La sugestia Rusiei, după 1989, parlamentele României şi Republicii Moldova au votat Reunirea(partea a II-a)
0Căderea URSS avea să ducă la schimbări profunde în această parte a Europei. Pentru prima dată după cel de al doilea război mondial, românii de dincolo de Prut au putut să îşi manifeste liber identitatea şi să ceară Unirea cu România. Era vorba de anularea de fapt a pactului comunisto-nazist încheiat la 23 august 1939.
După cum am văzut în articolul precedent URSS avea să recunoască în cadrul Parlamentului că Pactul de Neagresiune nu este unul valabil din punct de vedere juridic şi astfel orice efect al acestuia trebuie anulat.
Primul care luat act de acest lucru a fost parlamentul Republicii Moldova şi care a cerut, când încă se afla în interiorul URSS, revenirea la România, revenirea la normalitate.
Acest lucru se întâmpla sub conducerea reformatoare a lui Gorbaciov, deci cu voinţa acestuia şi a URSS. Pe atunci ambele state româneşti se aflau în zona de influenţă rusească, astăzi doar unul mai gravitează doar parţial în acea emisferă.
Aviz al comisiei sovietului suprem al RSS Moldova pentru aprecierea politico-juridică a tratatului sovieto-german de neagresiune si a protocolului aditional secret din 23 august 1939, precum si a consecintelor lor pentru Basarabia si Bucovina de Nord
Comisia sovietului suprem al RSS Moldova, în scopul reabilitării adevărului istoric, ţinând cont de decizia comisiei similare a Congresului al doilea de deputaţi ai poporului din URSS şi de rezultatele muncii desfăşurate în ultimii ani de istoricii şi ziariştii din Republică şi de peste hotare, a examinat aspectele esenţiale ale semnării, înfăptuirii şi urmărilor Tratatului sovieto-german de neagresiune din 23 august 1939 şi ale Protocolului adiţional secret.
Studiind acest tratat şi Protocolul adiţional secret, precum şi consecinţele lor istorice şi juridice pentru Basarabia şi Bucovina de Nord, comisia a constatat:
Basarabia şi Bucovina au fost dintotdeauna părţi componente ale Statului Moldova, creat în secolul XIV pe pământul strămoşilor românilor-geto-daci.
La 1775 impreiul habsburgic răpeşte Statului Moldova partea lui de Nord, Bucovina.
În urma războiului ruso-turc din 1806-1812 şi al unui îndelungat tîrg diplomatic, prin tratatul de pace de la Bucureşti(1812), Imperiul Rus dezmembrează statul Moldova, anexând ţinutul dintre Prut şi Nistru, asupra căruia extinde în mod artificial numele de Basarabia.
Ca rezultat al prăbuşirii Imperiului rus şi al celui austro-ungar,în urma celui dintâi război mondial şi a revoluţiei ruse din 1917, Basarabia şi Bucovina capătă posibilitatea de a-şi realiza dreptul lor firesc şi legitim la autodeterminare. La 2 decembrie 1917 a fost creată Republica Democrată Moldovenească. După proclamarea Ucrainei Republică Independentă, parlamentul Republicii Democratice Moldoveneşti, Sfatul Ţării, a declarat la 24 ianuarie 1918, Independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti. La 27 martie 1918, tinând cont de numeroasele adresări ale populaţiei din ţinut şi de imposibilitatea păstrării, în acea conjunctură politică şi militară, a independenţei Republicii Democratice Moldoveneşti, Sfatul ţării a decis prin vot Unirea Basarabiei cu România. Congresul general al Bucovinei, la 15 noiembrie 1918, a votat Uniunea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare pâna la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României.
Guvernul URSS a cerut în repetate rânduri să i se recunoască pretinsul drept de stăpânire a Basarabiei, luptând atât pe cale diplomatică cât şi militară, făcând propagandă antinaţională şi chiar propunând răscumpărarea pe contul trezaurului de stat al României, confiscat în decembrie 1917. Insistenţa istoriografiei sovietice oficiale asupra afirmaţiei false cum că în Basarabia ar fi biruit, în 1918, Puterea Sovietică, ea devenind chipurile parte componentă a noului stat sovietic, îşi are explicaţia în tendinţa de a justifica exportul de revoluţie şi reanexarea Basarabiei. Luptătorii pentru realizarea aşa-ziselor intenţii revoluţionare ale bolşevicilor pe acest teritoriu, ca şi militanţi ai păstrării imperiului, erijaţi în revoluţionari, au fost, cu puţine excepţii, de origine etnică străină, străini ale intereselor vitale salvardării şi prosperării întregii naţiuni române.
