Igor Dodon s-a săturat de izolarea internaţională în care se află ca urmare a refuzului de a dialoga cu România. Că acesta îşi doreşte sau nu, calea spre lume (nu doar spre Europa) trece pe la Bucureşti.

Ce ar trebui să facă preşedintele României?

Sigur că nu eu spun ce ar trebui să facă preşedintele, dar ca un bun cunoscător pot să am o opinie proprie, care în acest caz trece de asentimentele mele faţă de cel care a fost impus ca preşedinte în Republica Moldova.

Totul pare a fi doar un joc din partea lui Igor Dodon, dar, cu toate acestea, peste Prut se află trei milioane de români. Preşedintele României trebuie să fie raţional şi să ia în considerare această ofertă de a se deplasa în mod oficial în Republica Moldova şi de a vorbi în mod public cu românii de acolo şi despre drepturile lor protejate de statul român. 

De ce să nu meargă preşedintele dincolo de Prut căci în cele din urmă el nu se va duce pentru Igor Dodon ci pentru conaţionalii noştri.

Ce mesaj mai puternic se poate transmite decât cel de Unitate, indiferent de ce va dori Igor Dodon să turuie. De ce să nu enumere preşedintele României realizările sale în relaţia cu Republica Moldova chiar de la Chişinău, căci ele chiar s-au adunat?

Să-i cerem lui Klaus Iohannis să nu accepte invitaţia este ca şi cum i-am impune să nu viziteze Teleormanul din cauza faptului că este condus de Dragnea.

Şi de ce nu am fi raţionali şi nu am folosi fiecare oportunitate pentru a dialoga pe temele care contează pentru România? Schimbarea trebuie să vină de undeva şi de ce să nu vină dintr-o abordare constructivă din partea României.

Sperăm că preşedintele va lua o decizie înţeleaptă, aşa cum nu de puţine ori a făcut.

Sigur că vor fi voci care vor susţine că legitimează astfel regimul lui Igor Dodon... dar, fie că ne dorim sau nu, acolo el este recunoscut şi a fost votat ca preşedinte, iar recunoaşterea este internaţională. Şi nu, nu se va legitima statul Republica Moldova, căci acest lucru s-a făcut acum mulţi ani, iar el este recunoscut ca şi obiect de drept internaţional.

Cu toate acestea, avem dincolo de Prut o elită culturală deosebită care merită să se afle faţă în faţă cu propriul preşedinte.