Situaţie absurdă generată de legea „anti-legionară"

Poetul Ion Şiugariu în 1942

Aveţi grija ce afirmaţi si, mai ales, ce scrieţi la tinereţe. Verba volant, scripta manet. Totul se interpretează şi mai târziu se poate întoarce impotriva voastră. La 27 de ani, în 1940, Ion Şiugariu a crezut in Mişcarea Legionară şi şi-a exprimat ataşamentul fata de ideile acesteia într-un articol.

A căzut în capcana în care au căzut şi cad si astăzi mulţi tineri. Un partid extremist, pentru a-şi atrage militanti şi activişti, va promova diferite utopii şi idealuri naive.

În sute de ani de istorie, de la afirmarea sistemelor politice moderne, n-am învăţat un singur lucru: extremismul este un anticorp, uneori chiar şi un tratament paliativ pentru anumite probleme cu care se confruntă societatea, nerezolvate de partidele tradiţionale, aşa-zis moderate. Coincidenţă sau nu, ascensiunea partidului nazist în anii '30 a fost finanţată de către un cartel format din mari companii farmaceutice, IG Farben, care viza hegemonia Germaniei pe plan mondial. Însă pentru naţiunile fără pretenţii de afirmare pe scena internaţională, amploarea pe care o ia extremismul într-un anumit moment al istoriei nu poate fi decât un semnal că ceva nu este în regulă. De cele mai multe ori, o mişcare extremistă apare ca un mecanism de autopărare în faţa duşmanilor externi, cum se presupune că ar fi fost cazul României interbelice.

„O a doua cauză a anti-semitismului românesc de sec. XXI este reprezentată de un al doilea eşec al istoriografiei româneşti postdecembriste şi nu numai, anume refuzul sau incapacitatea de a clarifica sincer şi obiectiv cât din Mişcarea Legionară a fost naţionalism românesc defensiv, cât a fost anti-semitism doctrinar, filosofic, cât a fost crimă şi asasinat din sfera Holocaustului şi mai ales, cât a fost împotrivire faţă de instaurarea comunismului, în forme de rezistenţă şi luptă spirituală, politică şi militară, ca jertfă creştinească în Gulagul comunismului românesc.", Marcel Răduţ, pe blogurile adevarul.ro

Articolul cu titlul „Destin catedralic", publicat în 14 noiembrie 1940, este motivul pentru care cetăţenii oraşului slovac Brezno nu-şi vor putea arăta recunoştinţa pentru eroismul soldatului Ion Şiugariu, care a participat la campania pentru eliberarea statelor din centrul Europei de sub ocupaţia nazistă. Această situaţie de un ridicol dus la extrem este relatată pe larg de Ion Spânu într-un editorial de pe site-ul cotidianul.ro.

Pe Wikipedia, Ion Şiugariu este prezentat sub titulatura de „poet legionar", ca şi cum întreaga sa activitate publicistică s-ar fi rezumat doar la militantism politic. În aceeaşi manieră, este jignită

memoria unor figuri marcante ale culturii interbelice- Cioran, Eliade, Vulcănescu sau Nae Ionescu, care au avut vina de a fi lideri de opinie, statut dat de poziţia pe care o aveau în societatea românească. 

Crin Antonescu, unul dintre iniţiatorii legii 217/2015, a avut în trecut şansa de a fi un important lider de opinie, chiar cu un discurs cu accente naţionaliste. A irosit-o într-un mod cât se poate de bizar. A reapărut în atenţia opiniei publice cu o lege inutilă în actualul context. Aceasta nu poate viza decât ştergerea memoriei colective- este părerea unanimă a tuturor celor care s-au pronunţat pe marginea acestui subiect. 

Tinerelor generaţii nu trebuie să li se confişte dreptul de a discerne şi a compara. Sub aceste auspicii, acest act legislativ este la fel de extremist ca fenomenul pe care doreşte să-l combată.

Articol apărut şi pe site-ul presalibera.net