Replica unui grup de istorici, simpatizanţi ai „Pieţei“, faţă de Apelul academicienilor EXCLUSIV

Replica unui grup de istorici, simpatizanţi ai „Pieţei“, faţă de Apelul academicienilor EXCLUSIV

Protestele din Bucureşti şi din ţară creează şi mult-dorita identitate dintre valorile intelectualilor şi cele ale cetăţenilor obişnuiţi     FOTO: Mediafax

Un grup de istorici, simpatizanţi şi participanţi la protestele ultimelor zile din Piaţa Victoriei, printre care Ioana Boca, Florian Matei-Popescu şi Cristian Vasile, au redactat o declaraţie prin care răspund, punct cu punct, celor afirmate în „apelul“ semnat de peste 80 de academicieni şi explică de ce demersul colegilor lor este unul nociv.

Ştiri pe aceeaşi temă

Subintitulat „Nu suntem de acord cu ce spuneţi, dar ne vom bate ca să aveţi dreptul de a o spune!“, documentul, difuzat sub genericul „Declaraţia unor istorici din Piaţă referitoare la «Apelul unor academicieni români»“, este un apel la calm, toleranţă etnică şi la respectarea, fără nuanţări sau ezitări, a valorilor europene la care am aderat în 2007.

Prezentăm în continuare textul integral al declaraţiei acestui grup de intelectuali români, susţinători ai valorilor exprimate şi legitimate în „Piaţă“:

„Începând cu 31 ianuarie 2017, o mişcare de o amploare fără precedent a scos pe străzile marilor oraşe din ţară sute de mii de oameni. Printre aceştia, la Bucureşti, Cluj-Napoca, Sibiu, Timişoara, Iaşi, Alba-Iulia, ca să dăm doar câteva exemple, s-au aflat foarte mulţi istorici afiliaţi sau nu unor institute de cercetare (printre care şi cele aparţinând Academiei Române) sau universităţi.

Încercarea actualului Guvern de a schimba printr-o procedură netransparentă a unor prevederi ale Codului Penal a fost doar ocazia şi nicidecum cauza apariţiei acestei mişcări. Dorinţa noastră de a păstra parcursul european şi euro-atlantic al României, de a continua politicile de modernizare şi sincronizare ale instituţiilor statului român cu cele ale democraţiilor consolidate din Europa şi din Statele Unite ale Americii, constituie adevărata cauză a manifestărilor de stradă.

O parte a acţiunilor acestui guvern, precum şi declaraţiile publice ale unor lideri ai coaliţiei de guvernare, a indus în spaţiul public teama că această direcţie, singura menită, din punctul nostru de vedere, a asigura securitatea internă şi internaţională a României, precum şi creşterea nivelului general de bunăstare al tuturor cetăţenilor, ar putea fi pusă în discuţie sau, mai grav, abandonată.

În aceste condiţii, publicarea „Apelului unor academicieni români” (http://www.acad.ro/com2017/apelAR/d0208-ApelAR.pdf; http://www.agerpres.ro/comunicate/2017/02/08/comunicat-de-presa-academia-romana-14-45-15) pe data de 8 februarie, un apel semnat iniţial de 84 de academicieni, mulţi dintre ei istorici, a avut darul de a crea nelinişte şi nedumerire în spaţiul public.  În numele identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale, se atacă tocmai nevoia de modernizare a României, într-un spirit care ne inspiră vremuri apuse. Principalele pericole identificate ar fi, în opinia academicienilor semnatari ai apelului, globalizarea şi corectitudinea politică, „rescrierea tendenţioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei”, dar şi „încercările recurente de «regionalizare» a României sau de crearea de enclave autonome pe baze etnice”, cerându-se, totodată, instituţiilor statului român „să vegheze şi să acţioneze pentru a preveni, a contracara şi, atunci când se încalcă legea, pentru a pedepsi toate diversiunile şi agresiunile la adresa identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale a României şi a stabilităţii statului de drept”.

Toate aspectele invocate în apel sunt false probleme, care au ca efect divizarea şi mai accentuată a societăţii româneşti, adâncirea unor divergenţe dintre comunităţile etnice care locuiesc în România. De asemenea, se aruncă în derizoriu orice demers istoriografic care ar putea fi identificat drept neconform cu o prezumtivă direcţie istoriografică oficială. Apelul către instituţiile de forţă ale statului, care ar trebui să vegheze inclusiv ca istoria să nu fie rescrisă, este cu totul inoportun şi provenit dintr-o perspectivă pe care o consideram până de curând ca făcând parte din istoria istoriografiei. Similar dreptului la liberă exprimare, libertatea de conştiinţă a istoricului ţine în primul rând de propriul set de valori şi de deontologia profesională şi în niciun caz de afilieri sau imperative de moment!

Întrucât apelul la care facem referire se încheie cu invocarea Centenarului Marii Uniri, noi, cei care manifestăm pentru democraţie şi susţinerea luptei anti-corupţie în principalele oraşe din ţară, ne întrebăm cum se poate crea solidaritate şi unitate, când apelul împarte cetăţenii României în buni şi răi, în noi şi ceilalţi, în cei care apără valorile româneşti şi cei care se pronunţă pentru globalizare şi corectitudine politică, între istoricii care scriu istoria adevărată („oficială”) şi cei care rescriu tendenţios, lacunar şi mistificator istoria.

Nevoia de democratizare şi dezvoltare a României nu are legătură cu afirmarea obsesivă a păstrării identităţii româneşti, devenită slogan.

Pentru noi este evident faptul că există multiple identităţi: locale, regionale, profesionale sau de gen, printre acestea inserându-se şi identitatea naţională, care este un corolar, nicidecum ceva definitoriu în mod absolut pentru un individ.

Soluţiile pe care noi le considerăm viabile sunt: consolidarea statului de drept, continuarea luptei anti-corupţie, integrarea coerentă şi responsabilă în structurile euro-atlantice, continuarea politicilor publice de modernizare a structurilor statului român, la nivel local, regional şi naţional, şi a societăţii în ansamblul ei, iar lista poate continua în acest sens.

Ne aflăm la sfârşitul unui ciclu istoric major şi la începutul altuia, care pare o provocare la adresa regimurilor democratice şi a stabilităţii regionale. În aceste condiţii, ne afirmăm dorinţa de a apăra cu orice preţ un regim politic fundamentat pe valorile universale ale democraţiei şi respectării drepturilor omului.

Avem convingerea că solicitările istoricilor coborâţi în „agora” însumează în mare parte obiectivele majorităţii cetăţenilor români.“

  1. Ioana Boca
  2. Florina Panait-Bîrzescu
  3. Iulian Bîrzescu
  4. Andreea Cârstea
  5. Ştefan Ciobanu
  6. Mihai Constantinescu
  7. Cătălin Dobrinescu
  8. Mihai Duca
  9. Vasilica Lungu
  10. Florian Matei-Popescu
  11. Radu Mârza
  12. Cătălin I. Nicolae
  13. Andrei Opaiţ
  14. Vasile Octavian Opriş
  15. Raluca Popescu
  16. Alina Raţiu
  17. Alexandru Raţiu
  18. Raluca Sidon
  19. Andrei Soficaru
  20. Alina Streinu
  21. Marius Streinu
  22. Bogdan Şandric
  23. Eugen Silviu Teodor
  24. Almira Ţentea
  25. Ovidiu Ţentea
  26. Cristian Vasile
  27. Maria Alexandrescu-Vianu
  28. Decebal Vleja
citeste totul despre: