Nu ne putem bate joc de Brâncuşi

Poarta Sărutului din Târgu Jiu, realizată de Constantin Brâncuşi

Public, de regulă, în acest loc texte în care poziţia mea de director al Institutului Naţional al Patrimoniului nu este, în mod direct, implicată.

Voi face astăzi o excepţie (vor mai fi şi altele, sunt convins), dar nu pentru a-mi exprima atitudinea faţă de vorbele de scandal aruncate de domnul Dorin Dănilă cu privire la modul în care a fost restaurată „Poarta Sărutului”. Cu domnul Dănilă lucrurile sunt clare. Domnia sa este nemulţumit că nu a obţinut un contract prin încredinţare directă a restaurării, contract pe care l-ar fi dorit a se ridica la valori cât mai mari. În plus, dacă restaurarea monumentului a fost, acum, atât de necesară, cauza se află la domnul Dănilă însuşi, care a realizat – după câte se pare, nu prea bine - , acum 10 ani, anterioara lucrare. Deci, nu mă interesează domnul Dănilă, care vrea să transforme Poarta Sărutului într-o Poartă (galbenă la faţă) a Discordiei. Mă interesează, în acest caz, două lucruri: protejarea monumentului, a Porţii Sărutului, a întregului ansamblu brâncuşian de la Târgu-Jiu şi, de asemenea, apărarea Institutului Naţional al Patrimoniului (INP), instituţie de tradiţie şi de prestigiu, pe care, cu onoare, o conduc.

În privinţa lucrărilor privind restaurarea Porţii Sărutului, lucrurile se prezintă astfel: Lucrarea INP a fost contractată, în luna august, în urma transmiterii unor selecţii de oferte la cel puţin 5 companii specializate în restaurări în piatră. Lucrarea efectivă de restaurare a Porţii Sărutului a fost realizată de societatea Grup Corint S.A. şi a debutat pe 5 septembrie. S-a lucrat într-un ritm susţinut pentru a duce lucrurile la bun sfârşit înainte de începerea sezonului rece. Recepţia lucrării s-a realizat pe 24 octombrie. Membrii comisiei de recepţie au constatat că au fost respectate toate procedurile legale. Lucrarea a avut toate avizele necesare, respectându-se prevederile contractuale. Până în acest moment, INP nu a plătit niciun leu din acest contract, lucrările fiind realizate integral de constructor, urmând ca, ulterior, să fie facturate. Constructorul a menţionat în procesul verbal că suma utilizată pentru lucrări este mai mică decât valoarea contractului (345.000 lei faţă de 371.000 lei). Oricine poate solicita date de la INP, Ministerul Culturii sau Centrul Municipal de Cultură "Constantin Brancuşi" de la Târgu Jiu pentru a putea vedea că lucrurile au decurs în acest mod şi că Institutul National al Patrimoniului şi-a respectat toate atribuţiile, aşa cum procedează de fiecare dată.

S-o spun, deci, foarte clar: nu ne putem bate joc de Brâncuşi, aşa cum nu ne putem bate joc de niciun obiect sau obiectiv inclus în patrimoniul naţional. Misiunea INP este tocmai aceasta: de a proteja patrimoniul. Cu mijloace bugetare prea adesea precare, dar cu oameni inimoşi şi bine pregătiţi, facem tot ce ne stă în putinţă pentru ca valorile noastre cele mai importante să fie cu adevărat respectate şi cunoscute. Faptul că, în trecutul foarte apropiat, aceste valori nu au fost preţuite cum se cuvine nu este vina noastră. Noi am încercat şi cred că am şi reuşit, până acum, să schimbăm această stare de lucruri. Am convingerea că INP trebuie să devină şi să rămână una din cele mai prestigioase instituţii naţionale.