Lupta împotriva deficitelor trece prin vânzarea “bijuteriilor”

Liderii europeni contau ca Portugalia să poată fi un exemplu al reuşitei politicii de austeritate – atunci când este aplicată serios. Din păcate, în ciuda unor reduceri fără precedent, Lisabona este nevoită să-şi vândă "bijuteriile Coroanei" pentru a pune stavilă exploziei deficitelor, scrie Presseurop, preluând Le Temps.

Statul portughez se destramă încetul cu încetul. În aprilie 2011, atunci când ţara a primit un împrumut de 78 de miliarde de euro din partea troicii (UE, BCE şi FMI) pentru a evita falimentul, ea s-a angajat să privatizeze. Dar sub conducerea primului ministru Passos Coelho, elevul model al disciplinei fiscale cerute, punerea în vânzare a "bijuteriilor Coroanei" – sau ce a mai rămas din ele – s-a accelerat, în scopul de a reduce drastic deficitul public. La sfârşitul anului 2012 ţara şi-a încheiat socotelile cu un deficit de 5.6% din PIB, faţă de 6.7% cu un an înainte. Scopul este de a ajunge la 3% până la sfârşitul lui 2014.

Ca şi alte proprietăţi ale Portugaliei, cufundate în recesiune şi supuse la reduceri bugetare crunte, şantierele navale din Viana do Castelo (nordul Portugaliei) au fost puse în vânzare. Din 2012, candidaţi norvegieni, chinezi sau brazilieni s-au perindat ca să pună mâna pe numărul unu naţional al sectorului. Dar negocierile cu Empordef, organul de stat proprietar, s-au lungit peste măsură.

Din 2007 încoace, şantierele trec printr-un declin lent iar în ultimele luni activitatea este aproape zero din cauza lipsei de comenzi.  Disperarea i-a cuprins pe mulţi. "Ceea ce trăim aici este terorism psihologic", mărturiseşte la intrare, cu chipul tras şi obosit, Antonio Costa, preşedintele comitetului de întreprindere. "Suntem toţi îngrijoraţi, unii au avut atacuri de anxietate. Să nu facem nimic, să nu ştim nimic, este demoralizant". O stare de spirit care se regăseşte în mai multe oraşe.

"De când şantierele sunt oprite, s-a aşezat depresia”, se plânge Lucilia Passos Cruz, patroana unui hotel. "Când lucrurile se mişcă, muncitorii străini umplu restaurantele şi hotelurile".

Mulţi sunt convinşi că există alternative. "În loc de a ne vinde şantierele noastre navale, statul ar putea să păstreze controlul şi să se asocieze cu armatori străini. Ţări precum Brazilia, Mexic sau Chile au mare nevoie de nave. Am putea crea mai mult de 3000 de locuri de muncă". Iar sindicaliştii se tem de viitor. "Statul ar trebui să păstreze cel puţin 35% din acţiuni. Ruşii [viitorii cumpărători] au promis să nu se atingă de locurile de muncă. Dar, în cinci ani, pot foarte bine să părăsească şantierul, lăsându-i pe cei 526 lucrători în soarta lor. Şi noi, sindicatele, către cine ne vom putea întoarce să protestăm? Statul va putea să se spele pe mâini!"