Cronicile festivalului NETA. Premiere în festival

NOROC, NOSFERATU! de Andrej E. Skubič; Regia: Simona Semenič

1.Urmând exemplul altor festivaluri internaţionale cu un plus de tradiţie, NETA şi-a mobilizat forţele şi şi-a asumat riscurile de a-şi da girul unor spectacole a căror premieră a avut loc în chiar zilele manifestării.

Primul dintre aceste spectacole, înfăptuire scenică cu o încărcătură emoţională aparte, datorată nu doar temei abordate, ci şi faptului că principalii lui realizatori, dramaturgul Andrej E Skubič şi regizoarea Simona Semenič, au avut, au de înfruntat în viaţa de zi cu zi tragedii asemănătoare celor ale personajelor de pe scenă, se numeşte Noroc, Nosferatu. Spectacolul şi piesa povestesc într-o formă deloc patetică, nicidecum lacrimogenă istoria vieţii şi morţii Videi. O fetiţă care a avut neşansa de a se naşte cu sindromul Dravet. O boală asemănătoare epilepsiei, dar cu manifestări mult mai severe şi mai dramatice decât aceasta.

Dar poate că de şi mai mare impact, atât în text cât şi în spectacolul produs de festival în colaborare cu Teatrul Naţional Sloven Nova Gorica şi Teatrul Mladinsko din Ljubliana e sentimentul vinovăţiei încercat de familia Videi, în special de tatăl acesteia. Care după moartea accidentală şi neaşteptată a fiicei condamnate încă de la naştere are sentimentul de a se fi comportat asemenea unui criminal. Motiv pentru care, scriitor fiind, tatăl, construieşte o a doua poveste, poate chiar mai apăsătoare, în care un alter-ego al Videi, alter-ego cu nume identic, interpretat de aceeaşi actriţă, îl supune unui chinuitor interogatoriu. Căruia tatăl îi opune la început tăcerea,  după aceea revolta.

Spectacolul e simplu, firesc şi omenesc, emoţionant ca o sonată de toamnă, răscolitor şi veridic. E interpretat cu justă măsură de un cvintet actoricesc de foarte bună condiţie profesională. Ei se numesc Blaž Valič, Maja Nemeč, Arna Hadžialevič, Boštjan Narak şi Damiana Cerne.

2. Un tată de origine elenă, emigrant politic stabilit în Macedonia a avut ideea şi dorinţa de a-şi boteza cei doi fii gemeni cu numele de Chiril şi Metodiu. Cei pe care în decembrie 1980, papa Ioan Paul al II lea i-a numit „patronii sfinţi ai Europei”. Cyril a devenit profesor universitar cu recunoaştere internaţională, e preocupat de viaţa şi lucrarea celor al căror nume îl poartă el şi fratele său şi care şi-au săvârşit lucrarea creştină în secolul al IX lea. Aflat în Statele Unite i se oferă un fabulos contract de 1 milion de dolari în schimbul unui film despre cei ce au introdus partea slavă în zona sfântă a Europei. Fratele său, Methodius Belomorski, a devenit inginer şef la o sucursală Gazprom.

Pornind de la aceste premise cărora li se adaugă dorinţa tatălui de a fi înmormântat în pământul natal ca şi povestea tezei de doctorat despre Kafka a soţiei lui Cyril, dramaturgul Jordan Plevneš a elaborat un scenariu dramatic destul de complicat, cu multe şi felurite nişe. Uneori prea multe, alteori din cale afară de eliptice. Scenariu al cărui scop nu este doar acela de a răspunde la întrebarea cine au fost cu adevărat Chiril şi Metodiu. Ci şi de a formula un posibil răspuns la întrebarea încă şi mai răscolitoare, şi mai dureroasă dacă mai este oare posibilă în zilele noastre o civilizaţie a iubirii ţinând cont de faptul că trăim într-o lume în care dominante sunt civilizaţia banului, a concurenţei necinstite, a pragmatismului supradilatat.

Spectacolul rezultat e încă şi mai complicat decât scenariul dramatic. Solicită efort şi implicare fizică şi emoţională din partea actorilor, incumbă multă agitaţie, mişcare din belşug. Uneori cu rost, alteori nu tocmai.  Şochează prim secvenţe de nuditate gratuita. Inutila. De aici multiple dificultăţi de receptare, amplificate, desigur, în cazul spectatorului român dependent de o supratitrare nu întotdeauna chiar foarte profesionistă. Incoveniente care nu sunt atât de puternice încât să nu ne permită aprecierea devotamentului întregii distribuţii în frunte de Gjorgji Jolevski (Cyril), Igor Trpche (Methodius), Andon Jovanosvki (Lav Belomarski).

Coproducţie NETA –Teatrul Naţional Sloven Nova Gorica& Teatrul Mladinsko din Ljubliana; NOROC, NOSFERATU! de Andrej E. Skubič; Regia: Simona Semenič; Consultant literar: Simona Hamer; Consultant limbaj: Srečko Fišer; Decor şi lumini: Petra Veber; Costume: Amanda Kapič; Muzica: Boštjan Narat; Cu: Blaž Valič, Maja Nemeč, Arna Hadžialjevič, Boštjan Narat, Damiana Cerne; Data reprezentaţiei: 29 august 2015 (în Festivalul NETA-Bucureşti) 

Coproducţie NETA Teatrul Naţional „Voydan Cernodrinski” Prilep & Teatrul Mic de Dramă Bitola&Obrid Summer Festival-CHIRIL ŞI METODIU- WHO ARE YOU? de Jordan Plevneš; Regia: Martin Kochovski; Dramaturgia: Vladimir Gjorgjiovski; Decorul: Jani Konstantinovski Puntos; Costumele: Elena Ivanovna; Efecte vizuale: Micho Uzunov; Cu: Gjorgji Jolevski, Igor Trpche, Andon Jovanosvki, Violeta Chakarova, Natasha Naumoska, Dimitar Crocoroski, Ilja Volchescki, Dimitrina Mickoska, Aleksander Todeski, Chrissa Ioannidou/Maria Pencheva, Zdravko Stojmirov; Data reprezentaţiei: 2 septembrie 2015 (în Festivalul NETA- Bucureşti)