Declaraţia de la Bucureşti

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Săptămâna trecută a avut loc în Capitală o conferinţă internaţională la care au participat lideri ai Europei de Est din primii ani de democraţie. Conferinţa s-a încheiat prin adoptarea a ceea ce putem numi Declaraţia de la Bucureşti. Textul acesteia sună astfel:

Cele două decenii şi jumătate trecute deja de la căderea comunismului au fost marcate de o lungă şi complexă tranziţie în majoritatea ţărilor Europei Centrale şi de Est. O parte a responsabilităţii pentru confuziile, întârzierile şi chiar nedreptăţile petrecute în această perioadă în societăţile noastre revine manierei în care am ştiu/vrut să ne raportăm la ideologia şi crimele regimului comunist. Măcar acum avem obligaţia de a spune răului pe nume.

Declaraţia de la Praga (2008) şi Rezoluţia Congresului de la Bucureşti al Asociaţiei Internaţionale a Foştilor Deţinuţi Politici şi Victimelor Comunismului (2014) au lansat cererea, mai mult decât legitimă, ca Parlamentul European, Consiliul Europei şi Guvernele naţionale să condamne ideologia şi crimele comunismului. Din păcate, răspunsul întârzie şi azi. Cu toate acestea, măcar acum avem datoria de a îi onora pe luptătorii anticomunişti şi pe numeroasele victime.

Reluăm cererea şi acum, cu ocazia întâlnirii liderilor istorici din Europa Centrală şi de Est, pe care o adresăm noului Parlament European şi noii Comisii Europene. Concret, credem că problematica memoriei victimelor dictaturii proletariatului trebuie avută în vedere, inclusiv prin includerea acesteia în portofoliul unui Comisar European. Măcar acum să facem dovada că politica nu se rezumă la simplu joc de putere, ci are capacitatea de a se raporta la istorie.

In orizontul schimbărilor dramatice din ultimele luni de pe harta politică a Europei, condamnarea crimelor comunismului se impune de la sine. Niciodată până acum în ultimii 25 de ani nu a fost atât de evident că libertatea nu este un bun obţinut definitiv, că ea trebuie apărată zilnic. Măcar acum noi, esteuropenii, să depunem mărturie despre suferinţa prin care am trecut şi să îi încurajăm pe cei care încă nu sunt liberi.

Condamnarea comunismului, alături de toate formele de totalitarism care au marcat secolul XX, ar însemna un puternic semnal către tendinţele populiste şi autoritariste care ameninţă în continuare drepturile fundamentale ale cetăţenilor europeni şi nu numai. Noi, cei reuniţi la Bucureşti, nu suntem preocupaţi exclusiv de ceea ce s-a petrecut, cât mai ales de ceea ce se poate repeta. Nu ne interesează doar rănile din trecut, ci nu mai puţin visele spulberate ale copiilor şi nepoţilor noştri.”

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite