Economia României are nevoie de vitamine, nu de cură de slăbire

Observ că unii analişti consideră că rata de creştere economică de 3,7% este nesatisfăcătoare pentru că niciodată nu au fost măcar aproape de cifra oficială. Ei consideră încetinire de la 2,8% creştere anul trecut la 3,7% creştere economică în primul semestru. Pe de o parte, afirmă că economia şi-a pierdut din avânt pe de alta parte dau vina pe dinamica efectului de bază determinat de revizuirea trimestrului 2 din 2014 de la -0,6 la +0,2%.

Vad ca apare in discutie supraturarea motorului consum in conditiile in care in Romania inca exista deficit de cerere agregata iar Comisia Nationala de Prognoza estimeaza inchiderea output gap ului recesionist deabia in 2017. Vad ca cei care pana acum ne spuneau sa echilibram contributia cererii interne cu cererea externa la cresterea economica, sa transferam partial contributia la cresterea economica dinspre exporturi (motorul extern) catre adancirea cererii interne (motorul intern) din cauza slabei evolutii a economiilor din Zona Euro cu care avem export si import in jur de 70%, acum se arata ingrijorati.

Cand vad ca de fapt se cer negocieri (chiar publice daca s-ar putea) dupa 4 luni de dezbatere publica in care nu s-a spus nimic, constat ca de fapt frazele generaliste pompoase prin care s-a justificat reintoarcerea Codului Fiscal nu au servit decat ca paravan pentru iluzorii castiguri electorale. Ori noi nu facem din masurile de politici publice show. Vad ca unii se plang ca principalul partid aflat la putere duce discutiile pe Codul Fiscal la un nivel tehnic si ca ele trebuie sa ramana politice, cand rational chiar asa este – sa ramana tehnice.

In sfarsit cand vad ca se cer cifre dupa ce in cel putin trei situatii s-au prezentat cifre si cifre a mai prezentat si Consiliul Fiscal – destul de apropiate de estimarile Guvernului – ma intreb daca totusi le citeste cineva sau se face din nou un exercitiu de imagine.

Cand vad cum au tacut toti reprezentantii oamenilor de afaceri din Romania in ultima luna de dezbateri privind Codul Fiscal stau si ma intreb care sa fie ei – cei care stateau la masa luni bune de zile inainte de adoptare aducand in discutie necesitatea relaxarii fiscale sau cei de acum care stau si se uita din tribune pe principiul “ce va iesi este ok”.

Romania nu are nevoie de cura de slabire. Interesul national este ca relaxarea fiscala sa se produca acum si numai acum. Este singurul moment macroeconomic in care se mai poate impementa asa ceva atat din perspectiva cadrului macroeconomic, din perspectiva mixului de politici macroeconomice cat si din perspectiva evolutiilor institutionale la nivel european. Romania trebuie sa forteze cresterea de competitivitate, stimularea capitalizarii producatorilor interni si investitiie straine directe astfel incat potentialul economic sa ajunga din nou la 4-5%. Este singura sansa pentru cresterea potentialului de convergenta pana la aderarea la Zona Euro. Romania nu trebuie sa se incoloneze in spatele viziunii economice bazata pe austeritate a Germaniei, Austriei, Olandei si ai altor performeri ai austeritatii. Noi avem nevoie de dezvoltare, nu de experimente economice de testare a retetelor de cura de slabire promovate in diverse cercuri.

Romania nu trebuie sa mearga catre deficite bugetare pe ESA de sub 1,5% din PIB. Cadrul macroeconomic permite finantarea sustenabila a unor deficite bugetare in jurul a 2% din PIB, rationale din punctul de vedere al angajamentelor asumate si corecte pentru stimularea dezvoltarii. Updatarea MTO conform dreptului conferit de reglementarea europeana nr 1466/1997 este urgenta pentru a ajusta tintele de deficit bugetar la condiiile macroeconomice actuale si la viziunea de dezvoltare necesara Romaniei.

Cat priveste implementarea Codului Fiscal pot fi gasite solutii care sa raspunda atat nevoii de relaxare fiscala cat si ingrijorarilor legate de finantarea sustenabila a acestor masuri. Chiar daca toata constructia celor ce se opun implementarii masurilor din Codul Fiscal denota neincredere in toata lumea, de la mediul privat pana la Ministerul Finantelor, CNP, Academia Romana s.a.m.d (de reamintit aici ca estimarile de impact au fost fundamentate de Comisia Nationala de Prognoza si Directia de Analiza Macroeconomica din Ministerul Finantelor pe baza unui model implementat prin colaborare cu Institutul de Prognoza al Academiei Romane), neincredere in economia romaneasca in general.... se pot gasi solutii.

Pivotul central il reprezinta reducerea TVA la 20% iar pivotul secundar reducerea impozitului pe dividende pentru stimularea investitiilor. O reducere in trepte a TVA ar fi cea mai mare greseala de politica macroeconomica, singura certitudine in acest caz ar fi pierderea de venituri la buget. Stimulul prea mic acordat prin reducerea in trepte nu ar conduce nici la reducerea de preturi (se cunoaste comportamentul asimetric al agentilor economici la un soc de crestere / reducere a preturilor), nu ar conduce nici la cresterea ratei de colectare si imbunatatirea conformarii voluntare si nici la reducerea evaziunii. Efectele de multiplicare ar fi total marginale.

Se poate gasi o secventialitate optima atat pe aplicarea celorlalte masuri din Codul Fiscal cat si pe implementarea Legii Salarizarii Unitare astfel incat sa nu apara derapaje (a-propos manipularea cu introducerea intregului impact bugetar al Legii Salarizarii Unitare in deficitul din 2016 si anii urmatori este o dezinformare). Consolidarea luptei ANAF pe reducerea evaziunii (cu o contributie importanta la cele 10 mliarde ron in plus la veniturile la buget din primul semestru din 2015), stimularea cresterii economice catre 4,5% (ar aduce peste 2,5 miliarde ron suplimentar la buget), reducerea cheltuielilor cu bunurile si serviciile cu 10% (economii de circa 4 miliarde ron anual) si – la limita – folosirea a 20% din bufferul din Trezorerie (ramanand astfel in cele 4 luni – optimul necesarului brut de finantare de acoperit / convenit cu FMI) care ar asigura 5 mliarde ron sunt rezerve de finantare ce pot fi accesate in conditiile in care efectele de multiplicare vor fi mai mici decat cele estimate –ceea ce nu cred ca este cazul. Istoria masurilor luate pana acum – reducerea CAS cu 5 puncte procentuale, scutirea de impozit pe profitul reinvestit, reducerea TVA la paine si ulterior la alimente si bauturi nealcoolice – ne indica un mediu privat ce a reactionat pozitiv si o economie reala ce raspunde rational economic la stimulii acordati.