Povestea lui Aurelian Pană: pionier al agriculturii moderne româneşti, torturat pâna la moarte în temniţele comuniste

Aurelian Pană (foto stânga) şi conacul său de la Frăţileşti, în anul 1929

Printre reprezentanţii vechiului regim ce au fost lichidaţi de comunişti după instalarea la putere s-a numărat şi Aurelian Pană, ministru al agriculturii în guvernul de militari şi tehnicieni condus de Ion Antonescu (1941-1944).

Ca "răsplată" pentru prodigioasa sa activitate, ce a constat în implementarea agriculturii mecanizate într-o ţară ce ieşea timid din feudalism, acesta a sfârşit prin a fi torturat în penitenciarele de la Jilava, Piteşti şi Gherla...

Impresionanta poveste a acestuia a fost readusă în atenţia publicului în numărul al treilea al revistei ialomiţene Naparis, apărut în septembrie 2014. Autorul articolului este profesorul de istorie Marius Boitan, actualmente director al şcolii generale din localitatea Sudiţi, locul în care Aurelian Pană şi-a trăit cea mai mare parte din viaţă, care îşi începe expunerea în felul următor:

Lucrarea de faţă este o temă de istorie locală dar şi naţională. Locală, pentru că Bărăganul ialomiţean s-a identificat cu personalitatea acestui om şi naţională pentru că acesta a fost un reprezentant al al guvernului ţării într-o perioadă tulbure a istoriei naţionale. Personal, m-a atras destinul tragic al acestui om şi al familiei sale. 

Judecat şi condamnat pentru introducerea şi cultivarea unei „plante necunoscute şi inutile": SOIA!

Ironia sorţii a făcut ca planta de soia, adusă de Aurelian Pană în România în urma numeroaselor sale călătorii în străinătate, să reprezinte un substitut alimentar în timpul crizei economice a regimului comunist din anii '80. Introducerea acestei plante a fost unul dintre capetele de acuzare pentru care a fost condamnat la închisoare de către comunişti în anul 1949.

Absolvent al prestigioasei instituţii de învăţământ Sorbona din Paris în anul 1904, unde a obţinut licenţe în botanică, zooologie şi geologie, Aurelian Pană şi-a dedicat întreaga carieră ridicării nivelului agriculturii româneşti la standardele vremurilor. Membru al Societăţii de Ştiinţe din anul 1905, acesta a ocupat funcţii importante, cum ar fi: preşedinte al Academiei de Agricultură, membru în Consiliului Permanent al Agriculturii din 1939, secretar de stat, iar apoi Ministru al Agriculturii în guvernul mareşalului Ion Antonescu, demnitate publică pentru care a refuzat să primească vreun salariu, după cum ne relevă profesorul Marius Boitan: „sumele care i s-ar fi cuvenit fiind donate ca ajutoare pentru funcţionarii ministerului".

A întreprins mai multe călătorii de documentare şi perfecţionare în străinătate, printre care a fost cea din SUA, în anul 1934, realizată în scopul studierii culturii de porumb. Un soi adus de pe continentul american a fost ulterior aclimatizat şi cultivat în Câmpia Bărăganului şi Balta Ialomiţei.

Menţiuni în presa vremii despre ferma model de la Frăţileşti, proprietate a moşierului Aurelian Pană

Localitatea Frăţileşti este la momentul actual sat component al comunei ialomiţene Săveni. Aici se află conacul familiei Pană, pe lângă care funcţiona o vastă exploataţie agricolă, unde se practica o agricultură la standardele secolului XX, fapt demonstrat şi de mărturiile din presa vremii, apărute cu ocazia unei vizite la care au participat peste 50 de înalţi demnitari şi specialişti, interesaţi de inovaţiile tehnice implementate de Aurelian Pană pe moşia sa de la Frăţileşti:

„Conacul propriu zis -de dincolo de gospodăria familiei proprietarului- este împărţit în două: în dreapta
inventarul mort (ateliere, remize, maşini şi instrumente), iar în stânga inventarul viu (cu grajdurile pentru boi şi vacile de lapte, ţarcuri pentru viţei, grajduri pentru cai; crescătoria de păsări, etc.)".

În cercetarea inventarului mort, vizitatorii au putut vedea- după ieşirea din ateliere- zeci de pluguri pentru vite, două pluguri mari cu abur, cinci batoze şi patru locomobile, un selector Petkus şi 17 tractoare.

În aceiaşi termeni laudativi era prezentată ferma de la Frăţileşti şi în lucrarea lui A.D. Carabela din 1942, „Marea proprietate. Exploatări şi realizări":  

Toată această întreprindere – vastă, pentru România de azi – este un model de organizare. O imensă maşină economică, în care fiecare arc şi fiecare rotiţă acţionează permanent, într-un ritm uniform şi într-un acord perfect în ansamblul aparatului. Exploatarea d-lui Aurelian Pană, de la Frăţileşti – Ialomiţa este, mai ales din acest punct de vedere, al organizării şi funcţionării, demnă de toată lauda şi de luat ca exemplu.

La dorinţa moştenitorilor, din anul 2005, pe terenul fostei moşii a familiei Pană a fost înfiinţată o mănăstire ce poartă hramul Sfântului Pantelimon

Finalul vieţii acestui pionier al agriculturii româneşti a fost unul tragic, evidenţiat de profesorul Marius Boitan prin inspirata alegere a titlului dat studiului publicat în revista Naparis: „Aurelian Pană- un martir uitat al istoriei".

Din nefericire, Aurelian Pană s-a aflat pe "lista neagră": cei instalaţi la putere după 1945 aveau nevoie de dispariţia totală a unei categorii sociale, pentru a implementa în linişte socialismul. Fiind membru al guvernului tehnocrat condus de mareşalul Antonescu, a fost judecat de Tribunalul Poporului, constituit în anul 1946. Sentinţa Curţii Penale Bucureşti din 1949 era definitivă şi irevocabilă: 10 ani de închisoare şi confiscarea averii.

Pe data de 4 mai 1951, moare într-o celulă de reeducaţi a penitenciarului Gherla. Cu un an înainte, fusese transferat de la Piteşti, locul desfăşurării sinistrului experiment al sistemului de detenţie stalinist din R.P. România. Conform relatărilor unor martori, corpul neînsufleţit al lui Aurelian Pană n-ar fi încăput iniţial în coşciugul pregătit de administraţia închisorii. Drept urmare, gardienii i-au tăiat picioarele.

Nici ceilalţi membri ai familiei nu au avut parte de un sfârşit plăcut: soţia sa, Eufrosina, timp de doi ani închisă, moare la scurt timp după eliberare, în 1954. Unul dintre cei patru fii ai săi, Petru, fusese asasinat de soldaţii sovietici în anul 1944.

Ultima dorinţă a lui Aurelian Pană era aceea de „a fi incinerat, iar cenuşa să-i fie amestecată în pământul Bărăganului, iar pe acel loc să se semene grâu", avea să mărturisească peste ani inginerul Cornel Pană, fiul cel mare al fostului ministru al agriculturii.