Primarul Brăilei şi cultura de periferie

Fac ei ce fac primarii PSD şi-şi ridică în cap, chiar înainte de a se familiariza cu funcţia şi cu biroul aferent, o bună parte din teatrul românesc. Un teatru şi o artă din care nu pricep o iotă, dar pe care proaspăt unşi vătafi se socotesc îndrituiţi să le orienteze prin indicaţii preţioase.

A devenit, din nefericire, un obicei ca astfel de declaraţii necugetate să fie  urmate de fapte încă şi mai şi mai, pesedeii în cauză dovedind, cu maximă urgenţă, că mintea lor pitică nu e capabilă să priceapă şi să guste altceva decât încropeli create pe calapodul şuşelor defuncte ale grupului Vacanţa Mare.

Listei inaugurată în iarnă, încă de pe vremea când era doar primar interimar, de stomatologul fără pacienţi pe nume Daniel Băluţă şi continuată glorios de marea poetă contemporană, devenită contra- cost membră USR, pe nume Gabriela Vrânceanu- Firea- Pandele, care, acum, cu Tudy -Tim Ionescu lângă ea sunt sigur că va redeveni o inspirată, i s-a adăugat recent un anume Dragomir Marian Viorel. Un politruc de rangul al treilea, un ilustru necunoscut, colecţionar de-a valma de diplome şi certificate universitare emise de şcoli oarecare, de puţină vreme strămutat din postul de parlamentar în jilţul de primar roşu al Brăilei. Loc de unde a ieşit peste noapte din anonimat trasând, precum foştii activişti comunişti, tot felul de indicaţii preţioase de pe urma cărora, crede mintiuca lui de dătător cu barda şi din coate, că sigur s-ar eficientiza activitatea Teatrului „Maria Filotti” din Brăila. Orientându-i activitatea spre periferia culturală.

Proaspătul primar Marian Dragomir ar vrea, nici mai mult, nici mai puţin, ca actorii profesionişti de teatru dramatic să se transforme, la comanda sa, că doar în pixul lui le stau salariile, în clovni. Adică, nu cumva să mai joace de aici încolo Shakespeare că pe primarul Dragomir Shakespeare îl adoarme, cam tot la fel cum îi adormeau pe vremuri cărţile pe Tanţa şi pe Costel, ci chestii uşoare, populare, amuzante. Şi să o facă- uite că le-a găsit şi loc-  pe faleză, de parca artiştii blagosloviţi cu un asemenea şef suprem cu iz de mahala ar fi circari ambulanţi. Totul cu scopul ca votanţilor lui Marian Dragomir să li se ofere fără bani tot felul de încropeli râzăreţe la care pântecele se amuză, iar creierul se odihneşte. Jocuri şi jucării de cea mai joasă speţă. În fapt, primarul Dragomir vrea fleacuri, bagatele, prostii pe bandă rulantă pe care, văzându-le, brăilenii să-şi adoarmă conştiinţa şi să uite că au comis necugetatul gest de a-l ridica pe un ins de non-valoarea lui la rangul de edil şef.  

Atunci când un binecunoscut şi respectat actor i-a atras atenţia sinistrei reîntruchipări a lui Jdanov, a lui Leonte Răutu, a lui Dumitru Popescu- Dumnezeu şi, pour la bonne bouche, demn şi înfocat continuator al individului de tristă amintire pe nume Anton Lungu, că „aiasta nu se poate, Maiestate!”, primarul Dragomir Marian, pe care-l cheamă şi Viorel (prenume predestinat de impostor!) s-a manifestat public cu maximă agresivitate. A făcut-o, dându-şi instantaneu pe faţă arama de ţopârlan, de periferic, de culturnic cu dispensă,  de peltic dictator, numindu-l dispreţuitor, ca un vechil, pe actorul ce nu-şi negociază demnitatea şi valorile profesie cu orice nepriceput infatuat, „respectivul domn”. 

Da, actorul în cauză este într-adevăr un domn (iată că pesediştilor le mai scapă, involuntar, şi adevăruri !) în vreme ce el, ambuscatul Dragomir Marian Viorel, e doar un palid, trecător şi caraghios aparatcik. Ajuns de râsul lumii la nici o lună de la preluarea funcţiei de primar comiţând neghiobia de a lansa pe piaţă tezele lui din iulie.. 

Nu m-ar mira să aud foarte curând că prin tărtăcuţa de pesedist inconştient a insului pe nume Dragomir Marian Viorel să treacă şi ideea revitalizării mişcării artistice de masă. A reînfiinţării brigăzilor artistice de amatori, a grupurilor de recitatori care să treacă pe la el, la Primărie ,şi să-l colinde de Crăciun. Amatori a căror instruire să cadă –cum altfel?- tot în sarcina actorilor de la Teatrul „Maria Filotti”.

Deocamdată, mie, cel puţin, îmi este cum nu se poate mai clar un lucru. Că degeaba se serbează în centrul Brăilei Independence Day şi în van se cântă jazz când mintea şi gusturile primarului oraşului au rămas la nivel de Kazaciok şi de Volga, Volga!