O mare sărbătoare creştină

Toamna aceasta care abia izbuteşte să ia locul unei veri năzbâtioase ce va fi multă vreme ţinută minte pentru seceta şi căldurile ei tropicale, toamna aceasta despre care ne pregătim să spunem că ,,niciodată nu fu mai frumoasă”, vine în capitala Olteniei de sub munte, Râmnicul-Vâlcii, cu poezia emoţionantă a unei mari sărbători creştine, aducând în atenţia întregii suflări româneşti un praznic cu adevărat împărătesc.

Odată cu sfinţirea bisericii şi ansamblului mănăstiresc închinate lui Antim Ivireanul, ocrotitorul oraşului pomenit alături de Sfântul Calinic de la Cernica, în acea zi de 28 septembrie, calendarul creştin ortodox românesc se va îmbogăţi spiritual cu patru mărturisitori ai credinţei, născuţi de vatra vâlceană şi ridicaţi prin minunata lor viaţă şi nevoinţa lor în rândul sfinţilor, eveniment rar – din câte ştiu – prin numărul lor într-o singură geografie arhierească.

Sfinţii se vor numi şi întâlni în calendar, începând din acest 28 septembrie 2016, Daniil şi Misail de la Turnu şi Meletie şi Neofit de la Stânişoara.

Sunt toţi, cum mai spuneam, fii ai pământului acestei Oltenii de sub munte, vieţuitori aici, truditori şi slujitori aici, mai întâi la Mănăstirea Cozia a lui Mircea cel Bătrân şi, apoi, sihaştri în peşterile şi pădurile munţilor Coziei pentru a reveni şi ctitori, ei înşişi, mănăstirile de la Turnu şi Stânişoara, vestite până astăzi şi prin aceşti închinători ajunşi sfinţi.

Ei sunt, apoi, toţi fii de ţărani din veacul al XVII-lea şi vin prin viaţa lor şi opera lor duhovnicească să sfinţească numele ţăranului român şi eu nu fac aici, din perspectiva celui care şi-a dedicat scrisul lumii ţărăneşti, decât să subliniez puterea de credinţă şi de jertfă a ţăranului şi pentru mai binele pământului şi locuitorilor lui, şi pentru strălucirea dumnezeiască a cerului care luminează acest pământ românesc.

Sărbătoarea creştină din 28 septembrie 2016 va fi cu adevărat împărătească, la ea vor sluji doi patriarhi şi treizeci de episcopi din ţară şi dincolo de hotarele ei şi, poate, că nu voi greşi prea mult dacă gândul mă trimite la rezonanţa clipei când s-a sfinţit Mănăstirea Voievodului Neagoe Basarab.

Va fi, sigur, o clipă de frumuseţe creştină şi de rugăciune fierbinte creştină, o clipă a împăcării creştine, a mâinii plină de dragoste întinsă de către biserica noastră creştină ortodoxă celor care cred în mărturisirea creştină şi în speranţa şi dăruirea creştină.

Cei patru sfinţi ţărani, cu numele lor de sfinţi Daniil şi Misail de la Turnu şi Meletie şi Neofit de la Stânişoara vor avea pentru noi şi darul de a ocroti fiinţa spirituală românească într-o clipă de cumpănă şi de a ne îmbărbăta prin modelul existenţei lor pământene în drumul nostru prin viaţă, conduşi de exemplul verticalităţii lor şi al demnităţii lor şi al rugului aprins din care s-a hrănit şi luminat identitatea lor de neam şi credinţă.

Patru sfinţi ţărani români în calendarul bisericii noastre vor fi din ziua de 28 septembrie 2016 şi ei luminători ai unui popor care are azi atâta nevoie să arate că există şi o mândrie românească şi un chip al ei românesc şi o identitate care se cheamă spiritualitatea românească.

Nu pot, în încheiere, să nu relev calda aplecare duhovnicească a Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel faţă de Episcopia Râmnicului pe care a ridicat-o la rangul de Arhiepiscopie încă din timpul vieţii marelui ierarh Gherasim şi căreia îi arată atâta grijă şi atenţie, fiind alături de Înalt Preasfinţitul Varsanufie, Arhiepiscopul de astăzi al Râmnicului.