Victoria amară a Angelei Merkel. Ce probleme o aşteaptă şi ce compromisuri va trebui să facă în noul mandat de cancelar
0
Câştigarea unui nou mandat în contextul amplelor proteste antiausteritate este un triumf personal pentru Angela Merkel. Acum însă, pentru a guverna, ea va trebui să încheie o alianţă cu socialiştii - şi să o facă zâmbind şi promovând-o drept „marea coaliţie” aşteptată. Totul în timp ce criza din zona euro continuă să ameninţe, iar sistemul bancar alunecă spre aceleaşi practici periculoase care l-au adus în pragul colapsului în urmă cu doi ani.
Merkel şi partidul său, Uniunea Creştin-Democrată (CDU), au obţinut 41,5% din voturile exprimate de alegătorii germani. Procentul nu este însă suficient pentru ca formaţiunea politică să poată guverna singură, iar constituţia germană, croită ca o cămaşă de forţă pentru a elimina riscul unui alt Hitler - interzice cu desăvârşire un guvern minoritar.
Aşa că Angela Merkel va fi nevoită să încheie o alianţă. Cea mai probabilă pare cea cu socialiştii, care au obţinut 25,7%. Pentru încheierea ultimei coaliţii CDU-SPD a fost nevoie de 65 de zile şi de un acord scris pe sute de pagini. Aşa că Merkel trebuie să se pregătească acum pentru o perioadă lungă de tratative.
Şi, în paralel, Uniunea Europeană trebuie să se pregătească pentru o perioadă de summituri fără rezultat şi lipsă de coordonare şi de fermitate. Cât timp lucrurile nu sunt lămurite în Germania, principalul contributor la bugetul UE şi principalul finanţator individual al ţărilor cu datorii din zona euro, atunci cea mai puternică voce de la Bruxelles va rămâne tăcută sau măcar rezervată. Şi, fără Germania, zona euro va rămâne de-a dreptul paralizată până la sfârşitul acestui an.
Astfel că trebuie să ne aşteptăm ca summitul UE din octombrie să se încheie fără rezultate ferme, iar cel din decembrie este în pericol de a fi, de asemenea, un pseudo-eveniment.
Aceasta doar până când Merkel îşi va fi format coaliţia necesară pentru a-şi asuma guvernarea pentru un al treilea mandat - poziţie ce o va transforma, peste patru ani, în cel mai longeviv politician-femeie în fruntea unui guvern (Thatcher a rezistat doar 11 ani, fără a-şi termina cel de-al treilea mandat). Însă cum va fi transformat cancelarul german de o coaliţie cu socialiştii?
În momentul de faţă, SPD vine la masa negocierilor conştient că CDU/CSU are nevoie de ei. O coaliţie între partidul lui Merkel şi alte formaţiuni este foarte puţin probabilă, s-ar bucura de un sprijin mai redus şi ar fi, prin urmare, mai slabă, iar majoritatea nemţilor se aşteaptă la o „mare coaliţie” între conservatori şi socialişti. În plus, social-democraţii europeni, în frunte cu guvernarea de stânga de la Paris, doresc o astfel de variantă.
Însă liderul SPD, Peer Steinbruek, a declarat deja public că nu va guverna alături de Merkel. Decizia dificilă cade astfel pe umerii lui Sigmar Gabriel, cel mai probabil succesor al lui Steinbruek. Gabriel a afirmat în repetate rânduri că vrea să reinventeze gruparea social-democrată şi s-o poziţie mai spre stânga decât este ea percepută acum.
În acelaşi timp, SPD nici n-a început bine să se regrupeze după o rezultate deloc îmbucurătoare.
Rezultatele obţinute acum de SPD sunt mai bune doar comparativ cu cele obţinute în 2009, alegerile de atunci fiind, până astăzi, cele mai proaste din istoria partidului. Iar rezultatele catastrofale din 2009 obţinute de SPD veneau la finalul unui mandat la guvernare în cadrul unei coaliţii cu conservatorii lui Merkel. Aşa că socialiştii vor acum să se asigure nu doar că nu repetă greşelile de atunci, care i-au îngropat pe ei şi au propulsat-o pe Merkel, dar trebuie să rezolve şi pierderea încrederii electoratului faţă de SPD.
Şi, înainte de a începe să caute soluţii pentru criza din zona euro, Merkel va avea suficiente de probleme de rezolvat pe plan intern. Berlinul este implicat într-o dispută aprigă cu producătorii de energie nucleară, după ce Merkel a decis la scurt timp după dezastrul de la Fukushima să elimine complet termocentralele din Germania până în 2020. Promisiune pe care Merkel trebuie acum s-o respecte, mai ales în contextul în care a obţinut multe voturi de la electoratul tradiţional al Partidului Verde. Însă mari companii precum RWE, E.ON şi Vattenfall au ameninţat cu procese şi cu relocarea operaţiunilor, o lovitură grea pentru economia Germaniei.
Însă aceasta este cea mai mare, cea mai puternică şi cea mai performantă din UE, aşa că poate suporta un astfel de şoc, nu? Părerile sunt împărţite. Jucătorii din industrie se plâng deja că plătesc cea mai scumpă energie din zona euro, iar aceasta nu poate decât să se scumpească pe măsură ce energia nucleară este eliminată.
Germania este cu siguranţă o forţă mondială din punctul de vedere al industriei manufacturiere şi al exporturilor. Însă economia sa depinde, în mare parte, de celelalte state din zona euro şi din UE, în care exportă. Ca orice economie bazată pe exporturi mai degrabă decât pe consum intern, cea germană este expusă presiunilor externe.
În plus, se estimează că între trei şi cinci milioane de germani din populaţia totală de 80 de milioane trăiesc sub limita sărăciei, însă refuză să solicite ajutoare sociale din cauza ruşinii.
CITEŞTE MAI MULT
Viitorul UE, în mâinile alegătorului german
Scrutinul parlamentar federal din Germania a stârnit o fascinaţie şi o aşteptare fără precedent în străinătate. Însă pentru partidele şi electoratul din Germania, rolul şi influenţa ţării lor în Europa sunt atât de bine cunoscute încât nici măcar nu reprezintă o temă principală în campania electorală, notează site-ul de ştiri Press Europ.
Germania, încă divizată în urnele de vot. Cum votează fostele state din RDG?
La aproape un sfert de secol de la reunificare, prezenţa la vot a statelor germane din fosta RDG a fost constant mai mică decât cele din Vest. În 2009, media naţională a prezenţei la vot a fost de 70.8%, cea mai scăzută din istoria democratică a ţării, însă, chiar şi aşa, fosta Germanie de Est înregistra o medie de 64.3%, anunţă publicaţia Der Spiegel.
Birourile de vot s-au deschis duminică, la ora 06.00 GMT (09.00 ora României), în Germania pentru alegerile legislative care ar urma să o confirme pe Angela Merkel în funcţia de cancelar pentru alţi patru ani, relatează AFP.
Cum a transformat Merkel în vremuri de criză Uniunea Europeană
Cancelarul german Angela Merkel a navigat în ultimii patru ani cum a putut printre primejdiile ivite în cale din cauza crizei, reacţionând de la caz la caz. Din această cauză nu este îndrăgită peste tot în Europa.
Duminica ce poate schimba cursul Europei: de ce contează alegerile din Germania
Au trecut opt ani de când Angela Merkel a câştigat primul mandat în fruntea Cancelariei germane. Bătălia cu Schroeder a fost câştigată. La fel şi cea cu austeritatea. Germania are cea mai puternică economie din Europa şi este cel mai mare creditor al ţărilor de la periferia euro. PIB-ul său, în valoare de 2,7 trilioane de euro, înseamnă 30% din totalul zonei euro.
INFOGRAFIE Cum se votează nemţeşte. Rezultatul alegerilor, aşteptat în toată Europa
Votul din cea mai mare economie a Europei este aşteptat de toţi cetăţenii Uniunii, fiind un indicator clar pentru viitorul blocului comunitar, al zonei euro şi al economiei de pe vechiul continent.
Se încarcă comentariile...