În prima jumătate a anilor 30 s-a ajuns la o ameliorare a raporturilor dintre URSS şi România, ce a culminat cu stabilirea, la 9 iunie 1934, a relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări, document prin care ambele ţări îşi garantau mutual plinul şi întregul respect al suveranităţii fiecăruia din statele noastre şi abţinerea de la orice imixtiune, directă sau indirectă, în afacerile interne şi în dezvoltarea fiecăruia dintre ele, şi în special al oricărei agitaţiuni, propagandei şi oricărui fel de intervenţiuni sau de sprijin al acestora.
Angajarea URSS în preajma celui de al doilea război mondial în tranzacţii strânse şi reciproc avantajoase cu Germania Hitleristă s-a soldat cu înţelegerea mutuală a împărţirii sferelor de influenţă în Europa. Conform prevederilor Protocolului adiţional secret al Tratatului sovieto-german de neagresiune, semnat la 23 august 1939, Uniunea Sovietică şi Germania îşi asumau dreptul de a decide soarta Finlandei, Estoniei, Lituaniei, Letoniei, Poloniei şi României. Punctul trei al protocolului adiţional secret menţiona cointeresarea URSS faţă de Basarabia. Bucovina, care niciodată nu a fost parte componentă a imperiului rus şi nici a Ucrainei, nu este menţionată în protocolul adiţional secret. Pretenţiile asupra Bucovinei, înaintate de URSS în 1940, au fost o plăsmuire a apartului diplomatic stalinist.
Prin semnarea Protocolului adiţional secret URSS a încălcat faţă de România:
- articolul 1 al Pactului Briand-Kellog, ce prevedea condamnarea recurgerii la război pentru reglementarea diferendelor internaţionale şi renunţarea la el ca instrument de politică naţională în relaţiile dintre statele contractante;
- articolul 2 al aceluiaşi tratat ce recunoştea, că reglementarea sau soluţionarea tuturor diferendelor sau conflictelor, de orice natură sau origine, care puteau apărea între puterile contractante, urma să fie înfăptuite numai prin mijloace paşnice;
- protocolul de la Moscova din 9 februarie 1929, prin care semnatarii lui, URSS, Estonia, Letonia, Polonia şi România, urgentau intrarea în vigoare, pentru ele aparte, a Pactului Briand-Kellogg.
Protocolul adiţional secret al Tratatului sovieto-german de neagresiune din 23 august 1939, ce stabilea sferele de influenţă în Europa de Est, contravenea principiilor fundamentale, unanim recunoscute şi normelor imperative ale dreptului internaţional, întrucât decidea soarta unor state terţe fără participarea lor, este nul şi neavenit din momentul semnării lui.
O consecinţă logică a semnării la 23 august 1939 a protocolului adiţional secret al Tratatului sovieto-german de neagresiune, a pregătirii militare sistematice, ce a urmat după încheierea acestui pact, au fost notele ultimative din 26 şi 27 iunie 1940 trimise de guvernul sovietic României, prin care guvernului român i se cerea să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice Basarabia şi să-i transmită partea de Nord a Bucovinei drept recompensă pentru uriaşa daună pricinuită Uniunii Sovietice şi populaţiei Basarabiei în cei 22 de ani de guvernare a României în Basarabia.
Notele ultimative ale guvernului sovietic trimise României la 26 şi 27 iunie 1940 contravin normelor imperative ale dreptului internaţional şi sunt o mostră a politicii de dictat imperial. Decizia de ocupare a Bucovinei de Nord e un exemplu elocvent al politicii expansioniste, promovate în permanenţă de guvernul stalinist.
La 28 iunie 1940 URSS a ocupat prin forţă armată Basarabia şi Bucovina de Nord, contrar voinţei populaţiei acestor ţinuturi.
Proclamarea în mod nelegitim la 2 august 1940 a RSS Moldoveneşti a fost un act de dezmembrare a Basarabiei şi Bucovinei. Trecerea arbitrară sub juridicţia RSS Ucrainiene a Bucovinei de Nord şi a judeţelor Hotin, Ismail şi Cetatea Albă contravinea adevărului istoric şi realităţilor etnice existente în acea vreme.
Odată cu instaurarea în Basarabia şi Bucovina de Nord a regimului Sovietic Stalinist, în aceste ţinuturi au fost comise crime împotriva umanităţii: omoruri în masă, deportări, foamete organizată.
În conformitate cu argumentele istorice, juridice şi politice expuse mai sus urmează ca în ziua de 28 iunie să fie suspendate toate manifestările cu caracter festiv.
Prin prezentul Aviz Comisia întregeşte, sub toate aspectel, semnificaţia profundă şi amplă a Declaraţiei suveranităţii RSS Moldova.
În articolul de mâine vă voi prezenta declaraţia Parlamentului României, care ia act de cele două anterioare ale URSS ŞI RSS Moldova şi cere guvernului să ia măsuri pentru repunerea în drepturi şi repararea istorică. În mai bine de 20 de ani de democraţie nu s-a înţeles încă acest mesaj de către clasa politică.
Se încarcă comentariile...
