Trauma interzicerii celebrului, miticului spectacol al lui Pintilie de la “Bulandra”, una dintre cele mai categorice operaţiuni ale pumnului şi palmei cenzurii comuniste, interzicere intervenită în septembrie 1972, s-a resimţit ca atare până în decembrie 1989.

Mai nimeni nu îşi mai asuma riscul unui ipotetic şir de vizionări cu vajnice comisii ideologice care erau oricând gata să identifice şopârle, aluzii al căror obiect ar fi putut fi corupţia endemică a nomenclaturii, dacă nu cumva însuşi cuplul dictatorial. Aşa se explică poate şi faptul că, dacă punem la o parte versiunea scenică viabilă, extrem de suplă, datorată lui Adrian Lupu (semnată cu pseudonimul Adina Zeev), nimeni, preţ de decenii, nu s-a angajat să facă o nouă traducere. Cea veche, din anii 50, datorată sau doar semnată de Sică Alexandrescu (obiceiul acesta era curent în acea vreme în care feluriţi “foşti” nu mai ştiau cum să supravieţuiască fizic prigoanei autorităţilor comuniste care le confiscaseră dreptul de semnătură), fiind greoaie, ea însăşi dătătoare de dureri de cap, generatoare, la rându-i, de reticenţe, chiar de abandonuri.

Avem de câţiva ani o traducere nouă, eficientă semnată de Maşa Dinescu. S-au servit de ea Felix Alexa în spectacolul lui de pe scena Naţionalului bucureştean, dar şi Zalán Zacharias în mult mai recenta montare de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. Ambii regizori optând şi pentru contemporaneizări mai mult sau mai puţin decise menite să sublinieze ideea că lumea de astăzi este încă şi mai coruptă decât cea “reflectată” de Gogol în scrierea sa datând din anul 1836. Cred că această traducere a fost folosită şi de montarea despre care mă pregătesc să dau seamă în rândurile următoare.

Spectacolul, regizat de Vadáz László, cu mare parte dintre cei care compun, la ora actuală, colectivul actoricesc al Secţiei române de la Teatrul de Nord din Satu Mare în distribuţie, mizează mult pe reflectare. În prima scenă a montării Hlestakov (unul dintre puţinele personaje din reprezentaţie care are un nume propriu) şi Amicul (în care îl identificăm pe Osip) se află într-o lojă din care comentează zgomotos ceea ce văd pe scenă. Atrăgându-le atenţia în mod deosebit elefantul/tapirul, parte a bestiarului kitsch din casa Primarului. Cum nu se poate mai în conformitate cu standardele de ultimă oră ale “kitschului” contemporan.  Bestiar şi kitsch reflectate de oglinzile din spate, la fel cum reflectate vor fi toate personajele în mijlocul cărora vor ajunge pe neaşteptate şi falsul revizor moscovit, şi prietenul lui.

FOTO Robert Costea

 De altminteri, într-una dintre cele mai pregnante scene ale spectacolului (din păcate, uşor murdărită prin îngroşare peste marginile iertate –cel puţin aşa au stat lucrurile cu ocazia reprezentaţiei văzute de mine) Hlestakov le va cere Primarului şi celorlaltor notabilităţi ale oraşului să danseze grotesc, pe muzica dirijată de Majordom (Cristian But), fiecare dintre ele purtând câte o mască imensă. Care de crocodil, care de aligator, care de nu ştiu ce alt  animal exotic, toate desprinse din respectivul bestiar auriu (scenografia: Albert Alpár). Secvenţa cu pricina va avea şi un pandant consumat pe scara în care se adună ciorchine toţi cei ce vin să îl felicite pe Primar cu ocazia “căpătuirii” definitive, obţinute graţie căsătoriei fiicei sale cu Hlestakov. Aici, pe scară, se consumă şi lectura scrisorii demistificatoare ce îi lasă pe toţi cu buzele umflate ( e vorba despre una dintre cele mai bune secvenţe din spectacol), aici se manifestă “distanţarea” celor care cred că soarele Primarului apune şi tot pe scară directorul spitalului va încerca să îşi diminueze pagubele, recuperând discret cadoul omagial. Tot la fel cum înainte “subtilizase” unul dintre paharele în care se oferise şampanie în valuri. Ca parte a luptei “care pe care” dintre şiretul Primar şi încă şi mai şiretul Hlestakov care iese “învingător la puncte” graţie şi ajutorului nepreţuit al amicului care e deja un bun expert în “arta îmbrobodirii”.  Luptă pe care regizorul îşi concentrează spectacolul. Conceput ca o bufonadă grotescă, cel mai adesea bine susţinută de majoritatea distribuţiei.

Primarul, jucat de Cătălin Mareş, e sigur pe sine, cvasi-dictatorial, ţinând perfect în mână toate pretinsele notabilităţi. Jucate cu o bună ştiinţă a diferenţierii/personalizării de Ciprian Vultur (în Judecătorul veşnic “magnetizat”), Stelian Roşian (un zgârcit Director al spitalului), Radu Botar (directorul Poştei), Vlad Mureşan (un efeminat şi bine desenat inspector şcolar). Bobcinski şi Dobcinski, care în versiunea lui Adrian Lupu  deveniseră Bob şi Dob (apropo, în urmă cu aproape 20 de ani regretatul regizor a montat la Satu Mare un Revizor de care îmi amintesc şi azi cu plăcere), sunt acum două tinerele în veşnică stare de “contradicţie”, dar şi de disponibilitate erotică. Se cheamă Bobci şi Dobci şi sunt jucate de Crina Andriucă, respectiv de Raluca Mara. În formula antitezei este gândit cuplul Mamă/Fiică, Prima e o vampă cu perucă (Adriana Vaida), cea de-a doua cam împiedicată şi tentată să cadă în stare de prostaţie (Alexandra Odoroagă). De notat contribuţia actriţelor ce i-au jucat pe Speculanţi (Ramona Fânaţă, Alina Negrău, Dorina Nemeş, Rora Demeter) şi a celor ce i-au adus în scenă pe muncitorii care dau ştaif casei Primarului (Narcis Blideran, Codruţa Cadar, Niculina Tincu, Daria Pisaltu).

În fine, trebuie să spunem că spectacolul se susţine în primul rând graţie deţinătorilor rolurilor Hlestakov/Amicul. Primul, jucat de Romul Moruţan, e inteligent, se prinde repede, e şmecher cât cuprinde, dur, gata să încheie rapid socotelile cu cei pe care a izbutit să îi decaveze. Andrei Stan e un remarcabil Osip. Care a deprins bine lecţia lui Hlestakov pe care dă semne că e pregătit să îl întreacă cât mai curând posibil.     

FOTO Robert Costea

Teatrul de Nord din Satu Mare- Secţia română- REVIZORUL de N.V.Gogol; Dramaturg: Maria Chirilă; Regia: Vadász László; Scenografia: Albert Alpár; Cu: Cătălin Mareş, Romul Moruţan, Ciprian Vultur, Stelian Roşian, Radu Botar, Vlad Mureşan, Crina Andriucă, Raluca Mara, Adriana Vaida, Alexandra Odoroagă, Andrei Stan, Cristian But, Roxana Fânaţă, Alina Negrău, Dorina Nemeş, Rora Demeter, Narcis Blideran, Codruţa Cadar, Niculina Tincu, Daria Pisaltu; Data reprezentaţiei: 23 noiembrie 2017