Noua ordine mondială: 2015 va fi anul petrolului ieftin

Producătorii din Golf se văd ameninţaţi de către companiile americane care extrag din zăcăminte neconvenţionale   FOTO Shutterstock

Anul 2015 se prefigurează a fi anul ţiţeiului ieftin, după ce în 2014 „aurul negru“ a consemnat un declin de 49%, cel mai amplu de la criza financiară din 2008, pe fondul cererii scăzute la nivel mondial şi a concurenţei dintre producătorii americani şi cei din OPEC pentru cotă de piaţă.

Dacă la începutul anului 2014, petrolul se tranzacţiona la 110-115 dolari pe baril, la sfârşitul lunii decembrie se consemna un nivel de 52,93 de dolari pe aceeaşi cantitate în cadrul tranzacţiilor de pe bursa de la New York şi la 55 de dolari pe bursa de Londra.

Mai mult, o serie de experţi estimează scăderi accentuate şi pentru acest an. Darin Newsom, senior analist la Telvent DTN, spune că preţul barilului ar putea ajunge din nou la 30 de dolari, la fel ca în 2009, iar consumatorii ar beneficia din plin de preţul mai mic al combustibililor. La nivel macroeconomic, şi economia ar beneficia, practic, de un stimulent de creştere, datorită costurilor mai mici cu energia.

Revoluţia şisturilor

Începutul anului trecut a marcat creşterea puternică a producţiei realizate de către companiile americane în zăcăminte neconvenţionale, ceea ce a determinat Organizaţia Statelor Producătoare şi Exportatoare de Petrol (OPEC) să recurgă în noiembrie la un „război al preţurilor“ pentru a-şi conserva cota de piaţă în faţa concurenţei.

Deşi o serie de state precum Venezuela şi Algeria au cerut reducerea producţiei, cartelul OPEC – care extrage 40% din producţia mondială – a refuzat acest lucru, din dorinţa Arabiei Saudite de a a da o lovitură economică producătorilor care extrag petrol din zăcăminte neconvenţionale. 

„Războiul preţurilor“, declanşat de Arabia Saudită

Arabia Saudită şi Irakul au sprijinit măsura de a nu reduce producţia, saudiţii mizând pe forţele economiei de piaţă astfel încât producătorii americani de petrol de şist să fie scoşi de pe piaţă prin acest joc economic. În schimb, state precum Venezuela, Algeria şi Iran – şi ele membre OPEC – cer reducerea producţiei pentru a sprijini astfel cotaţiile bursiere. Aceste state au nevoie ca barilul de ţiţei să fi tranzacţionat la peste 100 de dolari pentru a-şi echilibra bugetele naţionale.

„Nu este în interesul producătorilor din OPEC să reducă producţia, indiferent de preţ. Indiferent dacă scade la 20, 40, 50 sau 60 de dolari. Nu este relevant“, a declarat acum o săptămână Ali al-Naimi, ministrul Petrolului din Arabia Saudită, liderul de facto al OPEC.

Ministrul a arătat că OPEC a renunţat la politica sa tradiţională, potrivit căreia obişnuia să menţină preţurile petrolului la un nivel ridicat prin limitarea volumului producţiei. În schimb, OPEC vrea să îşi menţină cota de piaţă la nivel global, astfel că scăderea preţurilor nu va afecta nivelul producţiei. Al-Naimi a explicat că, dacă Arabia Saudită reduce producţia, „preţul va creşte, iar producătorii de petrol de şist din Rusia, Brazilia şi SUA vor lua din cota de piaţă a Arabiei Saudite“.

Al-Naimi a arătata că este posibil ca preţul barilului de petrol să nu mai ajungă niciodată la 100 de dolari pe baril. De altfel, el a declarat că Arabia Saudită şi producătorii din Golf vor putea face faţă unei lungi perioade cu preţuri mici la petrol, datorită costurilor scăzute de producţie, de 4-5 dolari pe baril.

Planul americanilor: export de ţiţei ultrauşor

Autorităţile din SUA a decis la finele anului trecut să permită vânzarea în străinătate de petrol ultrauşor, fără a fi necesar acordul guvernului, ceea ce va contribui la creşterea capacităţii de export a SUA şi la contracararea planului Arabiei Saudite de a determina reducerea producţiei americane, potrivit unui raport al Citigroup.

Declinul cotaţiilor petrolului a agitat pieţele, provocând deprecierea unor monede, de la rubla rusească la naira nigeriană, şi exercită presiuni asupra bugetelor unor state producătoare, între care Venezuela şi Ecuador.

Criza din Rusia

Cotaţiile în scădere afectează şi Rusia, ţară care nu este parte a OPEC, dar care este dependentă de exporturile de petrol şi gaze. Rusia se află deja sub sancţiuni din partea SUA şi a Uniunii Europene din cauza anexării Crimeei şi a sprijinului acordat insurgenţilor din estul Ucrainei. Grupurile petroliere Rosneft, Gazprom Neft şi Transneft nu mai au acces la finanţare în Europa şi SUA.

De altfel, una dintre teoriile care circulă în Rusia este că SUA s-au înţeles cu Arabia Saudită pentru a scădea artificial preţul ţiţeiului, astfel încât bugetul Rusiei să fie afectat. Cel puţin aceasta este teoria lui Oleg Vyugin, fost viceguvernator al Băncii Centrale a Rusiei şi actual preşedinte al consiliului de administraţie de la MDM Bank.

„SUA sunt pe cale să aibe avantajul în piaţă şi au avertizat Arabia Saudită că mai bine şi-ar schimba politica de preţuri dacă vor să îşi protejeze cota de piaţă. Arabia Saudită a înţeles aluzia şi şi-a dat seama că scăderea preţurilor pe care le practică este cea mai bună opţiune“, spune Vyugin, citat de către agenţia de ştiri Sputnik, fosta Ria Novosti.

Vyugin a adăugat că dacă ţiţeiul va ajunge iarăşi la peste 100 de dolari barilul, atunci producţia SUA va trece de 10 milioane de barili pe zi, depăşind atât pe cea a Arabiei Saudite, cât şi pe cea a Rusiei, în vreme ce o medie de 70-80 de dolari pe baril va face ca grupurile petroliere americane să tragă pe dreapta o serie de proiecte.

Potrivit bancherului, schimbul dintre cei doi producători ar permite Arabiei Saudite să domine în continuare piaţa, în vreme ce SUA îşi vor putea promova agenda politică.

Rubla s-a depreciat în 2014 la noi recorduri negative faţă de dolarul american şi euro, ajungând în cursul lunii decembrie să spargă niveluri de peste 100 de unităţi pentru un euro şi 80 de bucăţi pentru un dolar.

Totuşi, rubla a încheiat anul trecut pe un trend ascedent, la 56 de ruble pentru un dolar, după ce Banca Rusiei a majorat brusc dobânda de referinţă la 17%, iar Guvernul a cerut marilor grupuri exportatoare de materii prime să vândă valută pe piaţa internă pentru a tempera scăderea. Totuşi, chiar şi la aceste niveluri, rubla se află cu 50% sub nivelul de la începutul anului.

Mai puteţi citi: