Ce modele economice poate urma Marea Britanie în urma referendumului privind ieşirea din Uniunea Europeană - INFOGRAFIE

Marea Britanie doreşte să obţină un acord comercial cu Uniunea Europeană (UE) care să permită în continuare exporturile la niveluri apropiate de cel actual, însă pentru a obţine acces la piaţa comunitară, Regatul Unit trebuie să cedeze la alte capitole, cum ar fi circulaţia forţei de muncă sau contribuţiile la bugetul UE.

În acest moment, o serie de state europene, precum Elveţia şi Norvegia, nu sunt parte a UE, dar pot exporta în spaţiul comun fără a fi nevoite să plătească taxe vamale. Pe de altă parte, acestea trebuie să accepte diverse restricţii europene. De asemenea, Turcia are un alt gen de acord specific, în vreme ce Canada a negociat un acord comercial care trebuie să intre în vigoare anul acesta, dar România şi Bulgaria ameninţă să îl blocheze.

Pe regulile Organizaţiei Mondiale a Comerţului

În cel mai negru caz, Marea Britanie şi Uniunea Europeană nu vor ajunge la niciun acord la expirarea celor doi ani după activarea articolului 50 din Tratatul de la Lisabona, atunci se vor aplica regulile Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Partea proastă este că astfel UE va impune tarife vamale bunurilor exportate de către britanici, iar Regatul Unit va putea face cu importurile europene. Riscul, în acest caz, este ca valoarea schimburilor comerciale să scadă foarte mult din cauza tarifelor menită să protejeze pieţele interne ale celor două entităţi. În acest caz, exporturile din ambele părţi ar putea fi afectate sever.

Comerţul Marii Britanii cu Uniunea Europeană se ridica la peste 500 de miliarde de dolari în anul 2015, potrivit estimărilor Fondului Monetar Internaţional. Irlanda este în mod natural legată de economia britanică, 18,6% din schimburile comerciale ale Irlandei fiind realizate cu Regatul Unit, arată o analiză Bloomberg.

În cazul Belgiei, procentul este de 7%, iar în cazul Ciprului este de 8%. Schimburile comerciale ale Germaniei cu Marea Britanie sunt de doar 5,8% la nivel procentual, însă valoarea absolută a acestora este imensă, ridicându-se la 137 de miliarde de dolari. Şi Olanda este în aceeaşi poziţie, suma totală a importurilor şi exporturilor cu Albionul fiind de 73 de miliarde de dolari, adică 7,1% din totalul realizat în „Ţara Lalelelor“.

În fine, turismul este un alt punct nevralgic, deoarece cetăţenii ambelor părţi ar avea nevoie de vize şi paşapoarte pentru trecerea graniţei. Prima ţară afectată ar fi tot Irlanda. În 2014, vizitatorii din Regatul Unit erau 14% din total, iar aceştia au cheltuit 900 de milioane de dolari în economia irlandeză. Mai departe, două mici state mediteraneene sunt aproape dependente de vizitele turiştilor englezi, şi anume Malta şi Cipru, ambele făcând parte din Commonwealth. Turiştii britanici sunt responsabili de 24,8% din cheltuielile făcute de turiştii din Malta şi de 23,3% din cele realizate în Cipru.

Lituania are la rândul său o cotă mare de turişti britanici, respectiv 9,3%, în vreme ce în România aceştia acontează 5,7%.

Modelul Norvegiei. Acces la piaţa UE contra cost

Norvegia este membră a Zonei Economice Europene, ceea ce îi dă acces la piaţa unică a UE, atâta timp cât Norvegia plăteşte contribuţii la bugetul UE şi urmează regulile europene, însă plata către Bruxelles a fost unul dintre argumentele forte ale taberei pro-Brexit.

De asemenea, Norvegia acceptă politicile europene privind libertatea de mişcare a forţei de muncă, ceea ce înseamnă o altă mare problemă. Statul este însă exceptat de la aplicarea regulilor europene privind pescuitul şi agricultura.

De asemenea, un punct negativ este că Norvegia nu are niciun cuvânt de spus în momentul în care sunt create regulile pieţei unice.

Modelul Elveţiei. Exporturi către UE, dar fără servicii

Elveţia are peste 120 de acorduri comerciale bilaterale cu UE, care îi dau acces la pieţele europene pentru majoritatea industriilor, cu excepţia sectorului serviciilor. Or, acesta este vital pentru britanici deoarece sectorul financiar din City-ul londez este „inima“ Marii Britanii. Serviciile reprezintă 80% din din economia britanică.

Dar şi Elveţia este obligată să accepte libera mişcare a forţei de muncă şi contribuie la bugetul UE. Dar comerţul este şi aici în pericol, în urma unui referendum din 2014 în care s-a votat pentru limitarea imigraţiei din UE.

Modelul Turciei. Uniunea Vamală comună

Ca parte a uniunii vamale cu UE, Turcia nu are de plătit tarife pentru exporturile industriale către UE. Sectoare precum serviciile şi agricultura sunt exceptate de la aplicarea acestei reguli, astfel că acestea sunt taxate la intrarea în blocul european.

De asemenea, Turcia este obligată ca parte a acordurilor să impună ea însăşi tarifele europene externe pentru bunuri importate din afara UE. Concomitent, nu are niciun cuvânt de spus în stabilirea acestor tarife.

Trebuie precizat că Turcia este de câteva decenii candidată la intrarea în Uniunea Europeană, cu mult dinainte de intrarea României, dar are probleme în domeniile justiţiei şi a aplicării drepturilor omului.

Canada, doar de la toamnă

Acordul comercial de liber schimb dintre Canada şi Uniunea European, CETA, este programat să intre în vigoare spre sfârşitul acestui an. Înţelegerea va elimina tarifele vamale pentru aproape toate produsele industriale şi agricole.

În mod crucial, sectorul serviciilor este exclus din acord, iar băncile din Londra vor fi lovite puternic dacă un acord asemănător este aplicat între UE şi Regatul Unit.

De asemenea, companiile canadiene care vor exporta în UE sunt obligate să respecte standardele tehnice, fără a avea vreun cuvânt de spus atunci când acestea sunt setate.