O trilogie arhaică, de Crista Bilciu

„Mioritice” (În căutarea lui Dracula)

Trei dintre „miturile noastre fondatoare“ – Mioriţa, Meşterul Manole şi Paparuda – sunt mixate, remixate şi deconstruite, printre „ruinurile“ de la Curtea Veche, de tinerii actori ai trupei Teatrul de Foc, conduşi cu har de regizoarea Crista Bilciu în spectacolul-experiment „Mioritice (În căutarea lui Dracula)“.

În plus, deşi anunţaseră ultima reprezentaţie cu „Nostalgia 53“, extrem de originalul spectacol, după cartea-cult a lui Mircea Cărtărescu, este reluat pentru două reprezentaţii excepţionale în cadrul Maratonului Teatrului Independent „Bucharest Fringe“:  miercuri, 2 octombrie şi vineri, 4 octombrie, ambele de la ora 21.00.

Noul spectacol al Cristei Bilciu şi al trupei Teatrul de Foc s-a numit „Mioritice (În căutarea lui Dracula)“ şi s-a reprezentat doar de puţine ori în vara aceasta, inclusiv – ultima oară – în „vara indiană“ de la mijlocul lunii septembrie, în decorul încărcat de istorie şi de melancolie de la Muzeul Curtea Veche. Spun totul la trecut, pentru că e clar că venirea prematură a frigului face imposibil să se mai joace această montare, cel puţin până la revenirea anotimpului frumos: actorii sunt îmbrăcaţi sumar (băieţii la bustul gol), iar dansul Paparudei „degenerează“, la final, într-o „orgie“ acvatică la care sunt invitaţi inclusiv spectatorii.

Crista Bilciu îşi expune astfel intenţiile care au condus-o la această nouă montare, după reuşita „jucărea“ cu „Nostalgia“ cărtăresciană din casa din Carol 53: „Am vrut să aflăm în ce măsură Dracula ne reprezintă şi poate deveni un brand de ţară, aşa că am pornit-o pe urmele lui, printre ruinele zidurilor ridicate pe vremuri de Vlad Ţepeş. Am fost dezamăgiţi să descoperim că Dracula are puţin de-a face cu cultura românească, în schimb, în timpul căutărilor, am redescoperit folclorul românesc şi am încercat să ni-l asumăm“.

Mioriţa meets Queen

Aşadar, nimic despre Dracula în aceste „Mioritice“ (de altfel, nici ruinele de la Curtea Veche nu au nicio legătură cu Vlad Ţepeş cel istoric, e doar o convenţie). În schimb, mult despre folclorul arhaic românesc şi despre „miturile noastre fondatoare“, pe care autoarea dovedeşte că le-a asimilat şi e capabilă, acum, să le redea în haină modernă, pentru spiritul contemporan.

Trei sunt segmentele principale care compun spectacolul Cristei Bilciu de la Curtea Veche: Mioriţa, Meşterul Manole şi dansul arhaic al Paparudei, menit a aduce ploaia în lunile lungi de secetă. Pe parcurs, mai avem, însă, şi câteva interludii, cum ar fi o interpretare complet destructurată a clasicei Queen „Bohemian Rhapsody“.

„Un joc secund, mai pur“

Este, evident, o „Mioriţa“ cum nu aţi mai văzut vreodată, departe atât de vechea interpretare a vulgatei tradiţionaliste, cât şi de cea simplificator-vulgarizatoare contemporană. Pentru mulţi, „mioritic“ a ajuns să însemne ce e mai rău în mediul românesc, dar nimeni nu se oboseşte nici măcar să (re)citească balada.

Crista Bilciu a făcut-o şi reuşeşte să dea sensuri noi cuvintelor atât de cunoscute şi de tocite. „Mioriţa“ ei nu are nici valoare de simbol naţional, nici nu este demitizată cu orice preţ, în schimb este vie, produce energie şi îl ţine pe spectator cu sufletul la gură.

Din spectacolul „Mioritice”, pe terasa de la Curtea Veche

Manole şi „ruinurile“

La fel de importantă pentru identitatea noastră naţională este şi balada „Meşterului Manole“, iar aici actorii Teatrului de Foc se depăşesc pe ei înşişi. Ambele texte poetice sunt tocite şi banalizate de o utilizare excesivă, dar prin mişcare, voce/intonaţie şi expresie corporală, precum şi printr-un scenariu inteligent, reuşesc să capete sensuri noi şi să te captiveze în calitatea ta de martor. Totul pe terasa de la Curtea Veche, înconjurată de alte „ruinuri“, cele ale fostelor caselor negustoreşti din Centrul Vechi.

În final, după un interludiu cu măşti de gaze dansând „Ciuleandra“, actorii explorează valenţele dansului popular al Paparudei. Mai ales cele erotice, am putea spune, iar totul se încheie cu o „orgie“ a descătuşării acvatice, la care sunt invitaţi să participe şi spectatorii.

„Zece meşteri mari... “

Se vede că regizoarea a asimilat bine lecţia lui Andrei Şerban, cel din „Trilogia antică“ şi nu numai. Avem de-a face cu nişte texte şi mai vechi, arhaice, dar niciodată reprezentate, de-abia acum ele devin reprezentabile. Totul este construit pe mişcare corporală, dans (procesiunile tinerilor actori le amintesc pe cele antice), iar în ce priveşte textul, pe intonaţie, expresie vocală, descompunere a acestuia în vocabule independente şi recompunere ulterioară. Sunt procedee incantatorii, până la urmă nici nu mai contează ce spune exact textul, incantaţia devine sens.

Tinerii actori – în număr de 11 („calfe şi zidari“): Anda Saltelechi, Luiza Cobori, Cristian Rus, Alina Cimpoeru, Sandra Şimon, George Sfîrăială, Mihai Marin, Andrei Atabay, Florin Stoian, Raluca Zlatanov, Sandra Drăgan – au o bucurie şi o poftă de joc, pe care doar în spectacolele celor tineri, studenţi sau proaspeţi absolvenţi, o mai poţi depista, din păcate.

„Nostalgia“ reloaded

Încă o veste bună: Teatrul de Foc reia spectacolul „Nostalgia 53“, după cartea lui Mircea Cărtărescu, pentru două reprezentaţii excepţionale, în cadrul Maratonului Teatrului Independent „Bucharest Fringe“: astăzi, miercuri 2 octombrie, şi vineri, 4 octombrie, ambele de la ora 21.00. Totul în aceeaşi casă din b-dul Carol 53, un spaţiu ideal pentru a corporaliza, încă o dată, fantasmele cărtăresciene.

Citeşte şi: Închide ochii şi vei vedea REM-ul