Despre Comitetul National de Supraveghere Macroprudentiala. Argumente, nu cancan

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Despre infiintarea Comitetului National de Supraveghere Macroprudentiala (CNSM) s-a vorbit si scris mult in ultimele zile, trecandu-se de multe ori de la argumente tehnice la informatii de tip cancan – cine conduce, cine cui se subordoneaza, da sau nu puterilor sporite acordate unei anumite persoane, supraguvern etc.

Deficitul de intelegere combinat cu lipsa de explicatii prin argumente simple legate de nevoia acestui mecanism face ca o idee buna sa para ceva incorect.

Cateva consideratii:             

{C}1.       Infiintarea acestui comitet face parte din nevoia de a ne compatibiliza cu arhitectura institutionala la nivelul Uniunii Europene (chiar si la nivel global) (pentru detalii privind documentul tehnic care a stat la originea nevoii de supraveghere macroprudentiala si risc sistemic puteti citi aici). Detalii despre ultimul raport puteti consulta aici .

{C}2.       Criza din 2007 a aratat ca reglementatorii au pierdut lupta cu “inginerii financiari” procesul de supraveghere actionand pasiv si reactiv, intarziat la inovatiile financiare. La nivel global, vulturii financiari s-au miscat mai repede si mai inteligent decat cei care trebuiau sa-i prinda. Era nevoie de reforma.

{C}3.       Criza din 2007 a indicat ca legatura dintre stabilitatea financiara si cadrul macroeconomic de ansamblu (prinzand aici si politica fiscal bugetara) este rupta. Ca exista o surzenie institutionala intre decidenti/supraveghetorii din sistemul financiar bancar si cei din zona fiscal-bugetara. Tot criza din 2007 a aratat ca exista o legatura puternica intre criza datoriilor publice si problemele din sistemul bancar la nivelul european si nu numai (vezi detalii aici). Pe langa testele de stress bancar si financiar exista in ultimii ani o bogata literatura pe fiscal stress – o analiza de initiere puteti consulta aici.

{C}4.       Criza din 2007 a indicat esecul sistemului de indicatori folositi pentru analiza dezechilibrelor la nivel economic si financiar, mai corect incompletitudinea lui. De atunci au aparut noi indicatori care sa puna un diagnostic corect si sa evalueze eficient punctele vulnerabile ale economiei. Pentru a putea actiona preventiv este nevoie sa vezi” dinainte, imediat si rational unde sunt slabiciunile sistemului economic si financiar. S-a simtit nevoia unor institutii care sa identifice potentialele riscuri, sa recomande diverse actiuni/optiuni de instrumente de aplicat si sa evalueze posibilele efecte ale implementarii acestora. S-a propus interconectarea indicatorilor semnal corespunzatori sistemului financiar/bancar cu cei apartinand de domeniul fiscal/bugetar (vezi detalii aici) sau chiar prin initierea Macroeconomic Imbalances Procedure (detalii aici)

{C}5.       Daca in Romania expertiza mai ales in domeniul micro-prudential exista deja prin Comitetul National de Stabilitate Financiara, domeniul macroprudential era relativ descoperit prin “ruptura” cu celalalt decident major de politici macroeconomice – Ministerul Finantelor. Chiar daca tot timpul existau consultari informale intre MF si BNR, prin crearea CNSM se aduc la masa formal decidenti din domeniul fiscal bugetar si se inchide un cerc. La nivel European exista asa ceva si mute tari au demult astfel de mecanisme de cooperarea institutionala.

Trebuie sa fim clar intelesi. Daca pe multi ii intereseaza partea de show a crearii acestei institutii, pe mine ca cetatean ma preocupa modul in care invatam lectiile crizei si cum reusim sa ne adaptam pentru a preveni astfel de crize in viitor. Ma intereseaza sa se prezinte un raport in care sa vedem toate riscurile macroeconomice estimate (sau macroprudentiala), sa-i vedem la masa pe decidentii de politici macroeconomice si sa stim pe cine tragem la raspundere” atunci cand preventia si interventia nu au fost eficiente.

Nu as vrea sa vedem lag uri decizionale si de implementare, nu mai doresc sa citesc vulnerabilitatile economiei romanesti doar in rapoartele FMI, CE si ale altor institutii straine si nu mi-as dori sa vad “aruncatul vinii” de la unul la celalalt – un ping pong nesfarsit care ar face deliciul presei dar pe cetatenii de rand nu i-ar ajuta cu nimic.

As dori sa vad o miscare coordonata, un puzzle complet de indicatori, de actiuni, de scenarii de implementat si de impact estimat cat mai aproape de realitate al efectelor actiunilor propuse. As vrea sa vad ca in viitor pacientul Romania nu mai primeste medicamente care trateaza o vulnerabilitate (financiara, de exemplu) dar creeaza o alta vulnerabilitate (fiscal bugetara, de exemplu) sau invers. As vrea sa vad expertiza integrata a “comisiei de medici” asupra tratamentului corect.

As vrea ca urmatoarea criza sa ne prinda total pregatiti, informati corect asupra riscurilor si efectelor concretizarii acestora, cu o matrice de indicatori semnal (in primul rand de avertizare timpurie) bine construita – capabila sa contribuie la stabilirea unui diagnostic correct si cu un paletar de solutii posibile de aplicat astfel incat sa minimizeze efectele negative. Altfel, ne vom uita la tarile dezvoltate si ne vom intreba mereu “Ce-i de facut?”

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite