Circul l-am văzut. Pâinea vine cu întârziere

Se spune că dacă ai o slujbă ai o pâine. Câştigi o pâine. Circul l-am vazut şi îl vedem de ani buni. Cu pâinea este mai dificil.

Este verificat şi adevărat principiul conform căruia piaţa muncii îşi revine întârziat, la aproximativ 2 ani de la reluarea creşterii economice. Decalajele temporale sunt evidente şi incumba cauze ştiute a€“ deficitul de cerere agregată, neîncrederea, dar şi mai puţin conştientizate, precum rigidităţi structurale, rigidităţi instituţionale şi flexibilitate redusă a salariilor la scădere. Vedem aici situaţia Spaniei, Greciei, Italiei, Portugaliei, Poloniei s.a. unde există pierderi de locuri de muncă substanţiale. Cazul României este ilustrativ, numărul de locuri de muncă nou-create nefiind unul dintre indicatorii care să asigure satisfacţie. Toate guvernele ar trebui să fie mai discrete pe această chestiune, în aprilie 2012 înregistrându-se încă o pierdere de 560.000 de locuri de muncă stabile în economie, faţă de începutul crizei în România -€“ septembrie 2008. Nimeni nu se poate lăuda cu rezolvarea structurală a problemei locurilor de muncă.

Putem lesne observa în România o persistenţă ridicată a şomajului. Dacă ne uităm cu atenţie, din 2006 încoace diferenţa dintre maximul şi minimul ratei şomajului este de doar 1.6 puncte procentuale, cu minim în timpul decalajului inflaţionist din perioada pre-criză şi maximum atins în perioada de criză. Avem o rată efectivă (reală) a şomajului aproape de rata naturală a şomajului (cea corespunzătoare funcţionării economiei la nivelul PIB potenţial, un nivel pe care îl putem considera normal). În plus, evoluţia ratei naturale a şomajului este strâns corelată cu evoluţia ciclului economic şi există indicii care arată o histereză puternică a ratei şomajului.  
 
Ajustarea pe piaţa muncii din România în perioada post-criză s-a realizat cu precădere prin scăderea numărului de salariaţi. Şi reducerea veniturilor a avut un rol, mai ales partea ce cuprinde bonusuri, prime şi alte beneficii. Consider că sunt corecte concluziile formulate în studiul efectuat de Iordache, S., Militaru, M şi Pandioniu M. Ajustări pe piaţa muncii din România în contextual crizei economice. Rolul salariilor disponibil pe site-ul Băncii Naţionale a României.

După o scădere a câştigului real al forţei de muncă în 2010 şi 2011, anii 2012 şi 2013 au venit cu creşteri reduse de 1% şi 0,8% variaţie anuală, reflectând de fapt o anumită formă de rigiditate la scăderea salariilor. Rigiditate completată cu interacţiunea greoaie dintre sistemul instituţional aferent pieţei muncii şi agenţii economici, fie ei publici sau privaţi. Rigiditate continuată chiar şi după pachetul de reforme privind flexibilizarea pieţei muncii implementat în 2011 cu surle şi trâmbiţe, sub presiunea evidentă a intereselor corporatiste. Efectul reformelor -€“ zero. Sindicalizare scăzută, salarii de mizerie, polarizare crescută. Rămânerea într-un cerc vicios al salariilor mici.

Ce este de făcut pentru a creşte numărul de noi locuri de muncă? Reducerea CAS cu 5 puncte procentuale, măsură de natură să reducă povara fiscală ridicată pe muncă. Un activism mai mare din partea ANOFM pe partea de mediere, informare şi consiliere profesională, cursuri ţintite de formare profesională, stimularea mobilităţii forţei de muncă, încadrarea persoanelor cu handicap, burse de locuri de muncă s.a.

Un Plan de reducere a şomajului în rândul tinerilor. Schema „Garanţii pentru tineri“, extinderea Programului pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri (start-up-uri incubatoare de afaceri, etc). Stimularea participării tinerilor români la programul „Erasmus for Young Entrepreneurs“, subvenţii directe pentru promovarea uceniciei, subvenţii directe pentru transformarea internship-urilor în contracte de muncă permanente, programe de tip „Pasarelă“ locurile de muncă din sectorul public pot fi oferite temporar tinerilor dezavantajaţi pentru a dobândi „abilităţi transferabile“ în job-urile din sectorul privat. Generalizarea stagiilor de practică la toate nivelurile de educaţie şi un program de încurajare a tinerilor rromi să între pe piaţa albă de muncă care prevede un stagiu plătit de stat.