţului petrolului. Scăderea preţului se poate traduce, în percepţia cetăţenilor, ca o pierdere a controlului exercitat de monarhie asupra preţului petrolului pe piaţa internaţională şi poate injecta multă incertitudine într-un şi aşa incert mediu politic. Ceea ce a fost important până acum a fost faptul că monarhiile din Golf nu s-au confruntat cu Primăveri Arabe. Orice revoluţie în Kuweit, Oman sau Emiratele Arabe Unite poate duce la o reconsiderare a poziţiei Arabiei Saudite, deoarece revoluţiile din restul Orientului Mijlociu au demonstrat un fapt uluitor: momentele tensionate neimportante au generat mişcări populare incontrolabile ulterior. Asigurarea unui flux de petrol suficient, potolind foamea de energie a unei Europe în refacere după criza economică şi financiară, este importantă pentru o perioadă de timp. Cancelariile occidentale trebuie să ţină însă cont că Arabia Saudită are propriile calcule care nu se potrivesc cu acelea ale Federeaţiei Ruse sau ale Occidentului.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite