14 ani de ezitări lângă un munte de aur România aşteaptă locuri de muncă

Un proiect care ar putea aduce miliarde de euro în economia României, dar pe care opozanţii grupaţi în câteva asociaţii şi ONG-uri îl prezintă în culori sumbre.

Marian Mihalcea

      Un proiect care ar putea aduce miliarde de euro în economia României, dar pe care opozanţii grupaţi în câteva asociaţii şi ONG-uri îl prezintă în culori sumbre. Un proiect în care militantismul încrâncenat a eclipsat aproape în totalitate apariţia sporadică a unor analize cât de cât obiective.

      Coordonatele proiectului minier de la Roşia Montană sunt relativ simple: compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) - in care Gabriel Resources (companie cotată la bursa din Toronto) deţine 80,69 %, iar statul român are 19,31 %  - a obţinut, în 1999, licenţa de concesiune pentru exploatarea minereurilor de aur şi argint din perimetrul Roşia Montană. După efectuarea prospecţiunilor geologice, compania a propus un proiect în care se estimează că, într-un interval de 16 ani, la care se adaugă alţi şapte pentru finalizarea lucrărilor de reabilitare şi închidere, vor fi extrase aproximativ 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint. Pe baza acestor date, doar prin demararea minei de la Roşia Montană, România ar putea deveni cel mai mare producător de aur din Uniunea Europeană.
      Nu la fel de simplă este partea tehnică a proiectului, a cărui complexitate a stârnit controverse în rândul câtorva ONG-uri. Extragerea zăcământului se va face în continuarea exploatării de suprafaţă iniţiate de stat în anii ‘70. Suprafaţa industrială reprezintă doar 25% din teritoriul comunei Roşia Montană. După sfărâmarea minereului, urmează procesul de separare a aurului şi argintului de minereu printr-o tehnologie folosită în multe alte mine din Uniunea Europeană, inclusiv în Finlanda şi Suedia.Roca din care s-a extras metalul preţios trece printr-o instalaţie de neutralizare în care se reduce foarte mult concentraţia reactivilor, după care se depozitează într-un bazin numit în limbaj tehnic „iaz de decantare”.Pornind de la aceste date, normale pentru majoritatea minelor aurifere din lume, opozanţii proiectului au construit însă un scenariu catastrofal.

Roşienii au votat pentru pornirea proiectului

      În tabăra pro-minerit, atât compania minieră, cât şi o serie de analişti şi experţi au subliniat faptul că proiectul minier poate fi o bună soluţie pentru România şi nevoia ei de investiţii. Ei au arătat că mineritul se va face folosind o tehnologie care este utilizată pe scară largă în toată lumea şi că locurile de muncă pe care le generează un astfel de proiect nu sunt deloc de neglijat, ajungând la câteva mii pe întreaga durata de viaţă a minei. Locuitorii din Roşia Montană au rămas, însă, descurajaţi şi nedumeriţi. Nedumeriţi cum o mulţime de oameni se chinuie să le „salveze“ comuna fără să facă nimic concret pentru ei şi, mai ales, fără a-i întreba şi pe ei ce doresc. În decembrie anul trecut au fost întrebaţi oficial, prin organizarea unui referendum. 78,75 % dintre roşienii care au mers la vot s-au pronunţat în favoarea demarării proiectului minier propus de compania RMGC, în timp ce 19,44 % au votat împotrivă.  Prezenţa la vot a fost de 66,06% în Roşia Montană.

      Roşienii sunt bucuroşi, în primul rând, de perspectiva locurilor de muncă, dar nu doar asta îi face să fie de partea proiectului. Cei mai mulţi dintre ei sunt mineri din tată în fiu, pentru că tradiţia minieră e înrădăcinată în zonă de peste 2000 de ani. Ei nu aud pentru prima dată de tehnologii de exploatare, iazuri de decantare şi exploatări de suprafaţă: cei mai mulţi dintre ei au lucrat la fosta mină de stat care, în lipsa oricăror investiţii şi modernizări, a fost închisă în 2006.  Ei ştiu că şi pe vremuri, aurul scos de la Roşia Montană era tratat cu cianură, în uzina de la Baia de Arieş, aflată la câteva zeci de kilometri distanţă de Roşia Montană.

      „Compania asta, «Goldu», a adus numai beneficii comunităţii din Roşia Montană. A făcut investiţii şi a creat locuri de muncă şi atunci e normal că oamenii vor să se deschidă proiectul, să fie şi mai multe locuri de muncă. Eu mă enervez când văd cum
mulţi necunoscători vorbesc despre ce dezastru va fi la Roşia Montană, dar ei n-au lucrat niciodată în minerit. Eu am fost miner 28 de ani şi ştiu ce vorbesc, că nu e prima oară în România când se face minerit cu cianură. La Baia de Arieş a fost uzină şi toată lumea a fost mulţumită. A rămas şi iazul de decantare din care acum oamenii prind peşte şi mănâncă”, spune Petru Ioan Toderaş (54 de ani).

Minerit modern
„pe bune”

      Roşia Montană Gold Corporation susţine că, de fapt, toate argumentele celor care se opun proiectului sunt exagerate. „Noi vom restaura clădirile din centrul istoric pentru că ele se află în zona protejată, vom conserva galeriile romane şi le vom face accesibile pentru vizitatori. Tehnologia pe care o vom folosi în procesul de separare a minereului util va fi mult mai avansată decât cea pe care o folosea statul în trecut. Un proces de neutralizare a cianurii va aduce reactivul la o concentraţie foarte redusă, de
două ori mai redusă decât limita maximă admisă de legislaţia europeană în vigoare. Vom lua toate măsurile de siguranţă şi vom fi permanent supravegheaţi de organismele de control interne şi internaţionale. Lumea trebuie să înţeleagă că este o mină care se va face după toate regulile”, spune Cătălin Hosu, purtător de
cuvânt al RMGC.

      În momentul de faţă, deşi proiectul nu a fost încă demarat, RMGC are deja circa 500 de angajaţi, printre care mineri care lucrează la eliberarea accesului în galeria „Cătălina Monuleşti” pentru includerea ei în circuitul turistic, arheologi şi specialişti în restaurări. Dar atâta vreme cât situaţia proiectului este incertă, nu se ştie cât vor mai rezista locurile de muncă.

Cum câştigă statul mai mult decât investitorul?

În prezent, redevenţa pe care statul român o încasează din vânzarea aurului şi argintului ce ar urma să fie
extrase de la Roşia Montană este de 4 % din veniturile rezultate, conform legii. Ceea ce este important de subliniat este că, dintr-un astfel de proiect, statul nu câştigă doar din redevenţe, ci şi din taxe, impozite, dividende. În plus, mii de oameni vor avea locuri de muncă în următorii 20 de ani. 

      Pornind de la estimarea zăcământului, la un preţ de referinţă al aurului de 1.200 de dolari/ uncia, planul de afaceri al proiectului minier prevede beneficii totale de peste 5 miliarde de dolari pentru economia României.Dintre aceştia, 2,1 miliarde USD vor intra direct la bugetul statului. Aceste fonduri sunt constituite din dividendele obţinute de statul român, care deţine 19,31% din acţiunile companiei RMGC, din redevenţe plătite de RMGC, precum şi alte taxe şi impozite achitate direct către bugetul local, regional şi cel naţional.

      Restul de 2,9 miliarde USD reprezintă bani cheltuiţi în România pentru resurse umane, construcţii, energie electrică, materiale, transport, reactivi, piese de schimb şi altele. Aceste sume reprezintă o investiţie directă în economia României şi vor ajunge la forţa de muncă, întreprinzătorii şi companiile româneşti care vor furniza produse şi servicii pentru compania minieră, în faza de construcţie şi cea de operare. Aceste companii, la rândul lor, angajează români, plătesc taxe la stat şi generează bunăstare în România.În total, se estimează că peste 70% din beneficiile generate de mina de la Roşia Montană rămân în România.

Foto:

Cătălin Hosu, purtător de cuvânt RMGC: „La Roşia Montană se va face minerit ca la carte”. 

Mineritul modern pune accent pe automatizare: camera de control
a minei Kittila, din Finlanda, care foloseşte o tehnologie similară
cu cea propusă la Roşia Montană.